La etajul doi dintr-un bloc bucurestean ce implineste venerabila varsta de 70 de ani, sta o familie grozava. El e popa si ea e calificata caznica. Popa baga ca ursu la diverse activitati specifice, pentru care si-a tras si o barba, ca sa impuna mai mult respect. Din pacate natura n-a fost prea darnica cu el in privinta asta si nu numai si barba popii arata precum zonele defrisate de pe la munte.
Coana mare a incercat din rasputeri sa inspire la randul ei aerul gospodinei de casa, in care scop o vedeai cat e ziulica de mare cu rochii pana-n pamant si cu plase doldora, venind de la piata din apropiere.
Vecinii n-aveau probleme cu popa & Co., putandu-se odihni linistiti in puterea noptii. Dar asta pana mai daunazi cand din apartamentul de la doi se auzeau strigate de lupta, diferite de cantarile de psalmi obisnuite. Ba chiar curiosii care si-au scos capetele pe fereastre la acea ora tarzie, au avut surpriza sa descopere pe popa in pijama si fara patrafir alergand in jurul blocului pe cocoana imbracata sumar, exersand din cand in cand pe spinarea acesteia design-ul unei cozi de matura si spunandu-si probabil in barba rarefiata ca Cel de Sus nu doreste prapadirea pacatoasei ci indreptaaareaaa saaa.
Ce se intamplase am aflat mai tarziu dintr-o barfa de scara la drum de seara si anume ca preoteasa fusese zarita la o terasa de langa Inter flirtrand de zor cu niste broscari. Baba care se intamplase sa o zareasca statuse in cumpana toata ziua urmatoare daca sa o dea in gat popii au ba. Primase insa atitudinea pipitei fata de baba cu pricina, anume ca o barfise la o alta vecina ca are mustata.
Despre marlania ca arta - episodul 2.
Se spune pe buna dreptate ca aschia nu sare departe de pomul de provenienta. In recentul periplu la marea cea neagra la propriu, m-am convins inca odata daca mai era nevoie, ca parinti marlani genereaza progenituri asisderea.
Ma convinsesem de chestia asta cand vedeam prin mijloacele de transport in comun pirti si pirte cu fite de bani gata napustindu-se pe scaune si uitandu-se cu ura aproape catre cei care le atrageau atentia sa dea locul unei batrane care abia daca putea sa stea in picioare.
Ma mai convinsesem de chestia asta tot vazand pirti si pirte venind la scoala cu masini de sute de cai putere si parcand pe te miri unde chiar si pe locurile rezervate persoanelor cu handicap (printre altele fie spus, parintii constientizeaza cat de inconstienti au fost, cand, dupa ce le dadeau pe mana masini puternice erau chemati la morga sa ridice ce a mai ramas din progeniturile lor, dupa cate un accident monstru, cand pirtul sau pirta care se rupea in figuri pe sosea si se credea mare pilot sau piloata, mai lua cu el sau cu ea, in lumea de dincolo, alte vieti de aceiasi lungime ca a lor).
Ma ultraconvinsesem de aceiasi chestie, cand tot astfel de pirti si pirte, se dovedeau a fi atat de departe de scoala incat cu greu puteau sa inchege o conversatie coerenta si pentru care a scrie un eseu sau a rezolva o amarata ecuatie de gradul 2 erau sarcini deosebit de grele, principala lor grija cand serveau la scoala fiind de a-si etala ceva toalete cumparate de taticu sau mamica in deplasarea in orasul X din strainatate sau mai grav, sa mai traga o iarba, in pauzele dintre doua absente la mate sau la romana, ca sunt materii prea plicticoase si cu babe profesoare prea urate vazului lor finut.
Asa ca, nu m-a mirat deloc cand un astfel de pirt a intrat cu al sau 4x4 pe plaja de la mare, cu geamurile de la masina coborite, pentru ca din cele cine mai stie cate difuzoare din dotare, sa se reverse cu furie decibeli cu Salam. Dupa o scanare a imprejurimilor, constatand ca probabil nu e destul de fun, pirtul, insotit de alti 4 pustani de aceiasi virsta, intoarce brusc mastodontul de doua tone si da sa demareze in tromba. Insa nisipul e inselator si cand rotile musca din asfalt, pierde controlul si se repede intre doua salcii, micsorand ecartamentul masinii si trecand la mustata pe langa niste copilasi care se jucau in zona.
