Cu greu imi gasesc gandurile azi 21 decembrie. Ma plimb prin Bucurestiul ponosit si luminat de beculete multicolore care-l fac si mai hidos si ma gandesc daca ar iesi din morminte cei bagati acolo de maini criminale acum 19 ani, ce ar zice. Supraoameni care desi la debutul vietii, au avut taria sa se sacrifice pentru ceilalti. Sublimi vizionari constienti in inconstienta lor, suflete pure in uitarea de sine pentru mai binele altora.
Scriu gandindu-ma ca s-ar fi implinit 19 ani de cand si eu n-as mai fi fost, pentru ca doamna moarte m-a privit atunci pret de o clipa, cu coada ochiului. Dar nu m-a vrut, scapand doar cu niste rani, pentru ca a considerat ca a gasit altii mai buni ca mine si mai vrednici. Si-a zis probabil ca-si toceste coasa pe mine si ca are altii mai de soi pe care sa-i secere.
Si m-a lasat sa vad cum e dupa, sa vad daca dupa cositul ei de iarna, celor ramasi le este mai bine. Sa vad ca idealurile in numele carora s-au sacrificat acei nebuni frumosi au fost intinate cu spurcaciunea politicului, sa vad ca hotia, impertinenta, marlania, prostia, aroganta si minciuna rod neincetat din temelia societatii. Sa vad ca cei care au apasat pe tragaci s-au ascuns si se ascund si acum prin functii publice scaldandu-se in bunastare, cei omorati au putrezit demult, iar ranitii si mutilatii pe viata zac prin spitale sau au o existenta mizera.
Sa traiti bine suiera atunci dispretuitoare madam moartea si mai tragea o coasa. Iarasi si iarasi. Si radea in hohote de cate trupuri plapande era inconjurata si de cat sange era pe coasa.
Radea si ea, radeau si corifeii, suflete negre care ii aratau ce avea natiunea mai de soi ca sa coseasca mai cu spor.
I-al si pe ala si pe ala si pe aia cu burta mare ca a dracului in loc sa stea in casa ca-i bortoasa a iesit pe strada sa manifesteze!
Foc! Trageti ma! Executi ordinul soldat sau te-npusc ma, grijania matii!
Dupa 19 ani de crunte deceptii, nu pot sa spun decat atat: blestemati pe vecie sa fie cei responsabili de moartea atator oameni in decembrie 89. Blestemate fie sufletele lor!
Trebuie sa stie nenorocitii astia ca pedeapsa pamanteasca au fentat-o dar si ei si cei care i-au ajutat sa scape VOR AVEA PARTE DE JUDECATA FINALA! LA SFARSITUL ACESTEIA, SUFLETELE LOR NEGRE SI PATATE DE SANGE NEVINOVAT VOR ZACE PE VECIE IN IADUL NEGRU AL ETERNITATII!
Legea lui Om varianta parlamentara sau cum sa furi cu spor pentru al tarii viitor
Au trecut si alegerile, unii au mai primit un mandat de dormit pe bani buni acolo, altii au luat-o-n freza si vor vedea cladirea mamut din exterior sau din poze. Unii multumiti ca au driblat inca odata prostimea, altii hulind ca au ramas cu degetu-n gura. Pentru unii muma buna, pentru altii tot cu muma e exprimarea, dar nereproductibila aici.
Asa ca se vor reuni alesii (puah) si vor incepe "treaba" din nou.
Este emblematic pentru parlamentari ca vor avea coleg unul care vine direct din arestul Politiei. Si pentru ce credeti ca este acuzat? Pentru trafic de influenta. Ce credeti ca este traficul de influenta? Nu este infractiune (ca pentru toti cetatenii) ci este sport national de baza intre onor parlamentarii nostri.
Ca orice sport, trebuie reglementat prin reguli. Acesta este insa atipic. Are doar doua.
Prima este regula (sau legea) lui Om (nu Ohm). In varianta parlamentara, acest concept se traduce prin urmatoarea formula: esti om cu mine, voi fi om cu tine. Prin urmare, atunci cand interesul meu sau al oamenilor mei o cere, trebuie sa ma ajuti mai colegule parlamentar, indiferent daca esti de stanga, de dreapta sau de aiurea, pentru ca si eu voi face la fel cand vei avea nevoie.
A doua regula provine din Sicilia si se traduce prin conceptul tacerii. Indiferent in ce circumstante se afla sau se vor afla, ai nostri (sau ai dumneavoastra pentru ca n-am votat) parlamentari, nu se vor da in gat pentru ca ar insemna sa-si taie craca unii altora, de sub ale lor funduri grase.
Concluzie: sistem simplu si eficient de super trafic de influenta, pus la punct si perfectionat de "alesi" (puah), imposibil de dovedit si cu atat mai putin, de pedepsit. Nu-i asa ca e grozav?
Asa ca se vor reuni alesii (puah) si vor incepe "treaba" din nou.
Este emblematic pentru parlamentari ca vor avea coleg unul care vine direct din arestul Politiei. Si pentru ce credeti ca este acuzat? Pentru trafic de influenta. Ce credeti ca este traficul de influenta? Nu este infractiune (ca pentru toti cetatenii) ci este sport national de baza intre onor parlamentarii nostri.
Ca orice sport, trebuie reglementat prin reguli. Acesta este insa atipic. Are doar doua.
Prima este regula (sau legea) lui Om (nu Ohm). In varianta parlamentara, acest concept se traduce prin urmatoarea formula: esti om cu mine, voi fi om cu tine. Prin urmare, atunci cand interesul meu sau al oamenilor mei o cere, trebuie sa ma ajuti mai colegule parlamentar, indiferent daca esti de stanga, de dreapta sau de aiurea, pentru ca si eu voi face la fel cand vei avea nevoie.
A doua regula provine din Sicilia si se traduce prin conceptul tacerii. Indiferent in ce circumstante se afla sau se vor afla, ai nostri (sau ai dumneavoastra pentru ca n-am votat) parlamentari, nu se vor da in gat pentru ca ar insemna sa-si taie craca unii altora, de sub ale lor funduri grase.
Concluzie: sistem simplu si eficient de super trafic de influenta, pus la punct si perfectionat de "alesi" (puah), imposibil de dovedit si cu atat mai putin, de pedepsit. Nu-i asa ca e grozav?
Autocritica
Intr-un articol mai vechi, il gratulam intr-un moment de furie mentala pe Isarescu cu prenumele de Johny. Eram pur si simplu revoltat ca isi face curat in ograda proprie, murdarind intens celelalte cladiri din jur cu permanentul praf si cu permanenta mizerie care o lasa constructorii. A trecut momentul de furie si cu toate ca mizeria si praful se mentin, trebuie sa-mi scot palaria in fata sa si sa-mi cer scuze!
Zilele astea aia de la CERN fac experimente in urma carora se zice ca ar lua nastere gaurica neagra. Eu cred ca experimentul nu mai trebuie sa aiba loc pentru ca gaurica neagra e formata deja, ca urmare a exploziei nebuloasei postdecembriste, unde credeti daca nu pe malurile preacuratei Dambovite.
Pai cum poti sa gandesti astfel cand in gaurica neagra au disparut bancorexe, caritasuri, feneiuri (va mai amintiti reclama - dormi linistit, fondul vegheaza pentru tine - he he), mai nou behtele si alte belele nestiute de prostime? Atat de mare este de fapt gaurica incat tinde sa inghita toata Romanica, alimentata de politicieni verosi, veninosi, ascrupulosi si besinosi, fara mama, fara tata, cu gandul numai la burdihanele lor imense si la scaunele de piele din parlament in care se doarme atat de bine.
La toate aceste emanatii smecheresti, s-a opus un singur om si spre lauda lui a reusit sa-si impuna punctul de vedere si politica bancara de capatana luminata. Este printre putinii daca nu singura personalitate care atunci cand ia cuvantul in strainatate la indiferent ce reuniuni se organizeaza, audienta il asculta cu luare aminte. Se face liniste cand vorbeste Isarescu, semn de profund respect, impus de acest meserias desavarsit prin probitatea sa profesionala incontestabila.
In comparatie cu el, TOTI politicienii tarii asteia sunt fara nici un fel de exagerare niste superloaze cacacioase.
Am avut chiar zilele trecute inca o dovada a probitatii si verticalitatii sale cand a refuzat inmatricularea "bancii" lui Jiji, primul flit major luat de acest personaj, de la un meserias care nu a acceptat murdarirea cu bani manjiti. BRAVO!
Sa ni-l tina Cel-de-Sus in viata pe Isarescu pentru ca altfel, gaurica neagra s-ar mari si mai rau si ce a mai ramas bun din tarisoara asta s-ar duce de tot!
Ei bine da, poti sa murdaresti pentru cateva zile strazile din jurul tau Maestre, pentru ca speli din pacate singur latrina promisiunilor politicienilor. Dar, daca accepti un sfat amical, prinde momentul si baga-i pe toti cu nasul adanc in ea!
Zilele astea aia de la CERN fac experimente in urma carora se zice ca ar lua nastere gaurica neagra. Eu cred ca experimentul nu mai trebuie sa aiba loc pentru ca gaurica neagra e formata deja, ca urmare a exploziei nebuloasei postdecembriste, unde credeti daca nu pe malurile preacuratei Dambovite.
Pai cum poti sa gandesti astfel cand in gaurica neagra au disparut bancorexe, caritasuri, feneiuri (va mai amintiti reclama - dormi linistit, fondul vegheaza pentru tine - he he), mai nou behtele si alte belele nestiute de prostime? Atat de mare este de fapt gaurica incat tinde sa inghita toata Romanica, alimentata de politicieni verosi, veninosi, ascrupulosi si besinosi, fara mama, fara tata, cu gandul numai la burdihanele lor imense si la scaunele de piele din parlament in care se doarme atat de bine.