Din impactul deosebit de puternic, pirtul din dreapta idiotului de la volan e proiectat prin parbriz iar idiotul cu pricina musca puternic din covrig pentru ca ambii nu aveau centurile puse. La 15 minute apar si salvarile care-i preiau pe dobitoci si dupa alte doua ore apare si un vehicul de tractare care se chinuie serios sa scoata ce-a mai ramas din cei 70000 euro prinsi intre salcii.
A cui este vina pentru atare intamplare: a pirtilor idioti cu coeficient IQ sub limita admisibila, a decibelilor cu Salam, a babelor profesoare, a parintilor inconstienti care au generat astfel de progenituri dupa o seara de betie sau a salciilor care crescusera in calea mastodontului?
Ma convinsesem de chestia asta cand vedeam prin mijloacele de transport in comun pirti si pirte cu fite de bani gata napustindu-se pe scaune si uitandu-se cu ura aproape catre cei care le atrageau atentia sa dea locul unei batrane care abia daca putea sa stea in picioare.
Ma mai convinsesem de chestia asta tot vazand pirti si pirte venind la scoala cu masini de sute de cai putere si parcand pe te miri unde chiar si pe locurile rezervate persoanelor cu handicap (printre altele fie spus, parintii constientizeaza cat de inconstienti au fost, cand, dupa ce le dadeau pe mana masini puternice erau chemati la morga sa ridice ce a mai ramas din progeniturile lor, dupa cate un accident monstru, cand pirtul sau pirta care se rupea in figuri pe sosea si se credea mare pilot sau piloata, mai lua cu el sau cu ea, in lumea de dincolo, alte vieti de aceiasi lungime ca a lor).
Ma ultraconvinsesem de aceiasi chestie, cand tot astfel de pirti si pirte, se dovedeau a fi atat de departe de scoala incat cu greu puteau sa inchege o conversatie coerenta si pentru care a scrie un eseu sau a rezolva o amarata ecuatie de gradul 2 erau sarcini deosebit de grele, principala lor grija cand serveau la scoala fiind de a-si etala ceva toalete cumparate de taticu sau mamica in deplasarea in orasul X din strainatate sau mai grav, sa mai traga o iarba, in pauzele dintre doua absente la mate sau la romana, ca sunt materii prea plicticoase si cu babe profesoare prea urate vazului lor finut.
Asa ca, nu m-a mirat deloc cand un astfel de pirt a intrat cu al sau 4x4 pe plaja de la mare, cu geamurile de la masina coborite, pentru ca din cele cine mai stie cate difuzoare din dotare, sa se reverse cu furie decibeli cu Salam. Dupa o scanare a imprejurimilor, constatand ca probabil nu e destul de fun, pirtul, insotit de alti 4 pustani de aceiasi virsta, intoarce brusc mastodontul de doua tone si da sa demareze in tromba. Insa nisipul e inselator si cand rotile musca din asfalt, pierde controlul si se repede intre doua salcii, micsorand ecartamentul masinii si trecand la mustata pe langa niste copilasi care se jucau in zona.
Din impactul deosebit de puternic, pirtul din dreapta idiotului de la volan e proiectat prin parbriz iar idiotul cu pricina musca puternic din covrig pentru ca ambii nu aveau centurile puse. La 15 minute apar si salvarile care-i preiau pe dobitoci si dupa alte doua ore apare si un vehicul de tractare care se chinuie serios sa scoata ce-a mai ramas din cei 70000 euro prinsi intre salcii.
A cui este vina pentru atare intamplare: a pirtilor idioti cu coeficient IQ sub limita admisibila, a decibelilor cu Salam, a babelor profesoare, a parintilor inconstienti care au generat astfel de progenituri dupa o seara de betie sau a salciilor care crescusera in calea mastodontului?