La toate aceste emanatii smecheresti, s-a opus un singur om si spre lauda lui a reusit sa-si impuna punctul de vedere si politica bancara de capatana luminata. Este printre putinii daca nu singura personalitate care atunci cand ia cuvantul in strainatate la indiferent ce reuniuni se organizeaza, audienta il asculta cu luare aminte. Se face liniste cand vorbeste Isarescu, semn de profund respect, impus de acest meserias desavarsit prin probitatea sa profesionala incontestabila.
In comparatie cu el, TOTI politicienii tarii asteia sunt fara nici un fel de exagerare niste superloaze cacacioase.
Am avut chiar zilele trecute inca o dovada a probitatii si verticalitatii sale cand a refuzat inmatricularea "bancii" lui Jiji, primul flit major luat de acest personaj, de la un meserias care nu a acceptat murdarirea cu bani manjiti. BRAVO!
Sa ni-l tina Cel-de-Sus in viata pe Isarescu pentru ca altfel, gaurica neagra s-ar mari si mai rau si ce a mai ramas bun din tarisoara asta s-ar duce de tot!
Ei bine da, poti sa murdaresti pentru cateva zile strazile din jurul tau Maestre, pentru ca speli din pacate singur latrina promisiunilor politicienilor. Dar, daca accepti un sfat amical, prinde momentul si baga-i pe toti cu nasul adanc in ea!
Nu mai jigniti ciobanii!
Presa e un instrument al dracului de util cand e facuta de meseriasi (pe cale de disparitie din pacate, in presa ca si in toate domeniile) si de inutil in acelasi timp, cand cei care o fac sunt fie diletanto-dobitoci, fie sefi smecherasi. Primii, pentru ca au facut scoala de profil in stilul aruncat fara frecventa si ultimii ca ii cravaseaza pe primii sa-si dea sufletul pentru "senzationalul" cotidian.
Daca citesti titlurile si continutul din articolele ziarelor noastre te ia groaza de "bombe", "senzational", "extraodinar", etc. etc., cu referire la ce manelist a mai cantat la nu stiu ce "vedeta", la ce besina a mai tras nu stiu ce politician (pe gura binenteles ca pe alta parte anatomica se face politica de partid), la ce perle a mai zis nu stiu ce "latifundiar" semidoct, la ce "diva" si-a aratat prostimii mai mult nurii, etc., etc. Absolut aiuritor.
Si cand dupa o zi de lucru vrei sa te relaxezi in fata televizorului, bombardamentul continua. E plina "sticla" de aceleasi "bombe", senzationale", "vedete" si alte loaze care vin sa se produca zilnic pe la toate televiziunile, alimentate de nesecata sete de senzational care atrage ratingurile ce intuneca mintile sefilor, bazandu-se pe coeficientul de inteligenta al marii mase a privitorilor.
Problema este ca prostia si marlania care iradiaza din mass-media romaneasca este deosebit de nociva pentru populatie. Ce sa inteleaga copii cand pana si pe canalele de desene animate, subiectul preferat este violenta? Ce sa inteleaga tinerii cand se uita prin ziare pe la diverse pipite ce-si etaleaza fara jena toate cele? Ca sa inteleaga tot omul cand peste tot in mass-media este violenta, marlanie, idiotenie si coclime? Ce sa inteleaga cand toate televiziunile se infiinteaza ca la un semnal, la palatul lui Gigi sa-i asculte emanatiile sau transmit emisiuni si talkshowuri facute de si pentru retardati?
Ei uita ca sunt creatorii personajului Jiji. Il fac cioban prin presa dar uita ca ei l-au creat, prin mediatizare. Fara mass-media n-ar fi existat. L-au scos din anonimat si-l injura pe bloguri si prin ziare dar uita ca ei l-au creat.
De la personajul respectiv n-ai ce sa ceri. A incerca sa-l faci cioban este o jignire adusa ciobanilor, acesti oameni cu adevarat remarcabili care muncesc in conditii mizere. Sa nu uitam ca daca ne-am face analiza genealogica am constata ca am avut multi dintre noi in trecutul indepartat (inclusiv dintre voi stimati oameni de presa) ciobani in familii. Nu sunt oameni pe care sa-i asociezi cu minciuna, cu marlania, prin comparatie cu personajul mai sus amintit. Personajul respectiv a fost si este emanatia urat mirositoare a mass-mediei avida de senzational ieftin si de joasa speta. Si nu numai el. Toti cei de acelasi nivel, care se perinda pe la teve sau apar in presa zilnica sunt narcisisto-media-dependenti. Daca nu apar o zi in mass-media, considera acea zi ca fiind pierduta.
Stiti ce zice popa stimati jurnalisti? Vesnicaaaaa pomenireeeee. Asta e esenta. Se zice ca un om moare cu adevarat cand nu-l mai pomenesti, cad il uiti. Prin urmare, daca ceea ce este mai bun in presa si in mass-media, se asociaza cruciadei antimarlanie, atunci faceti bine si dati cu flit tuturor acestor personaje care otravesc constiinta populara. Uitati marlanii!
Daca citesti titlurile si continutul din articolele ziarelor noastre te ia groaza de "bombe", "senzational", "extraodinar", etc. etc., cu referire la ce manelist a mai cantat la nu stiu ce "vedeta", la ce besina a mai tras nu stiu ce politician (pe gura binenteles ca pe alta parte anatomica se face politica de partid), la ce perle a mai zis nu stiu ce "latifundiar" semidoct, la ce "diva" si-a aratat prostimii mai mult nurii, etc., etc. Absolut aiuritor.
Si cand dupa o zi de lucru vrei sa te relaxezi in fata televizorului, bombardamentul continua. E plina "sticla" de aceleasi "bombe", senzationale", "vedete" si alte loaze care vin sa se produca zilnic pe la toate televiziunile, alimentate de nesecata sete de senzational care atrage ratingurile ce intuneca mintile sefilor, bazandu-se pe coeficientul de inteligenta al marii mase a privitorilor.
Problema este ca prostia si marlania care iradiaza din mass-media romaneasca este deosebit de nociva pentru populatie. Ce sa inteleaga copii cand pana si pe canalele de desene animate, subiectul preferat este violenta? Ce sa inteleaga tinerii cand se uita prin ziare pe la diverse pipite ce-si etaleaza fara jena toate cele? Ca sa inteleaga tot omul cand peste tot in mass-media este violenta, marlanie, idiotenie si coclime? Ce sa inteleaga cand toate televiziunile se infiinteaza ca la un semnal, la palatul lui Gigi sa-i asculte emanatiile sau transmit emisiuni si talkshowuri facute de si pentru retardati?
Ei uita ca sunt creatorii personajului Jiji. Il fac cioban prin presa dar uita ca ei l-au creat, prin mediatizare. Fara mass-media n-ar fi existat. L-au scos din anonimat si-l injura pe bloguri si prin ziare dar uita ca ei l-au creat.
De la personajul respectiv n-ai ce sa ceri. A incerca sa-l faci cioban este o jignire adusa ciobanilor, acesti oameni cu adevarat remarcabili care muncesc in conditii mizere. Sa nu uitam ca daca ne-am face analiza genealogica am constata ca am avut multi dintre noi in trecutul indepartat (inclusiv dintre voi stimati oameni de presa) ciobani in familii. Nu sunt oameni pe care sa-i asociezi cu minciuna, cu marlania, prin comparatie cu personajul mai sus amintit. Personajul respectiv a fost si este emanatia urat mirositoare a mass-mediei avida de senzational ieftin si de joasa speta. Si nu numai el. Toti cei de acelasi nivel, care se perinda pe la teve sau apar in presa zilnica sunt narcisisto-media-dependenti. Daca nu apar o zi in mass-media, considera acea zi ca fiind pierduta.
Stiti ce zice popa stimati jurnalisti? Vesnicaaaaa pomenireeeee. Asta e esenta. Se zice ca un om moare cu adevarat cand nu-l mai pomenesti, cad il uiti. Prin urmare, daca ceea ce este mai bun in presa si in mass-media, se asociaza cruciadei antimarlanie, atunci faceti bine si dati cu flit tuturor acestor personaje care otravesc constiinta populara. Uitati marlanii!
Reclame inteligente!
Daca doriti sa vedeti cum arata reclamele antimarlani, veniti in statia de metrou de la Unirii! Felicitari autorilor! O dovada in plus ca nu e chiar totul pierdut.
Marlania ingroapa Romania.
Am avut de multe ori sentimentul de furie deznadajduita privind la marlania din jur, fie ca se manifesta pe strada, la servicu, la televiziune, in sport, la metrou, pe sosea sau aiurea, ori pur si simplu o simteam ca o constanta ordinara omniprezenta in viata de zi cu zi. N-am mai simtit-o atat de puternic in vizitele prin alte parti ale lumii, desi era si acolo prezenta, dar cu cat se manifesta sa iasa la suprafata, cu atat era mai reprimata si redusa la tacere.
Cei ce au citit diverse articole de aici m-au intrebat ce este de facut in batalia cu marlania care amenita sa se inscrie in ADN-ul nostru. Le raspund simplu ca sunt cateva lucruri de facut, care daca am incerca sa le punem in practica, ar fi un bun inceput.
Cred ca primul lucru este sa pornim de la noi. Sa ne analizam fiecare in momentele de liniste si sa constatam ce am facut rau in fiecare zi si cum putem sa ne reprimam marlania din noi. Ar fi bine sa ne abtinem de la a mai arunca hartii sau chistoace pe jos, ar fi bine sa fumam numai unde avem voie, ar fi bine sa spunem pardon cand inghesuim pe cineva in metrou sau autobuz, ar fi bine sa lasam sa se aseze pe scaun un batran in locul nostru, ar fi bine sa lasam sa treaca un alt vehicul in fata noastra si sa folosim mai putin claxonul. Ar fi bine sa mai citim din cand in cand cate o carte. Orice carte. Din fericire, marlaniei ii este frica de carti in general si cu cateva exceptii, cartea a castigat cred, razboiul cu marlania. Asa ca cititi cate ceva pentru ca cititul nu dauneaza sanatatii si circumvolutiunile nu lancezesc, pentru ca este adevarat ca somnul ratiunii naste monstri.