De ce Garcea al nostru e mai Garcea decat al lor.
Ce-mi zice un amic tocmai intors de dincolo de ocean: "Am fost oprit de o patrula a politiei si legitimat. Lasand la o parte faptul ca am fost oprit pentru ca politistii lor au fost mai intai Garcea luandu-se dupa barba mea mult prea musulmana, dupa ce au tipat "freeze" si mi-au explicat ca daca miscam chiar si din nas un pic, imi bagau in burta doi plumbi si deabia dupa, ma intrebau de ce mi-e caciula, dupa incidentul asta zice, lamurindu-se ca sunt in regula, nu mai conteneau cu scuzele, insotindu-ma si aratandu-mi cu motoarele lor cu insemnele politiei intrarea pe autostrada, salutandu-ma si urandu-mi drive carefully Sir".
Se tot repeta de ceva vreme expresia inventata de o capatana luminata (cam plesuva intr-adevar dar ce mai conteaza) conform careia autoritatea ca institutie a statului de drept este in plin proces de disolutie. Nenorocirea este ca expresia reprezinta crudul adevar, acea capatana cu par de doua dusuri dar desteapta cum zisei, avand mare dreptate.
Cum sa gandesti altfel ca stau lucrurile cand un eveniment tragic pe fond ce a avut loc la Craiova a ajuns sa fie superstire de prime time a televiziunilor, cand mascatii stau de veghe in oras, sa preintampine ndraghetta in varianta locala? Cum altfel sa gandesti cand politistii sunt alergati cu Tatra de niste infractori si loviti cu masina? Cum altfel sa gandesti cand politistul in exercitiul functiunii, daca impusca un nemernic din asta, e bagat la zdup el, nu primul? Cum altfel sa gandesti cand se plimba valize cu bani pe langa stadioane, idiotii care le manipuleaza sunt prinsi, dar ne rad in nas a doua zi, scosi de la parnaie de avocati verosi in cardasie cu procurori care omit deliberat acte de procedura, tocmai pentru a putea primii sa-si faca treaba mai bine, impreuna cu judecatori care ne arata degetul mijlociu sau joaca in filme XXX? Cum altfel sa gandesti cand oameni de presa, pentru senzational, si-ar da o mana? Cum sa gandesti altfel cand vezi ca apar ca ciupercile dupa ploaie viloaie si nu mai poti sa circuli pe strada de masini pe care pana si strainii le-au vazut doar in reviste?
Politistul nostru este mai Garcea decat al lor pentru ca la ei nu exista programe si reclame de televiziune care sublimineaza ca ar fi prost. El e mai Garcea pentru ca atunci cand isi face treaba si prinde infractori nu e felicitat ci mustrat de superiori corupti. Politistul nostru e mai Garcea cand opreste un marlan in trafic si marlanu' ii spune ca amenda ce i-a dat-o (daca are curaj bineniteles sa-i dea o amarata de amenda) i-o va baga pe gat a doua zi pentru ca "ba, tu stii cine sint eu?". Politistul nostru e mai Garcea pentru ca e coruptibil. E platit prost, echipat prost, sprijinit prost, vazut voit prost si in mass-media si in societate. Cum sa poti gandi altfel cand Dinescu (zice un post tv de-al lui Felix Motanul) a spus ca se ca..a in ea de autoritate atunci cand a fost intrebat de ce nu si-a completat toata declaratia de avere? Daca unui secretar de Stat nu-i pasa de autoritate, daca ministrilor nu le pasa, daca pseudopoliticienilor nu le pasa, daca tie nu-ti pasa, daca mie nu-mi pasa, atunci lui Garcea al nostru de ce i-ar pasa?
Se tot repeta de ceva vreme expresia inventata de o capatana luminata (cam plesuva intr-adevar dar ce mai conteaza) conform careia autoritatea ca institutie a statului de drept este in plin proces de disolutie. Nenorocirea este ca expresia reprezinta crudul adevar, acea capatana cu par de doua dusuri dar desteapta cum zisei, avand mare dreptate.