Dupa autoanaliza, cred ca atitudinea fata de marlania din jur trebuie sa aiba un rol mai mare. Faceti observatii celor din jur cand fac ceea ce ar trebui sa se abtina sa faca. Este adevarat ca riscati sa va treziti intr-un scandal de la o simpla observatie, dar daca doriti copiilor vostri sa traiasca intr-o societate mai buna, trebuie sa luati atitudine.
Deosebit de importanta este educatia, cu cele doua componente de baza, familia si scoala. Invatati-va copii ca nu pot avea ceea ce isi doresc fara munca, fara efort intelectual sau fizic, dupa caz. Invatati-va copii sa respecte daca vor sa fie respectati. Invatati-i ca scoala este un element esential pentru viitorul lor.
Daca sunteti in timpul scolii, lasati anturajul pentru vacante si deschideti-va intelectul pe care toti il aveti dar il folositi mai mult sau mai putin, sa acumuleze informatie, care intr-un moment mai mult sau mai putin viitor al vietii, va va fi de folos. Respectati-va parintii si profesorii si deprindeti-va sa luati ca exemplu de la fiecare dintre ei, ceea ce au mai bun.
Credeti ca am scris degeaba randurile astea? Sper ca nu. Am crezut si mai cred din pacate ca romanul stie sa-si faca treaba numai de frica biciului. Atunci daca biciul ar fi o solutie, sper ca si legiuitorii nostri intr-un moment de luciditate cand vor realiza ca ce fac in legislativ are efecte pe termen lung in societate, sa inceapa sa schimbe componente ale biciului cum ar fi:
- marirea limitei minime a tuturor pedepselor privative de libertate cuprinse in Codul Penal cu cel putin o treime;
- inlocuirea sanctiunii contraventiei sanctionabile pecuniar cu cea a muncii in folosul comunitatii si marirea cuantumului acesteia cu cel putin o treime;
- obligarea tuturor marilor publicatii cu distributie nationala la editarea unui supliment cu cazuri de incalcare a legii, impreuna cu fotografiile celor implicati;
- obligarea tuturor televiziunilor cu difuzare la nivel national la a produce emisiuni care sa supuna oprobiului public pe cei ce comit infractiuni, cu difuzarea necenzurata a fotografiilor acestora;
- obligarea tuturor televiziunilor cu difuzare la nivel national si a cinematografelor la prezentarea de clipuri satirice la adresa contravenientilor si la difuzarea de clipuri educative;
- folosirea de catre Politie si Jandarmerie de mari panouri publicitare, puse la dispozitie de catre primarii, in toate marile orase ale tarii si nu numai, in care sa fie afisate fotografii cu infractori si faptele pentru care au fost condamnati;
- obligativitatea introducerii orei de educatie civica la orice nivel de invatamant, inclusiv la cel facultativ, de stat sau particular;
- reintroducerea pentru cazurile deosebit de grave a pedepsei cu moartea (contestatarilor le amintesc faptul ca insasi asa zisul stindard al democratiei - SUA, mentine in 32 state aceasta pedeapsa si tendinta in celelalte care au abolit-o este reintroducerea ei);
- construirea de penitenciare in fiecare oras important al tarii, pentru "gazduirea" faunei certate cu legea.
Cred ca prin aplicarea acestor masuri, am avea o sansa reala sa ne depasim conditia pe care multi straini o gandesc despre noi si anume ca suntem un popor majoritar de marlani. Numai cand aud asa ceva ma infurii cumplit, dar incerc sa ma calmez in spiritul celor de mai sus si-mi spun in barba ca ai dracului au dreptate cateodata. Uitati-va in jur!
Cei ce au citit diverse articole de aici m-au intrebat ce este de facut in batalia cu marlania care amenita sa se inscrie in ADN-ul nostru. Le raspund simplu ca sunt cateva lucruri de facut, care daca am incerca sa le punem in practica, ar fi un bun inceput.
Cred ca primul lucru este sa pornim de la noi. Sa ne analizam fiecare in momentele de liniste si sa constatam ce am facut rau in fiecare zi si cum putem sa ne reprimam marlania din noi. Ar fi bine sa ne abtinem de la a mai arunca hartii sau chistoace pe jos, ar fi bine sa fumam numai unde avem voie, ar fi bine sa spunem pardon cand inghesuim pe cineva in metrou sau autobuz, ar fi bine sa lasam sa se aseze pe scaun un batran in locul nostru, ar fi bine sa lasam sa treaca un alt vehicul in fata noastra si sa folosim mai putin claxonul. Ar fi bine sa mai citim din cand in cand cate o carte. Orice carte. Din fericire, marlaniei ii este frica de carti in general si cu cateva exceptii, cartea a castigat cred, razboiul cu marlania. Asa ca cititi cate ceva pentru ca cititul nu dauneaza sanatatii si circumvolutiunile nu lancezesc, pentru ca este adevarat ca somnul ratiunii naste monstri.
Dupa autoanaliza, cred ca atitudinea fata de marlania din jur trebuie sa aiba un rol mai mare. Faceti observatii celor din jur cand fac ceea ce ar trebui sa se abtina sa faca. Este adevarat ca riscati sa va treziti intr-un scandal de la o simpla observatie, dar daca doriti copiilor vostri sa traiasca intr-o societate mai buna, trebuie sa luati atitudine.
Deosebit de importanta este educatia, cu cele doua componente de baza, familia si scoala. Invatati-va copii ca nu pot avea ceea ce isi doresc fara munca, fara efort intelectual sau fizic, dupa caz. Invatati-va copii sa respecte daca vor sa fie respectati. Invatati-i ca scoala este un element esential pentru viitorul lor.
Daca sunteti in timpul scolii, lasati anturajul pentru vacante si deschideti-va intelectul pe care toti il aveti dar il folositi mai mult sau mai putin, sa acumuleze informatie, care intr-un moment mai mult sau mai putin viitor al vietii, va va fi de folos. Respectati-va parintii si profesorii si deprindeti-va sa luati ca exemplu de la fiecare dintre ei, ceea ce au mai bun.
Credeti ca am scris degeaba randurile astea? Sper ca nu. Am crezut si mai cred din pacate ca romanul stie sa-si faca treaba numai de frica biciului. Atunci daca biciul ar fi o solutie, sper ca si legiuitorii nostri intr-un moment de luciditate cand vor realiza ca ce fac in legislativ are efecte pe termen lung in societate, sa inceapa sa schimbe componente ale biciului cum ar fi:
- marirea limitei minime a tuturor pedepselor privative de libertate cuprinse in Codul Penal cu cel putin o treime;
- inlocuirea sanctiunii contraventiei sanctionabile pecuniar cu cea a muncii in folosul comunitatii si marirea cuantumului acesteia cu cel putin o treime;
- obligarea tuturor marilor publicatii cu distributie nationala la editarea unui supliment cu cazuri de incalcare a legii, impreuna cu fotografiile celor implicati;
- obligarea tuturor televiziunilor cu difuzare la nivel national la a produce emisiuni care sa supuna oprobiului public pe cei ce comit infractiuni, cu difuzarea necenzurata a fotografiilor acestora;
- obligarea tuturor televiziunilor cu difuzare la nivel national si a cinematografelor la prezentarea de clipuri satirice la adresa contravenientilor si la difuzarea de clipuri educative;
- folosirea de catre Politie si Jandarmerie de mari panouri publicitare, puse la dispozitie de catre primarii, in toate marile orase ale tarii si nu numai, in care sa fie afisate fotografii cu infractori si faptele pentru care au fost condamnati;
- obligativitatea introducerii orei de educatie civica la orice nivel de invatamant, inclusiv la cel facultativ, de stat sau particular;
- reintroducerea pentru cazurile deosebit de grave a pedepsei cu moartea (contestatarilor le amintesc faptul ca insasi asa zisul stindard al democratiei - SUA, mentine in 32 state aceasta pedeapsa si tendinta in celelalte care au abolit-o este reintroducerea ei);
- construirea de penitenciare in fiecare oras important al tarii, pentru "gazduirea" faunei certate cu legea.
Cred ca prin aplicarea acestor masuri, am avea o sansa reala sa ne depasim conditia pe care multi straini o gandesc despre noi si anume ca suntem un popor majoritar de marlani. Numai cand aud asa ceva ma infurii cumplit, dar incerc sa ma calmez in spiritul celor de mai sus si-mi spun in barba ca ai dracului au dreptate cateodata. Uitati-va in jur!
Bunicuta, Bombonel si Felix torcatorul.
Au fost odata ca niciodata ca de n-ar fi fost nu s-ar mai fi transmis la teve, trei personaje de poveste: bunicuta rosie, bombonel cel imbufnat si felix torcatorul.
Baragladina ajunsa la o varsta venerabila pentru alte babe dar hulibila pentru cele de teapa ei, se facea ca are grija-n politica de ceilalti doi. Fusese activa la viata ei ba uneori chiar foarte activa asa ca fusese promovata activista. De atata activitate chiar se punea problema ca-i va ingropa pe cei doi pupili pe care-i avea in grija, asa ca acestia se gandeau serios sa-i puna piedica pe scarile de la Senat sau din Modrogan ca doar doar va cadea si-si va rupe ceva, o falca sau un cot ca nu degeaba era baba tare-n gura mereu si-o cam durea-n cot de cei doi.
Se zice ca Bunicuta avea mustrari de trecut tumultos. Se spune chiar ca avand dureri de trecut postmenstrual socialist, s-a dus la felcer, dar acesta s-a speriat rau de cat era cerul gurii sale de inrosit si a decis ca n-are ce sa-i faca decat sa-i dea un tratament antiiflamator postdecembrist. Gurile rele susotesc ca in acele momente, Buni a chemat la ea din cand in cand si un ortac dotat, s-o ajute sa treaca peste momentele lombare de criza.
Buni avea si inclinatii de profa atoatestiutoare si cam facea pe zbira cu pupilii bombonel si felixica. Astia erau doua firi tare diferite. Bombo, care supsese mai mult de la origini (ba unii zicand ca si de la Buni), se implinise mai mult decat felix, drept pentru care cel din urma suferea de complexul inferioritatii. Cand le-au dat tuleele, Bombo a intrat in roseata bunicutei si Felix s-a calificat la locul de munca devenind turnator-formator. Cu timpul, Bombo s-a evidentiat atat de mult incat a fost avansat sef de detasament national. Ce n-a stiut Bombo a fost faptul ca se inventase desenul animat cand vine Popeye ala aiurit care se uita dupa colt, cu spanacul sau de baie de norod, ii ia jucariile si-i sparge si ouale cu care se lauda de la tribuna. A fost mare deziluzie pentru Bombo ca a luat-o-n freza asa de nasol si (zice un doctor care l-a consultat la lingurea dupa ce lesinase de obida), a ramas cu sechela masculului alfa. Ma rog, in cazul lui cu sindromul masculului omega pentru ca dupa infrangerea asta, devenind ultima gaina, Bunicuta nu-l mai avea la inima si inclina mai mult catre felixica. Pezevenchiul asta, dupa ce s-a calificat turnator-formator a avut si el o cariera prolifica, partea anatomica preferata a lui fiind gatul, el avand o inclinatie de a da in gat pre multi, inclusiv dintre prieteni si rubedenii. Dupa douazeci de ani de rataciri, felixica are o sclipire de gatangiu la ora doi si 15 si-si trage antene pentru sarbi, bulgari si altii de prin jur, ca sa poata sa vada mai bine imprejurimile si cateii ce puteau sa-l muste de turul pantalonilor pe aleea ce ducea la vilocasa Bunicutei. Miscarea ii iese si acum se lafaie torcand agale pe un munte de malai, uitandu-se la Bombo de sus si la Buni cu mila. De sus la Bombo pentru ca asta sarise calul direct in termopane si de mila la Buni ca trebuie sa dea coltu'.
Baragladina ajunsa la o varsta venerabila pentru alte babe dar hulibila pentru cele de teapa ei, se facea ca are grija-n politica de ceilalti doi. Fusese activa la viata ei ba uneori chiar foarte activa asa ca fusese promovata activista. De atata activitate chiar se punea problema ca-i va ingropa pe cei doi pupili pe care-i avea in grija, asa ca acestia se gandeau serios sa-i puna piedica pe scarile de la Senat sau din Modrogan ca doar doar va cadea si-si va rupe ceva, o falca sau un cot ca nu degeaba era baba tare-n gura mereu si-o cam durea-n cot de cei doi.
Se zice ca Bunicuta avea mustrari de trecut tumultos. Se spune chiar ca avand dureri de trecut postmenstrual socialist, s-a dus la felcer, dar acesta s-a speriat rau de cat era cerul gurii sale de inrosit si a decis ca n-are ce sa-i faca decat sa-i dea un tratament antiiflamator postdecembrist. Gurile rele susotesc ca in acele momente, Buni a chemat la ea din cand in cand si un ortac dotat, s-o ajute sa treaca peste momentele lombare de criza.
Buni avea si inclinatii de profa atoatestiutoare si cam facea pe zbira cu pupilii bombonel si felixica. Astia erau doua firi tare diferite. Bombo, care supsese mai mult de la origini (ba unii zicand ca si de la Buni), se implinise mai mult decat felix, drept pentru care cel din urma suferea de complexul inferioritatii. Cand le-au dat tuleele, Bombo a intrat in roseata bunicutei si Felix s-a calificat la locul de munca devenind turnator-formator. Cu timpul, Bombo s-a evidentiat atat de mult incat a fost avansat sef de detasament national. Ce n-a stiut Bombo a fost faptul ca se inventase desenul animat cand vine Popeye ala aiurit care se uita dupa colt, cu spanacul sau de baie de norod, ii ia jucariile si-i sparge si ouale cu care se lauda de la tribuna. A fost mare deziluzie pentru Bombo ca a luat-o-n freza asa de nasol si (zice un doctor care l-a consultat la lingurea dupa ce lesinase de obida), a ramas cu sechela masculului alfa. Ma rog, in cazul lui cu sindromul masculului omega pentru ca dupa infrangerea asta, devenind ultima gaina, Bunicuta nu-l mai avea la inima si inclina mai mult catre felixica. Pezevenchiul asta, dupa ce s-a calificat turnator-formator a avut si el o cariera prolifica, partea anatomica preferata a lui fiind gatul, el avand o inclinatie de a da in gat pre multi, inclusiv dintre prieteni si rubedenii. Dupa douazeci de ani de rataciri, felixica are o sclipire de gatangiu la ora doi si 15 si-si trage antene pentru sarbi, bulgari si altii de prin jur, ca sa poata sa vada mai bine imprejurimile si cateii ce puteau sa-l muste de turul pantalonilor pe aleea ce ducea la vilocasa Bunicutei. Miscarea ii iese si acum se lafaie torcand agale pe un munte de malai, uitandu-se la Bombo de sus si la Buni cu mila. De sus la Bombo pentru ca asta sarise calul direct in termopane si de mila la Buni ca trebuie sa dea coltu'.
Centrul buricului mult prea istoric.
Cel mai iubit instrument de catre bucuresteni si cred de catre majoritatea locuitorilor oraselor romanesti este picamerul. Este cel mai indragit instrument din cel putin doua motive: pentru ca muzica sa melodiaosa ne incanta ciocanelele auditive si pentru ca rezultatul actiunii sale (adica groapa) e cel mai bun aliat al mecanicilor auto.
In trecut, picamerului i se mai spunea si gide (cam greu cu diacriticile) adica cel ce scurta cu un cap pe nelegiuiti sau pe cei ultralegiuiti. In prezent, picamerul si-a pastrat caracterul de pedepsitor. Bucurestenii si orasenii in general stiu de ce.
Mai este important picamerul pentru ca este omniprezent; daca ar avea carte de alegator, picamerul ar fi un factor de influenta in alegeri iar daca ar fi parlamentar si-ar forma propriul grup in legislativ avand cam acelasi coeficient de inteligenta cu fauna de pe acolo.
Spun ca este omniprezent pentru ca aproape nu exista strada, alee, ulita sau ulicioara din targul Bucurestilor si din orasele tarii, in care sa nu-si fi facut simtita prezenta.
Ce face dumnealui? Pai sparge betoane ce au fost turnate sa fie sparte si turnate in spartura.
N-ati inteles nimic? Pai nici el nu intelege cum se intampla ca dupa ce s-a turnat un strat de beton, sa fie din nou spart, sa fie astupata groapa si sa fie din nou sparta astuparea. Ca-asa-i in tenis.
Marele Toma Caragiu - Dumnezeu sa-l odihneasca - avea un moment comic la tv in care batea cuie intr-o stinghie si altul le scotea imediat dupa el, aratandu-si fiecare patalamalele. Cam asa se intampla prin targ, semn ca exista planificatori superdotati la nivelul consiliului general al capitalei (scriu cu c pentru ca altfel nu merita).
Indiferent ce coloratura si provenienta au cei ce populeaza primaria generala si cele din sectoare, picamerul a reusit sa-si mentina pozitia de lider in preferintele alesilor, semn ca e element de baza in societate. El si varul sau gunoiul impodobesc capitala si-o fac locul ideal unde sa-ti cresti copiii. Atat de ideal, incat un amic imi spunea ca cel mai bine pentru Bucuresti ar fi sa fie abandonat si sa fie creata alta capitala, ale carei strazi, locuinte, parcuri, scoli, gradinite, etc. sa fie dimensionate ca pentru un oras al secolului 21. Am reflectat la atare idee si nu o sustin fie si pentru ca prin alte parti edilii adevarati au gasit solutii elegante pentru toate problemele. Edili adevarati, nu cocliti care lustruiesc scaune in birouri si au pretentii de salarii la nivel UE. Pentru ca ai nostri cam asta fac. Se tin de talkshow-uri, de alergat secretare si asistente prin birouri cu aer conditionat, de plimbat ursu prin strainatate, de condus masini scumpe, etc. etc., ghiciti pe banii cui.
Sa nu credeti insa ca picamerul este rusinos si lucreaza (sau de cele mai multe ori se face) pe la periferii. Nu. El este prezent si in ceea ce a mai ramas din buricul bucurestilor respectiv pseudocentrul istoric. Orice om cu mintea intreaga ce traverseaza aceasta zona, nu intelege nimic.
De o parte sunt muntii de gunoaie aflati langa excavatiile care au muscat adanc de prin strazile din zona (vezi fotografia) si care dupa ce au fost facute, au ramas asa, nimeni neintelegand de ce (probabil ca vestigiile gasite sa se degradeze).
Pe de alta parte este praful de la lucrarile de refacere de la parohia lui Johny Mugurel (Johny e un fel de Dorel american) mai cunoscuta sub denumirea magulitoare de BNR. La Johny Mugurel se intampla o chestie uluitoare: se curata praful de pe ziduri prin suflare. Imaginati-va ca va faceti curat in casa dar nu aspirati praful ci il suflati - halal! Tot aici prietenul nostru picamerul musca din buncarele lui Johny Mugurel de mai bine de 1 an jumate si da semne sa respecte cincinalul.
Pe de alta alta parte mai este si problema coloraturii de zona, mult generatoare de megagunoaie, imputiciune si scandaluri.
Toate aceste aspecte fac din buricul targului un loc in care trecatorii, fie ei localnici sau straini sa se intrebe daca la nivel de primarie s-a dat vreodata la angajare sau inainte de alegeri, un test de inteligenta. Daca s-ar fi facut asa ceva, s-ar fi constatat ca multi din cei ce compun fauna birourilor de pe acolo au asigurat cel mult un loc la personalul de manipulare al toaletelor ecologice, profesie cat se poate de onorabila dealtfel.