Cum sa gandesti altfel ca stau lucrurile cand un eveniment tragic pe fond ce a avut loc la Craiova a ajuns sa fie superstire de prime time a televiziunilor, cand mascatii stau de veghe in oras, sa preintampine ndraghetta in varianta locala? Cum altfel sa gandesti cand politistii sunt alergati cu Tatra de niste infractori si loviti cu masina? Cum altfel sa gandesti cand politistul in exercitiul functiunii, daca impusca un nemernic din asta, e bagat la zdup el, nu primul? Cum altfel sa gandesti cand se plimba valize cu bani pe langa stadioane, idiotii care le manipuleaza sunt prinsi, dar ne rad in nas a doua zi, scosi de la parnaie de avocati verosi in cardasie cu procurori care omit deliberat acte de procedura, tocmai pentru a putea primii sa-si faca treaba mai bine, impreuna cu judecatori care ne arata degetul mijlociu sau joaca in filme XXX? Cum altfel sa gandesti cand oameni de presa, pentru senzational, si-ar da o mana? Cum sa gandesti altfel cand vezi ca apar ca ciupercile dupa ploaie viloaie si nu mai poti sa circuli pe strada de masini pe care pana si strainii le-au vazut doar in reviste?
Politistul nostru este mai Garcea decat al lor pentru ca la ei nu exista programe si reclame de televiziune care sublimineaza ca ar fi prost. El e mai Garcea pentru ca atunci cand isi face treaba si prinde infractori nu e felicitat ci mustrat de superiori corupti. Politistul nostru e mai Garcea cand opreste un marlan in trafic si marlanu' ii spune ca amenda ce i-a dat-o (daca are curaj bineniteles sa-i dea o amarata de amenda) i-o va baga pe gat a doua zi pentru ca "ba, tu stii cine sint eu?". Politistul nostru e mai Garcea pentru ca e coruptibil. E platit prost, echipat prost, sprijinit prost, vazut voit prost si in mass-media si in societate. Cum sa poti gandi altfel cand Dinescu (zice un post tv de-al lui Felix Motanul) a spus ca se ca..a in ea de autoritate atunci cand a fost intrebat de ce nu si-a completat toata declaratia de avere? Daca unui secretar de Stat nu-i pasa de autoritate, daca ministrilor nu le pasa, daca pseudopoliticienilor nu le pasa, daca tie nu-ti pasa, daca mie nu-mi pasa, atunci lui Garcea al nostru de ce i-ar pasa?
Marea cea neagra la propriu.
Concediul e ceva minunat. Dupa un an de zile de tocat nervi si sanatate, te gandesti ca vin acele sapte, zece sau cate or fi zile, in care sa stai cu ce ai in sus, sa te relaxezi si sa realizezi ca viata asta de c.... mai are si parti bune.
Dupa indelungi discutii, realizezi la propunerea nevestei, ca un concediu afara e prea scump si ca tot preafrumosul litoral made in RO scrie pe tine. Ba mai mult, mergi total pe mana nevestii, care iti spune ca a vorbit cu prietena ei numarul 13569 care i-a spus ca s-a simtit minunat in locatia cutare si ca vrea si ea (adica nevasta) sa mergem tot acolo.