In trecut, picamerului i se mai spunea si gide (cam greu cu diacriticile) adica cel ce scurta cu un cap pe nelegiuiti sau pe cei ultralegiuiti. In prezent, picamerul si-a pastrat caracterul de pedepsitor. Bucurestenii si orasenii in general stiu de ce.
Mai este important picamerul pentru ca este omniprezent; daca ar avea carte de alegator, picamerul ar fi un factor de influenta in alegeri iar daca ar fi parlamentar si-ar forma propriul grup in legislativ avand cam acelasi coeficient de inteligenta cu fauna de pe acolo.
Spun ca este omniprezent pentru ca aproape nu exista strada, alee, ulita sau ulicioara din targul Bucurestilor si din orasele tarii, in care sa nu-si fi facut simtita prezenta.
Ce face dumnealui? Pai sparge betoane ce au fost turnate sa fie sparte si turnate in spartura.
N-ati inteles nimic? Pai nici el nu intelege cum se intampla ca dupa ce s-a turnat un strat de beton, sa fie din nou spart, sa fie astupata groapa si sa fie din nou sparta astuparea. Ca-asa-i in tenis.
Marele Toma Caragiu - Dumnezeu sa-l odihneasca - avea un moment comic la tv in care batea cuie intr-o stinghie si altul le scotea imediat dupa el, aratandu-si fiecare patalamalele. Cam asa se intampla prin targ, semn ca exista planificatori superdotati la nivelul consiliului general al capitalei (scriu cu c pentru ca altfel nu merita).
Indiferent ce coloratura si provenienta au cei ce populeaza primaria generala si cele din sectoare, picamerul a reusit sa-si mentina pozitia de lider in preferintele alesilor, semn ca e element de baza in societate. El si varul sau gunoiul impodobesc capitala si-o fac locul ideal unde sa-ti cresti copiii. Atat de ideal, incat un amic imi spunea ca cel mai bine pentru Bucuresti ar fi sa fie abandonat si sa fie creata alta capitala, ale carei strazi, locuinte, parcuri, scoli, gradinite, etc. sa fie dimensionate ca pentru un oras al secolului 21. Am reflectat la atare idee si nu o sustin fie si pentru ca prin alte parti edilii adevarati au gasit solutii elegante pentru toate problemele. Edili adevarati, nu cocliti care lustruiesc scaune in birouri si au pretentii de salarii la nivel UE. Pentru ca ai nostri cam asta fac. Se tin de talkshow-uri, de alergat secretare si asistente prin birouri cu aer conditionat, de plimbat ursu prin strainatate, de condus masini scumpe, etc. etc., ghiciti pe banii cui.
Sa nu credeti insa ca picamerul este rusinos si lucreaza (sau de cele mai multe ori se face) pe la periferii. Nu. El este prezent si in ceea ce a mai ramas din buricul bucurestilor respectiv pseudocentrul istoric. Orice om cu mintea intreaga ce traverseaza aceasta zona, nu intelege nimic.
De o parte sunt muntii de gunoaie aflati langa excavatiile care au muscat adanc de prin strazile din zona (vezi fotografia) si care dupa ce au fost facute, au ramas asa, nimeni neintelegand de ce (probabil ca vestigiile gasite sa se degradeze).
Pe de alta parte este praful de la lucrarile de refacere de la parohia lui Johny Mugurel (Johny e un fel de Dorel american) mai cunoscuta sub denumirea magulitoare de BNR. La Johny Mugurel se intampla o chestie uluitoare: se curata praful de pe ziduri prin suflare. Imaginati-va ca va faceti curat in casa dar nu aspirati praful ci il suflati - halal! Tot aici prietenul nostru picamerul musca din buncarele lui Johny Mugurel de mai bine de 1 an jumate si da semne sa respecte cincinalul.
Pe de alta alta parte mai este si problema coloraturii de zona, mult generatoare de megagunoaie, imputiciune si scandaluri.
Toate aceste aspecte fac din buricul targului un loc in care trecatorii, fie ei localnici sau straini sa se intrebe daca la nivel de primarie s-a dat vreodata la angajare sau inainte de alegeri, un test de inteligenta. Daca s-ar fi facut asa ceva, s-ar fi constatat ca multi din cei ce compun fauna birourilor de pe acolo au asigurat cel mult un loc la personalul de manipulare al toaletelor ecologice, profesie cat se poate de onorabila dealtfel.
Pipita si coada de matura.
La etajul doi dintr-un bloc bucurestean ce implineste venerabila varsta de 70 de ani, sta o familie grozava. El e popa si ea e calificata caznica. Popa baga ca ursu la diverse activitati specifice, pentru care si-a tras si o barba, ca sa impuna mai mult respect. Din pacate natura n-a fost prea darnica cu el in privinta asta si nu numai si barba popii arata precum zonele defrisate de pe la munte.
Coana mare a incercat din rasputeri sa inspire la randul ei aerul gospodinei de casa, in care scop o vedeai cat e ziulica de mare cu rochii pana-n pamant si cu plase doldora, venind de la piata din apropiere.
Vecinii n-aveau probleme cu popa & Co., putandu-se odihni linistiti in puterea noptii. Dar asta pana mai daunazi cand din apartamentul de la doi se auzeau strigate de lupta, diferite de cantarile de psalmi obisnuite. Ba chiar curiosii care si-au scos capetele pe fereastre la acea ora tarzie, au avut surpriza sa descopere pe popa in pijama si fara patrafir alergand in jurul blocului pe cocoana imbracata sumar, exersand din cand in cand pe spinarea acesteia design-ul unei cozi de matura si spunandu-si probabil in barba rarefiata ca Cel de Sus nu doreste prapadirea pacatoasei ci indreptaaareaaa saaa.
Ce se intamplase am aflat mai tarziu dintr-o barfa de scara la drum de seara si anume ca preoteasa fusese zarita la o terasa de langa Inter flirtrand de zor cu niste broscari. Baba care se intamplase sa o zareasca statuse in cumpana toata ziua urmatoare daca sa o dea in gat popii au ba. Primase insa atitudinea pipitei fata de baba cu pricina, anume ca o barfise la o alta vecina ca are mustata.
Coana mare a incercat din rasputeri sa inspire la randul ei aerul gospodinei de casa, in care scop o vedeai cat e ziulica de mare cu rochii pana-n pamant si cu plase doldora, venind de la piata din apropiere.
Vecinii n-aveau probleme cu popa & Co., putandu-se odihni linistiti in puterea noptii. Dar asta pana mai daunazi cand din apartamentul de la doi se auzeau strigate de lupta, diferite de cantarile de psalmi obisnuite. Ba chiar curiosii care si-au scos capetele pe fereastre la acea ora tarzie, au avut surpriza sa descopere pe popa in pijama si fara patrafir alergand in jurul blocului pe cocoana imbracata sumar, exersand din cand in cand pe spinarea acesteia design-ul unei cozi de matura si spunandu-si probabil in barba rarefiata ca Cel de Sus nu doreste prapadirea pacatoasei ci indreptaaareaaa saaa.
Ce se intamplase am aflat mai tarziu dintr-o barfa de scara la drum de seara si anume ca preoteasa fusese zarita la o terasa de langa Inter flirtrand de zor cu niste broscari. Baba care se intamplase sa o zareasca statuse in cumpana toata ziua urmatoare daca sa o dea in gat popii au ba. Primase insa atitudinea pipitei fata de baba cu pricina, anume ca o barfise la o alta vecina ca are mustata.
Despre marlania ca arta - episodul 2.
Se spune pe buna dreptate ca aschia nu sare departe de pomul de provenienta. In recentul periplu la marea cea neagra la propriu, m-am convins inca odata daca mai era nevoie, ca parinti marlani genereaza progenituri asisderea.
Ma convinsesem de chestia asta cand vedeam prin mijloacele de transport in comun pirti si pirte cu fite de bani gata napustindu-se pe scaune si uitandu-se cu ura aproape catre cei care le atrageau atentia sa dea locul unei batrane care abia daca putea sa stea in picioare.
Ma mai convinsesem de chestia asta tot vazand pirti si pirte venind la scoala cu masini de sute de cai putere si parcand pe te miri unde chiar si pe locurile rezervate persoanelor cu handicap (printre altele fie spus, parintii constientizeaza cat de inconstienti au fost, cand, dupa ce le dadeau pe mana masini puternice erau chemati la morga sa ridice ce a mai ramas din progeniturile lor, dupa cate un accident monstru, cand pirtul sau pirta care se rupea in figuri pe sosea si se credea mare pilot sau piloata, mai lua cu el sau cu ea, in lumea de dincolo, alte vieti de aceiasi lungime ca a lor).
Ma ultraconvinsesem de aceiasi chestie, cand tot astfel de pirti si pirte, se dovedeau a fi atat de departe de scoala incat cu greu puteau sa inchege o conversatie coerenta si pentru care a scrie un eseu sau a rezolva o amarata ecuatie de gradul 2 erau sarcini deosebit de grele, principala lor grija cand serveau la scoala fiind de a-si etala ceva toalete cumparate de taticu sau mamica in deplasarea in orasul X din strainatate sau mai grav, sa mai traga o iarba, in pauzele dintre doua absente la mate sau la romana, ca sunt materii prea plicticoase si cu babe profesoare prea urate vazului lor finut.
Asa ca, nu m-a mirat deloc cand un astfel de pirt a intrat cu al sau 4x4 pe plaja de la mare, cu geamurile de la masina coborite, pentru ca din cele cine mai stie cate difuzoare din dotare, sa se reverse cu furie decibeli cu Salam. Dupa o scanare a imprejurimilor, constatand ca probabil nu e destul de fun, pirtul, insotit de alti 4 pustani de aceiasi virsta, intoarce brusc mastodontul de doua tone si da sa demareze in tromba. Insa nisipul e inselator si cand rotile musca din asfalt, pierde controlul si se repede intre doua salcii, micsorand ecartamentul masinii si trecand la mustata pe langa niste copilasi care se jucau in zona.
Din impactul deosebit de puternic, pirtul din dreapta idiotului de la volan e proiectat prin parbriz iar idiotul cu pricina musca puternic din covrig pentru ca ambii nu aveau centurile puse. La 15 minute apar si salvarile care-i preiau pe dobitoci si dupa alte doua ore apare si un vehicul de tractare care se chinuie serios sa scoata ce-a mai ramas din cei 70000 euro prinsi intre salcii.
A cui este vina pentru atare intamplare: a pirtilor idioti cu coeficient IQ sub limita admisibila, a decibelilor cu Salam, a babelor profesoare, a parintilor inconstienti care au generat astfel de progenituri dupa o seara de betie sau a salciilor care crescusera in calea mastodontului?
Ma convinsesem de chestia asta cand vedeam prin mijloacele de transport in comun pirti si pirte cu fite de bani gata napustindu-se pe scaune si uitandu-se cu ura aproape catre cei care le atrageau atentia sa dea locul unei batrane care abia daca putea sa stea in picioare.
Ma mai convinsesem de chestia asta tot vazand pirti si pirte venind la scoala cu masini de sute de cai putere si parcand pe te miri unde chiar si pe locurile rezervate persoanelor cu handicap (printre altele fie spus, parintii constientizeaza cat de inconstienti au fost, cand, dupa ce le dadeau pe mana masini puternice erau chemati la morga sa ridice ce a mai ramas din progeniturile lor, dupa cate un accident monstru, cand pirtul sau pirta care se rupea in figuri pe sosea si se credea mare pilot sau piloata, mai lua cu el sau cu ea, in lumea de dincolo, alte vieti de aceiasi lungime ca a lor).
Ma ultraconvinsesem de aceiasi chestie, cand tot astfel de pirti si pirte, se dovedeau a fi atat de departe de scoala incat cu greu puteau sa inchege o conversatie coerenta si pentru care a scrie un eseu sau a rezolva o amarata ecuatie de gradul 2 erau sarcini deosebit de grele, principala lor grija cand serveau la scoala fiind de a-si etala ceva toalete cumparate de taticu sau mamica in deplasarea in orasul X din strainatate sau mai grav, sa mai traga o iarba, in pauzele dintre doua absente la mate sau la romana, ca sunt materii prea plicticoase si cu babe profesoare prea urate vazului lor finut.
Asa ca, nu m-a mirat deloc cand un astfel de pirt a intrat cu al sau 4x4 pe plaja de la mare, cu geamurile de la masina coborite, pentru ca din cele cine mai stie cate difuzoare din dotare, sa se reverse cu furie decibeli cu Salam. Dupa o scanare a imprejurimilor, constatand ca probabil nu e destul de fun, pirtul, insotit de alti 4 pustani de aceiasi virsta, intoarce brusc mastodontul de doua tone si da sa demareze in tromba. Insa nisipul e inselator si cand rotile musca din asfalt, pierde controlul si se repede intre doua salcii, micsorand ecartamentul masinii si trecand la mustata pe langa niste copilasi care se jucau in zona.
Din impactul deosebit de puternic, pirtul din dreapta idiotului de la volan e proiectat prin parbriz iar idiotul cu pricina musca puternic din covrig pentru ca ambii nu aveau centurile puse. La 15 minute apar si salvarile care-i preiau pe dobitoci si dupa alte doua ore apare si un vehicul de tractare care se chinuie serios sa scoata ce-a mai ramas din cei 70000 euro prinsi intre salcii.
A cui este vina pentru atare intamplare: a pirtilor idioti cu coeficient IQ sub limita admisibila, a decibelilor cu Salam, a babelor profesoare, a parintilor inconstienti care au generat astfel de progenituri dupa o seara de betie sau a salciilor care crescusera in calea mastodontului?
De ce Garcea al nostru e mai Garcea decat al lor.
Ce-mi zice un amic tocmai intors de dincolo de ocean: "Am fost oprit de o patrula a politiei si legitimat. Lasand la o parte faptul ca am fost oprit pentru ca politistii lor au fost mai intai Garcea luandu-se dupa barba mea mult prea musulmana, dupa ce au tipat "freeze" si mi-au explicat ca daca miscam chiar si din nas un pic, imi bagau in burta doi plumbi si deabia dupa, ma intrebau de ce mi-e caciula, dupa incidentul asta zice, lamurindu-se ca sunt in regula, nu mai conteneau cu scuzele, insotindu-ma si aratandu-mi cu motoarele lor cu insemnele politiei intrarea pe autostrada, salutandu-ma si urandu-mi drive carefully Sir".
Se tot repeta de ceva vreme expresia inventata de o capatana luminata (cam plesuva intr-adevar dar ce mai conteaza) conform careia autoritatea ca institutie a statului de drept este in plin proces de disolutie. Nenorocirea este ca expresia reprezinta crudul adevar, acea capatana cu par de doua dusuri dar desteapta cum zisei, avand mare dreptate.
Cum sa gandesti altfel ca stau lucrurile cand un eveniment tragic pe fond ce a avut loc la Craiova a ajuns sa fie superstire de prime time a televiziunilor, cand mascatii stau de veghe in oras, sa preintampine ndraghetta in varianta locala? Cum altfel sa gandesti cand politistii sunt alergati cu Tatra de niste infractori si loviti cu masina? Cum altfel sa gandesti cand politistul in exercitiul functiunii, daca impusca un nemernic din asta, e bagat la zdup el, nu primul? Cum altfel sa gandesti cand se plimba valize cu bani pe langa stadioane, idiotii care le manipuleaza sunt prinsi, dar ne rad in nas a doua zi, scosi de la parnaie de avocati verosi in cardasie cu procurori care omit deliberat acte de procedura, tocmai pentru a putea primii sa-si faca treaba mai bine, impreuna cu judecatori care ne arata degetul mijlociu sau joaca in filme XXX? Cum altfel sa gandesti cand oameni de presa, pentru senzational, si-ar da o mana? Cum sa gandesti altfel cand vezi ca apar ca ciupercile dupa ploaie viloaie si nu mai poti sa circuli pe strada de masini pe care pana si strainii le-au vazut doar in reviste?
Politistul nostru este mai Garcea decat al lor pentru ca la ei nu exista programe si reclame de televiziune care sublimineaza ca ar fi prost. El e mai Garcea pentru ca atunci cand isi face treaba si prinde infractori nu e felicitat ci mustrat de superiori corupti. Politistul nostru e mai Garcea cand opreste un marlan in trafic si marlanu' ii spune ca amenda ce i-a dat-o (daca are curaj bineniteles sa-i dea o amarata de amenda) i-o va baga pe gat a doua zi pentru ca "ba, tu stii cine sint eu?". Politistul nostru e mai Garcea pentru ca e coruptibil. E platit prost, echipat prost, sprijinit prost, vazut voit prost si in mass-media si in societate. Cum sa poti gandi altfel cand Dinescu (zice un post tv de-al lui Felix Motanul) a spus ca se ca..a in ea de autoritate atunci cand a fost intrebat de ce nu si-a completat toata declaratia de avere? Daca unui secretar de Stat nu-i pasa de autoritate, daca ministrilor nu le pasa, daca pseudopoliticienilor nu le pasa, daca tie nu-ti pasa, daca mie nu-mi pasa, atunci lui Garcea al nostru de ce i-ar pasa?
Se tot repeta de ceva vreme expresia inventata de o capatana luminata (cam plesuva intr-adevar dar ce mai conteaza) conform careia autoritatea ca institutie a statului de drept este in plin proces de disolutie. Nenorocirea este ca expresia reprezinta crudul adevar, acea capatana cu par de doua dusuri dar desteapta cum zisei, avand mare dreptate.
Cum sa gandesti altfel ca stau lucrurile cand un eveniment tragic pe fond ce a avut loc la Craiova a ajuns sa fie superstire de prime time a televiziunilor, cand mascatii stau de veghe in oras, sa preintampine ndraghetta in varianta locala? Cum altfel sa gandesti cand politistii sunt alergati cu Tatra de niste infractori si loviti cu masina? Cum altfel sa gandesti cand politistul in exercitiul functiunii, daca impusca un nemernic din asta, e bagat la zdup el, nu primul? Cum altfel sa gandesti cand se plimba valize cu bani pe langa stadioane, idiotii care le manipuleaza sunt prinsi, dar ne rad in nas a doua zi, scosi de la parnaie de avocati verosi in cardasie cu procurori care omit deliberat acte de procedura, tocmai pentru a putea primii sa-si faca treaba mai bine, impreuna cu judecatori care ne arata degetul mijlociu sau joaca in filme XXX? Cum altfel sa gandesti cand oameni de presa, pentru senzational, si-ar da o mana? Cum sa gandesti altfel cand vezi ca apar ca ciupercile dupa ploaie viloaie si nu mai poti sa circuli pe strada de masini pe care pana si strainii le-au vazut doar in reviste?
Politistul nostru este mai Garcea decat al lor pentru ca la ei nu exista programe si reclame de televiziune care sublimineaza ca ar fi prost. El e mai Garcea pentru ca atunci cand isi face treaba si prinde infractori nu e felicitat ci mustrat de superiori corupti. Politistul nostru e mai Garcea cand opreste un marlan in trafic si marlanu' ii spune ca amenda ce i-a dat-o (daca are curaj bineniteles sa-i dea o amarata de amenda) i-o va baga pe gat a doua zi pentru ca "ba, tu stii cine sint eu?". Politistul nostru e mai Garcea pentru ca e coruptibil. E platit prost, echipat prost, sprijinit prost, vazut voit prost si in mass-media si in societate. Cum sa poti gandi altfel cand Dinescu (zice un post tv de-al lui Felix Motanul) a spus ca se ca..a in ea de autoritate atunci cand a fost intrebat de ce nu si-a completat toata declaratia de avere? Daca unui secretar de Stat nu-i pasa de autoritate, daca ministrilor nu le pasa, daca pseudopoliticienilor nu le pasa, daca tie nu-ti pasa, daca mie nu-mi pasa, atunci lui Garcea al nostru de ce i-ar pasa?