Zis si facut. Ne luam cele de trebuinta plus copilu' din dotare si incepem sa facem urmatoarele greseli:
- plecam pe lito cu mult iubitul cefere pentru ca de condus masina mi se luase si-i mai zisese aceiasi prietena nevestimii ca pana la mare se merge bara la bara; inghesuiala inclusiv la clasa intaia, nervi si mirosuri specifice;
- de la gara luam un taxi fara a analiza in profunzime inscriptiile de pe portiere si ne trezim la destinatie ca avem de plata o suma cat biletele de tren;
- la destinatia recomandata de prietena 13569, surpriza; gasim un bungalou de te doare mintea, situat la doi kilometri de plaja, in mijlocul unei paduri (prima oara m-am mirat de padure ca mai exista si apoi de bungalou);
- ne cazam totusi dupa "negocieri" cu madam patroana pentru ca eram rupti de oboseala de parca veniseram pe jos, se facuse ora 11 noaptea si copilita noastra era adormita; peste noapte a trebuit sa fac planton pentru ca locatia era sub asediu de tantari'
- mergem la plaja, uitam sa luam si crema de plaja pentru noi si ramanem pe plaja pana la ora 11.30; seara aveam pielea deja stracojie;
- incercam sa facem o baie in mare si constatam ca structura apei incepand de la mal era urmatoarea: primii 3 metri aveau o culoare verzulie-negricioasa data de alge, urmatorii 3 metri aveau in compozitie tot felul de reziduri care puteau sa pluteasca (peturi, plastice, etc, etc), urmatorii 3 metri aveau in compozitie resturi de hidrocarburi care se scurgeau de la tot felul de idioti care-si alergau jetskyurile printre cei din apa, fara sa-i doara nici macar in brisca;
- constatam ca "plaja" se compune din urmatoarele: 30% nisip, 30% mucuri de tigara, 30% cochilii sparte care taiau ca briciul, 10% alte chestii: coji de fructe, hartii, pampers cu continutul suav cu tot, plastice, ba chiar si ceva ace si seringi pentru pasionatii de senzatii halucinogene;
- mancam la o carciuma mai de Doamne ajuta care promitea ceva placut burtii si constatam ca preturi mai bune au sigur pe Coasta de Azur dar ca aia de acolo de pe Costita respectiva sigur n-au tupeu sa aduca mancarea cu gust ranced;
- plecam inapoi tot in gresala cu cefereu' neincercand alta solutie si ca sa fie treaba treaba, acceptam bilete fara locuri; trenul respectiv, ca dealtfel toate celelalte, a scos un timp record pana la Bucuresti, respectiv 7 ore, realizand o intarziere de numai 70 de minute, pentru ca in acea minunata zi, dilatarea sinelor - un fenomen fizic specific numai Romaniei - nu a fost mai mare ca in alte zile cand cefereu' a avut intarzieri si de 180 de minute; sa le multumim pentru microdilatatie si sa amintesc in treacat, ca in cele 7 ore de stat in picioare, acestea (picioarele) ne-au trecut prin ms-dos ajungand in burta direct.
Prin urmare, nu va luati dupa prietenele nevestii, fugiti de litoralul Ro ca de necuratul si cel mai bine uitati de concediu ca japonezii, ca uite aia unde au ajuns!
Dupa indelungi discutii, realizezi la propunerea nevestei, ca un concediu afara e prea scump si ca tot preafrumosul litoral made in RO scrie pe tine. Ba mai mult, mergi total pe mana nevestii, care iti spune ca a vorbit cu prietena ei numarul 13569 care i-a spus ca s-a simtit minunat in locatia cutare si ca vrea si ea (adica nevasta) sa mergem tot acolo.
Zis si facut. Ne luam cele de trebuinta plus copilu' din dotare si incepem sa facem urmatoarele greseli:
- plecam pe lito cu mult iubitul cefere pentru ca de condus masina mi se luase si-i mai zisese aceiasi prietena nevestimii ca pana la mare se merge bara la bara; inghesuiala inclusiv la clasa intaia, nervi si mirosuri specifice;
- de la gara luam un taxi fara a analiza in profunzime inscriptiile de pe portiere si ne trezim la destinatie ca avem de plata o suma cat biletele de tren;
- la destinatia recomandata de prietena 13569, surpriza; gasim un bungalou de te doare mintea, situat la doi kilometri de plaja, in mijlocul unei paduri (prima oara m-am mirat de padure ca mai exista si apoi de bungalou);
- ne cazam totusi dupa "negocieri" cu madam patroana pentru ca eram rupti de oboseala de parca veniseram pe jos, se facuse ora 11 noaptea si copilita noastra era adormita; peste noapte a trebuit sa fac planton pentru ca locatia era sub asediu de tantari'
- mergem la plaja, uitam sa luam si crema de plaja pentru noi si ramanem pe plaja pana la ora 11.30; seara aveam pielea deja stracojie;
- incercam sa facem o baie in mare si constatam ca structura apei incepand de la mal era urmatoarea: primii 3 metri aveau o culoare verzulie-negricioasa data de alge, urmatorii 3 metri aveau in compozitie tot felul de reziduri care puteau sa pluteasca (peturi, plastice, etc, etc), urmatorii 3 metri aveau in compozitie resturi de hidrocarburi care se scurgeau de la tot felul de idioti care-si alergau jetskyurile printre cei din apa, fara sa-i doara nici macar in brisca;
- constatam ca "plaja" se compune din urmatoarele: 30% nisip, 30% mucuri de tigara, 30% cochilii sparte care taiau ca briciul, 10% alte chestii: coji de fructe, hartii, pampers cu continutul suav cu tot, plastice, ba chiar si ceva ace si seringi pentru pasionatii de senzatii halucinogene;
- mancam la o carciuma mai de Doamne ajuta care promitea ceva placut burtii si constatam ca preturi mai bune au sigur pe Coasta de Azur dar ca aia de acolo de pe Costita respectiva sigur n-au tupeu sa aduca mancarea cu gust ranced;
- plecam inapoi tot in gresala cu cefereu' neincercand alta solutie si ca sa fie treaba treaba, acceptam bilete fara locuri; trenul respectiv, ca dealtfel toate celelalte, a scos un timp record pana la Bucuresti, respectiv 7 ore, realizand o intarziere de numai 70 de minute, pentru ca in acea minunata zi, dilatarea sinelor - un fenomen fizic specific numai Romaniei - nu a fost mai mare ca in alte zile cand cefereu' a avut intarzieri si de 180 de minute; sa le multumim pentru microdilatatie si sa amintesc in treacat, ca in cele 7 ore de stat in picioare, acestea (picioarele) ne-au trecut prin ms-dos ajungand in burta direct.
Prin urmare, nu va luati dupa prietenele nevestii, fugiti de litoralul Ro ca de necuratul si cel mai bine uitati de concediu ca japonezii, ca uite aia unde au ajuns!
Dom' primar proprietar.
Primesc un telefon de la un cetatean, posibil client: Domle vreu sa-mi trag si io un lot de teren in F..... ca si-a luat si cutare si cutare, amici de-ai mei. Da' stii ceva? trebuie sa fie asa si asa si sa nu fie altcumva (zice clientu' om cu carte multa si gramatica pe masura, dar de, cu chimirul plin, el stie cum). Zona unde dorea sa-si cumpere omu' teren e langa Bucuresti. Zis si facut. Plec in explorare si pana la localitatea respectiva, admir cultura intensiva de ciulini atotstapanitoare din jur-imprejurul Bucurestiului si pomii de o parte si alta a soselei care suporta cu greu mii de anunturi de vanzare terenuri, semn ca se munceste zdravan peste tot si oamenii se gospodaresc masiv. Ajung in localitatea cu pricina, bat zona in lung si in lat si gasesc cateva locatii care se incadrau in asa si asa al posibilului musteriu. Intreb in stanga si in dreapta si aflu printre picaturi ca altfel nu se poate, ca locatiile "tineau" de dom' primar. "Tin" pentru ca locatiile mai acatarii, de vrei chiar si niste amarate de informatii prealabile, trebuie sa vorbesti cu dom' primar.
Dupa ce fac pe detectivul cam un ceas, o babuta imi spune cu juma' de gura ca pe dom' primar il gasesc la magazin. Merg la magazin - amplasat la parterul unei vile cu doua etaje - care contrasta evident cu bojdeucele de prin jur ale muritorilor de rand - si intreb de personaj.