Marea cea neagra la propriu.
Concediul e ceva minunat. Dupa un an de zile de tocat nervi si sanatate, te gandesti ca vin acele sapte, zece sau cate or fi zile, in care sa stai cu ce ai in sus, sa te relaxezi si sa realizezi ca viata asta de c.... mai are si parti bune.
Dupa indelungi discutii, realizezi la propunerea nevestei, ca un concediu afara e prea scump si ca tot preafrumosul litoral made in RO scrie pe tine. Ba mai mult, mergi total pe mana nevestii, care iti spune ca a vorbit cu prietena ei numarul 13569 care i-a spus ca s-a simtit minunat in locatia cutare si ca vrea si ea (adica nevasta) sa mergem tot acolo.
Zis si facut. Ne luam cele de trebuinta plus copilu' din dotare si incepem sa facem urmatoarele greseli:
- plecam pe lito cu mult iubitul cefere pentru ca de condus masina mi se luase si-i mai zisese aceiasi prietena nevestimii ca pana la mare se merge bara la bara; inghesuiala inclusiv la clasa intaia, nervi si mirosuri specifice;
- de la gara luam un taxi fara a analiza in profunzime inscriptiile de pe portiere si ne trezim la destinatie ca avem de plata o suma cat biletele de tren;
- la destinatia recomandata de prietena 13569, surpriza; gasim un bungalou de te doare mintea, situat la doi kilometri de plaja, in mijlocul unei paduri (prima oara m-am mirat de padure ca mai exista si apoi de bungalou);
- ne cazam totusi dupa "negocieri" cu madam patroana pentru ca eram rupti de oboseala de parca veniseram pe jos, se facuse ora 11 noaptea si copilita noastra era adormita; peste noapte a trebuit sa fac planton pentru ca locatia era sub asediu de tantari'
- mergem la plaja, uitam sa luam si crema de plaja pentru noi si ramanem pe plaja pana la ora 11.30; seara aveam pielea deja stracojie;
- incercam sa facem o baie in mare si constatam ca structura apei incepand de la mal era urmatoarea: primii 3 metri aveau o culoare verzulie-negricioasa data de alge, urmatorii 3 metri aveau in compozitie tot felul de reziduri care puteau sa pluteasca (peturi, plastice, etc, etc), urmatorii 3 metri aveau in compozitie resturi de hidrocarburi care se scurgeau de la tot felul de idioti care-si alergau jetskyurile printre cei din apa, fara sa-i doara nici macar in brisca;
- constatam ca "plaja" se compune din urmatoarele: 30% nisip, 30% mucuri de tigara, 30% cochilii sparte care taiau ca briciul, 10% alte chestii: coji de fructe, hartii, pampers cu continutul suav cu tot, plastice, ba chiar si ceva ace si seringi pentru pasionatii de senzatii halucinogene;
- mancam la o carciuma mai de Doamne ajuta care promitea ceva placut burtii si constatam ca preturi mai bune au sigur pe Coasta de Azur dar ca aia de acolo de pe Costita respectiva sigur n-au tupeu sa aduca mancarea cu gust ranced;
- plecam inapoi tot in gresala cu cefereu' neincercand alta solutie si ca sa fie treaba treaba, acceptam bilete fara locuri; trenul respectiv, ca dealtfel toate celelalte, a scos un timp record pana la Bucuresti, respectiv 7 ore, realizand o intarziere de numai 70 de minute, pentru ca in acea minunata zi, dilatarea sinelor - un fenomen fizic specific numai Romaniei - nu a fost mai mare ca in alte zile cand cefereu' a avut intarzieri si de 180 de minute; sa le multumim pentru microdilatatie si sa amintesc in treacat, ca in cele 7 ore de stat in picioare, acestea (picioarele) ne-au trecut prin ms-dos ajungand in burta direct.
Prin urmare, nu va luati dupa prietenele nevestii, fugiti de litoralul Ro ca de necuratul si cel mai bine uitati de concediu ca japonezii, ca uite aia unde au ajuns!
Dupa indelungi discutii, realizezi la propunerea nevestei, ca un concediu afara e prea scump si ca tot preafrumosul litoral made in RO scrie pe tine. Ba mai mult, mergi total pe mana nevestii, care iti spune ca a vorbit cu prietena ei numarul 13569 care i-a spus ca s-a simtit minunat in locatia cutare si ca vrea si ea (adica nevasta) sa mergem tot acolo.
Zis si facut. Ne luam cele de trebuinta plus copilu' din dotare si incepem sa facem urmatoarele greseli:
- plecam pe lito cu mult iubitul cefere pentru ca de condus masina mi se luase si-i mai zisese aceiasi prietena nevestimii ca pana la mare se merge bara la bara; inghesuiala inclusiv la clasa intaia, nervi si mirosuri specifice;
- de la gara luam un taxi fara a analiza in profunzime inscriptiile de pe portiere si ne trezim la destinatie ca avem de plata o suma cat biletele de tren;
- la destinatia recomandata de prietena 13569, surpriza; gasim un bungalou de te doare mintea, situat la doi kilometri de plaja, in mijlocul unei paduri (prima oara m-am mirat de padure ca mai exista si apoi de bungalou);
- ne cazam totusi dupa "negocieri" cu madam patroana pentru ca eram rupti de oboseala de parca veniseram pe jos, se facuse ora 11 noaptea si copilita noastra era adormita; peste noapte a trebuit sa fac planton pentru ca locatia era sub asediu de tantari'
- mergem la plaja, uitam sa luam si crema de plaja pentru noi si ramanem pe plaja pana la ora 11.30; seara aveam pielea deja stracojie;
- incercam sa facem o baie in mare si constatam ca structura apei incepand de la mal era urmatoarea: primii 3 metri aveau o culoare verzulie-negricioasa data de alge, urmatorii 3 metri aveau in compozitie tot felul de reziduri care puteau sa pluteasca (peturi, plastice, etc, etc), urmatorii 3 metri aveau in compozitie resturi de hidrocarburi care se scurgeau de la tot felul de idioti care-si alergau jetskyurile printre cei din apa, fara sa-i doara nici macar in brisca;
- constatam ca "plaja" se compune din urmatoarele: 30% nisip, 30% mucuri de tigara, 30% cochilii sparte care taiau ca briciul, 10% alte chestii: coji de fructe, hartii, pampers cu continutul suav cu tot, plastice, ba chiar si ceva ace si seringi pentru pasionatii de senzatii halucinogene;
- mancam la o carciuma mai de Doamne ajuta care promitea ceva placut burtii si constatam ca preturi mai bune au sigur pe Coasta de Azur dar ca aia de acolo de pe Costita respectiva sigur n-au tupeu sa aduca mancarea cu gust ranced;
- plecam inapoi tot in gresala cu cefereu' neincercand alta solutie si ca sa fie treaba treaba, acceptam bilete fara locuri; trenul respectiv, ca dealtfel toate celelalte, a scos un timp record pana la Bucuresti, respectiv 7 ore, realizand o intarziere de numai 70 de minute, pentru ca in acea minunata zi, dilatarea sinelor - un fenomen fizic specific numai Romaniei - nu a fost mai mare ca in alte zile cand cefereu' a avut intarzieri si de 180 de minute; sa le multumim pentru microdilatatie si sa amintesc in treacat, ca in cele 7 ore de stat in picioare, acestea (picioarele) ne-au trecut prin ms-dos ajungand in burta direct.
Prin urmare, nu va luati dupa prietenele nevestii, fugiti de litoralul Ro ca de necuratul si cel mai bine uitati de concediu ca japonezii, ca uite aia unde au ajuns!
Dom' primar proprietar.
Primesc un telefon de la un cetatean, posibil client: Domle vreu sa-mi trag si io un lot de teren in F..... ca si-a luat si cutare si cutare, amici de-ai mei. Da' stii ceva? trebuie sa fie asa si asa si sa nu fie altcumva (zice clientu' om cu carte multa si gramatica pe masura, dar de, cu chimirul plin, el stie cum). Zona unde dorea sa-si cumpere omu' teren e langa Bucuresti. Zis si facut. Plec in explorare si pana la localitatea respectiva, admir cultura intensiva de ciulini atotstapanitoare din jur-imprejurul Bucurestiului si pomii de o parte si alta a soselei care suporta cu greu mii de anunturi de vanzare terenuri, semn ca se munceste zdravan peste tot si oamenii se gospodaresc masiv. Ajung in localitatea cu pricina, bat zona in lung si in lat si gasesc cateva locatii care se incadrau in asa si asa al posibilului musteriu. Intreb in stanga si in dreapta si aflu printre picaturi ca altfel nu se poate, ca locatiile "tineau" de dom' primar. "Tin" pentru ca locatiile mai acatarii, de vrei chiar si niste amarate de informatii prealabile, trebuie sa vorbesti cu dom' primar.
Dupa ce fac pe detectivul cam un ceas, o babuta imi spune cu juma' de gura ca pe dom' primar il gasesc la magazin. Merg la magazin - amplasat la parterul unei vile cu doua etaje - care contrasta evident cu bojdeucele de prin jur ale muritorilor de rand - si intreb de personaj.
"Nu e acasa - zice o duduita vanzatoare de dupa tejghea, masurandu-ma din cap pana-n sandale - da' vine cam in doua ore, ca e la centru". La care centru ? zic in prostia mea nevinovata. "La Bucuresti, la partid" imi raspunde fata, mirandu-se ca unul care e in sandale nu ca ceilalti din magazin care erau in papuci sau in picioarele goale, nu si-a dat seama ce a vrut sa spuna. Aaa zic, la partid care va sa zica!!! "Pai da, zice, cum altfel". Si imi petrec cele doua ore cand in masina parcata sub un dud urias, cand zgaindu-ma in curtea lu' dom' primar, curte in care se lafaia o piscina care i-ar face invidiosi pe olimpicii nostri care n-au unde sa se antreneze la inot si langa care, intr-un tarc, grohaiau alene vreo 10 purcelusi si mama lor cat toate zilele, cand injurand cheflii din "magazin" care sorbeau cu pasiune din halbele din dotare in amiaza mare, alt semn de buni gospodari, nu jucarie.