"Nu e acasa - zice o duduita vanzatoare de dupa tejghea, masurandu-ma din cap pana-n sandale - da' vine cam in doua ore, ca e la centru". La care centru ? zic in prostia mea nevinovata. "La Bucuresti, la partid" imi raspunde fata, mirandu-se ca unul care e in sandale nu ca ceilalti din magazin care erau in papuci sau in picioarele goale, nu si-a dat seama ce a vrut sa spuna. Aaa zic, la partid care va sa zica!!! "Pai da, zice, cum altfel". Si imi petrec cele doua ore cand in masina parcata sub un dud urias, cand zgaindu-ma in curtea lu' dom' primar, curte in care se lafaia o piscina care i-ar face invidiosi pe olimpicii nostri care n-au unde sa se antreneze la inot si langa care, intr-un tarc, grohaiau alene vreo 10 purcelusi si mama lor cat toate zilele, cand injurand cheflii din "magazin" care sorbeau cu pasiune din halbele din dotare in amiaza mare, alt semn de buni gospodari, nu jucarie.
Cand incepusem sa-mi pierd rabdarea, pe sosea apare un nor de colb. In fata norului, o supermasina de teren, cu cine credeti intransa. Cu dom' primar, ce parcheaza si el sub dud si se revarsa din imensul 4x4 (pasa-mi-te era cat o zi de post), spre magazin. Il interpelez, ma recomand si incerc sa leg o discutie. Bineinteles ca primesc un raspuns elegant ce vrei ma, dar cand pricepe ca pot sa iasa bani din cererea mea, devine brusc interesat, ba chiar ma invita in viloaie.
Domle' zice (trecusem de faza cu ce vrei ma) eu am aici teren de teren. Scoate o schita cadastrala a intregii comune si o intinde pe masa, precum un general care analizeaza teritoriul de bataie. Ii arat ce si unde vreau oferte si fac greseala sa intreb daca poate sa-mi spuna proprietarii. Omu' se inverzeste si-mi tuna din rarunchi: aici io sant proprietar ma, nu intelegi? Daca vrei ceva io sant proprietar, daca nu vrei, pleaca!
In sfarsit, dupa ce aflu ce ma interesa, dau sa plec, in timp ce in curte, fecioru' lu' dom' primar deschide garajul de langa tarcul cu scoafa si-si scoate gipanu, de aceiasi marca precum al tatanesu, lasand in garaj alta supermasina.
Plec ingandurat si ma intreb daca le-or fi marit stipendiile la astia din administratia publica, pentru ca toata avutia primarului fusese dobandita negresit din salariul de functionar public. Cand ma intrebam mai abitir, trece pe langa mine valvartej fecioru' lu' dom' primar care cravasa nebuneste cei 300 de cai cu care il inzestrase taticu din salariul de bugetar si ma suna si posibilu' musteriu sa-mi spuna ca s-a razgandit.
Dupa ce fac pe detectivul cam un ceas, o babuta imi spune cu juma' de gura ca pe dom' primar il gasesc la magazin. Merg la magazin - amplasat la parterul unei vile cu doua etaje - care contrasta evident cu bojdeucele de prin jur ale muritorilor de rand - si intreb de personaj.
"Nu e acasa - zice o duduita vanzatoare de dupa tejghea, masurandu-ma din cap pana-n sandale - da' vine cam in doua ore, ca e la centru". La care centru ? zic in prostia mea nevinovata. "La Bucuresti, la partid" imi raspunde fata, mirandu-se ca unul care e in sandale nu ca ceilalti din magazin care erau in papuci sau in picioarele goale, nu si-a dat seama ce a vrut sa spuna. Aaa zic, la partid care va sa zica!!! "Pai da, zice, cum altfel". Si imi petrec cele doua ore cand in masina parcata sub un dud urias, cand zgaindu-ma in curtea lu' dom' primar, curte in care se lafaia o piscina care i-ar face invidiosi pe olimpicii nostri care n-au unde sa se antreneze la inot si langa care, intr-un tarc, grohaiau alene vreo 10 purcelusi si mama lor cat toate zilele, cand injurand cheflii din "magazin" care sorbeau cu pasiune din halbele din dotare in amiaza mare, alt semn de buni gospodari, nu jucarie.