Cand incepusem sa-mi pierd rabdarea, pe sosea apare un nor de colb. In fata norului, o supermasina de teren, cu cine credeti intransa. Cu dom' primar, ce parcheaza si el sub dud si se revarsa din imensul 4x4 (pasa-mi-te era cat o zi de post), spre magazin. Il interpelez, ma recomand si incerc sa leg o discutie. Bineinteles ca primesc un raspuns elegant ce vrei ma, dar cand pricepe ca pot sa iasa bani din cererea mea, devine brusc interesat, ba chiar ma invita in viloaie.
Domle' zice (trecusem de faza cu ce vrei ma) eu am aici teren de teren. Scoate o schita cadastrala a intregii comune si o intinde pe masa, precum un general care analizeaza teritoriul de bataie. Ii arat ce si unde vreau oferte si fac greseala sa intreb daca poate sa-mi spuna proprietarii. Omu' se inverzeste si-mi tuna din rarunchi: aici io sant proprietar ma, nu intelegi? Daca vrei ceva io sant proprietar, daca nu vrei, pleaca!
In sfarsit, dupa ce aflu ce ma interesa, dau sa plec, in timp ce in curte, fecioru' lu' dom' primar deschide garajul de langa tarcul cu scoafa si-si scoate gipanu, de aceiasi marca precum al tatanesu, lasand in garaj alta supermasina.
Plec ingandurat si ma intreb daca le-or fi marit stipendiile la astia din administratia publica, pentru ca toata avutia primarului fusese dobandita negresit din salariul de functionar public. Cand ma intrebam mai abitir, trece pe langa mine valvartej fecioru' lu' dom' primar care cravasa nebuneste cei 300 de cai cu care il inzestrase taticu din salariul de bugetar si ma suna si posibilu' musteriu sa-mi spuna ca s-a razgandit.
Dupa ce fac pe detectivul cam un ceas, o babuta imi spune cu juma' de gura ca pe dom' primar il gasesc la magazin. Merg la magazin - amplasat la parterul unei vile cu doua etaje - care contrasta evident cu bojdeucele de prin jur ale muritorilor de rand - si intreb de personaj.
"Nu e acasa - zice o duduita vanzatoare de dupa tejghea, masurandu-ma din cap pana-n sandale - da' vine cam in doua ore, ca e la centru". La care centru ? zic in prostia mea nevinovata. "La Bucuresti, la partid" imi raspunde fata, mirandu-se ca unul care e in sandale nu ca ceilalti din magazin care erau in papuci sau in picioarele goale, nu si-a dat seama ce a vrut sa spuna. Aaa zic, la partid care va sa zica!!! "Pai da, zice, cum altfel". Si imi petrec cele doua ore cand in masina parcata sub un dud urias, cand zgaindu-ma in curtea lu' dom' primar, curte in care se lafaia o piscina care i-ar face invidiosi pe olimpicii nostri care n-au unde sa se antreneze la inot si langa care, intr-un tarc, grohaiau alene vreo 10 purcelusi si mama lor cat toate zilele, cand injurand cheflii din "magazin" care sorbeau cu pasiune din halbele din dotare in amiaza mare, alt semn de buni gospodari, nu jucarie.
Cand incepusem sa-mi pierd rabdarea, pe sosea apare un nor de colb. In fata norului, o supermasina de teren, cu cine credeti intransa. Cu dom' primar, ce parcheaza si el sub dud si se revarsa din imensul 4x4 (pasa-mi-te era cat o zi de post), spre magazin. Il interpelez, ma recomand si incerc sa leg o discutie. Bineinteles ca primesc un raspuns elegant ce vrei ma, dar cand pricepe ca pot sa iasa bani din cererea mea, devine brusc interesat, ba chiar ma invita in viloaie.
Domle' zice (trecusem de faza cu ce vrei ma) eu am aici teren de teren. Scoate o schita cadastrala a intregii comune si o intinde pe masa, precum un general care analizeaza teritoriul de bataie. Ii arat ce si unde vreau oferte si fac greseala sa intreb daca poate sa-mi spuna proprietarii. Omu' se inverzeste si-mi tuna din rarunchi: aici io sant proprietar ma, nu intelegi? Daca vrei ceva io sant proprietar, daca nu vrei, pleaca!
In sfarsit, dupa ce aflu ce ma interesa, dau sa plec, in timp ce in curte, fecioru' lu' dom' primar deschide garajul de langa tarcul cu scoafa si-si scoate gipanu, de aceiasi marca precum al tatanesu, lasand in garaj alta supermasina.
Plec ingandurat si ma intreb daca le-or fi marit stipendiile la astia din administratia publica, pentru ca toata avutia primarului fusese dobandita negresit din salariul de functionar public. Cand ma intrebam mai abitir, trece pe langa mine valvartej fecioru' lu' dom' primar care cravasa nebuneste cei 300 de cai cu care il inzestrase taticu din salariul de bugetar si ma suna si posibilu' musteriu sa-mi spuna ca s-a razgandit.
Despre marlania ca arta - episodul 1.
Mai zilele trecute am plecat cu masina de la birou catre casa, pe cheiul preacuratei garle dambovitene, pe la chindie. Nu zic ca am mers nasol, daca nasol inseamna sa faci un kilomeru in 15 minute pentru ca stiti cu totii ca se poate si mai rau ca de, vorbim despre minunata circulatie auto a Bucurestilor. Nu zic nici ca am facut pana pentru ca am vazut o groapa prea tarziu, neatentia mea cauzandu-se faptului ca ascultam la radio ce se mai intampla cu niscaiva tancuri rusesti pierdute cica prin partea ailalta a Marii Megre, prin Georgia.
Zic ca am oprit masina ca sa fac operatia asta de schimbare a rotii - foarte curata dealtfel cand jegul de pe asfalt se combina cu transpiratia cauzata de cele 50 de grade de la nivelul solului - langa un ditamai gipan care de la nivelul rotii mele dezumflate parea ca un fel de tanc rusesc despre care am facut vorbire mai sus - ma rog, unul cu mai mult crom decat celebrele T35 care au traversat stepa bolsevica, ajungand la Berlin.
In gipanu' cu pricina, o duduita ce tragea cu multa pasiune dintr-o tigara si al carei decolteu parea ca se va revarsa in urmatoarele 5 minute peste portiera masinii si un haidamac de doi pe doi, precum cei pe care-i vezi in filme, participand la plimbarea de pranz in penitenciare.
Duduita ma vede ca incep preaminunata operatie si se pune pe ras, aratandu-ma haidamacului cum ma strofocam. Asta se pune si el pe ras, deschide portiera hardughiei, goleste pe sosea scrumiera plina si-mi striga - baaa, ia-ti alta baaa, dupa care demareaza in atata tromba ca nu numai ca ma umple de si mai mult praf, dar ii ia fata unui amarat care avea neinspiratia sa treaca pe la acea ora, cu Dacia lui antica, prin fata hardughiei. Il loveste pe amarat cu bara cea cromata si o taie cu Mach 2 in postcombustie.
Amaratu se da jos zapacit, nu-i vine sa creada ce se intamplase, recupereaza de pe jos o ramasita de lampa ce-i sarise din preaiubita lui Dacie, fuge disperat catre mine, mai mai sa-l calce alte masini care curgeau frenetic pe acelasi chei dambovitean si-mi zice cu naduf: Ai vazut domle'? Al dracului nemernic! I-ai luat numaru ca eu n-am apucat? Ma uit la amarat, realizez ca mai am putin si explodez de furie din cauza penei, a transpiratiei, a scrumierei, a duduitei excesiv de inzestrate si a haidamacului si-mi aduc aminte ca am facut greseala sa refuz un amic care m-a batut la cap sa emigrez in Canada acum multi ani.
Zic ca am oprit masina ca sa fac operatia asta de schimbare a rotii - foarte curata dealtfel cand jegul de pe asfalt se combina cu transpiratia cauzata de cele 50 de grade de la nivelul solului - langa un ditamai gipan care de la nivelul rotii mele dezumflate parea ca un fel de tanc rusesc despre care am facut vorbire mai sus - ma rog, unul cu mai mult crom decat celebrele T35 care au traversat stepa bolsevica, ajungand la Berlin.
In gipanu' cu pricina, o duduita ce tragea cu multa pasiune dintr-o tigara si al carei decolteu parea ca se va revarsa in urmatoarele 5 minute peste portiera masinii si un haidamac de doi pe doi, precum cei pe care-i vezi in filme, participand la plimbarea de pranz in penitenciare.
Duduita ma vede ca incep preaminunata operatie si se pune pe ras, aratandu-ma haidamacului cum ma strofocam. Asta se pune si el pe ras, deschide portiera hardughiei, goleste pe sosea scrumiera plina si-mi striga - baaa, ia-ti alta baaa, dupa care demareaza in atata tromba ca nu numai ca ma umple de si mai mult praf, dar ii ia fata unui amarat care avea neinspiratia sa treaca pe la acea ora, cu Dacia lui antica, prin fata hardughiei. Il loveste pe amarat cu bara cea cromata si o taie cu Mach 2 in postcombustie.
Amaratu se da jos zapacit, nu-i vine sa creada ce se intamplase, recupereaza de pe jos o ramasita de lampa ce-i sarise din preaiubita lui Dacie, fuge disperat catre mine, mai mai sa-l calce alte masini care curgeau frenetic pe acelasi chei dambovitean si-mi zice cu naduf: Ai vazut domle'? Al dracului nemernic! I-ai luat numaru ca eu n-am apucat? Ma uit la amarat, realizez ca mai am putin si explodez de furie din cauza penei, a transpiratiei, a scrumierei, a duduitei excesiv de inzestrate si a haidamacului si-mi aduc aminte ca am facut greseala sa refuz un amic care m-a batut la cap sa emigrez in Canada acum multi ani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