Cand incepusem sa-mi pierd rabdarea, pe sosea apare un nor de colb. In fata norului, o supermasina de teren, cu cine credeti intransa. Cu dom' primar, ce parcheaza si el sub dud si se revarsa din imensul 4x4 (pasa-mi-te era cat o zi de post), spre magazin. Il interpelez, ma recomand si incerc sa leg o discutie. Bineinteles ca primesc un raspuns elegant ce vrei ma, dar cand pricepe ca pot sa iasa bani din cererea mea, devine brusc interesat, ba chiar ma invita in viloaie.
Domle' zice (trecusem de faza cu ce vrei ma) eu am aici teren de teren. Scoate o schita cadastrala a intregii comune si o intinde pe masa, precum un general care analizeaza teritoriul de bataie. Ii arat ce si unde vreau oferte si fac greseala sa intreb daca poate sa-mi spuna proprietarii. Omu' se inverzeste si-mi tuna din rarunchi: aici io sant proprietar ma, nu intelegi? Daca vrei ceva io sant proprietar, daca nu vrei, pleaca!
In sfarsit, dupa ce aflu ce ma interesa, dau sa plec, in timp ce in curte, fecioru' lu' dom' primar deschide garajul de langa tarcul cu scoafa si-si scoate gipanu, de aceiasi marca precum al tatanesu, lasand in garaj alta supermasina.
Plec ingandurat si ma intreb daca le-or fi marit stipendiile la astia din administratia publica, pentru ca toata avutia primarului fusese dobandita negresit din salariul de functionar public. Cand ma intrebam mai abitir, trece pe langa mine valvartej fecioru' lu' dom' primar care cravasa nebuneste cei 300 de cai cu care il inzestrase taticu din salariul de bugetar si ma suna si posibilu' musteriu sa-mi spuna ca s-a razgandit.
Despre marlania ca arta - episodul 1.
Mai zilele trecute am plecat cu masina de la birou catre casa, pe cheiul preacuratei garle dambovitene, pe la chindie. Nu zic ca am mers nasol, daca nasol inseamna sa faci un kilomeru in 15 minute pentru ca stiti cu totii ca se poate si mai rau ca de, vorbim despre minunata circulatie auto a Bucurestilor. Nu zic nici ca am facut pana pentru ca am vazut o groapa prea tarziu, neatentia mea cauzandu-se faptului ca ascultam la radio ce se mai intampla cu niscaiva tancuri rusesti pierdute cica prin partea ailalta a Marii Megre, prin Georgia.
Zic ca am oprit masina ca sa fac operatia asta de schimbare a rotii - foarte curata dealtfel cand jegul de pe asfalt se combina cu transpiratia cauzata de cele 50 de grade de la nivelul solului - langa un ditamai gipan care de la nivelul rotii mele dezumflate parea ca un fel de tanc rusesc despre care am facut vorbire mai sus - ma rog, unul cu mai mult crom decat celebrele T35 care au traversat stepa bolsevica, ajungand la Berlin.
In gipanu' cu pricina, o duduita ce tragea cu multa pasiune dintr-o tigara si al carei decolteu parea ca se va revarsa in urmatoarele 5 minute peste portiera masinii si un haidamac de doi pe doi, precum cei pe care-i vezi in filme, participand la plimbarea de pranz in penitenciare.
Duduita ma vede ca incep preaminunata operatie si se pune pe ras, aratandu-ma haidamacului cum ma strofocam. Asta se pune si el pe ras, deschide portiera hardughiei, goleste pe sosea scrumiera plina si-mi striga - baaa, ia-ti alta baaa, dupa care demareaza in atata tromba ca nu numai ca ma umple de si mai mult praf, dar ii ia fata unui amarat care avea neinspiratia sa treaca pe la acea ora, cu Dacia lui antica, prin fata hardughiei. Il loveste pe amarat cu bara cea cromata si o taie cu Mach 2 in postcombustie.
Amaratu se da jos zapacit, nu-i vine sa creada ce se intamplase, recupereaza de pe jos o ramasita de lampa ce-i sarise din preaiubita lui Dacie, fuge disperat catre mine, mai mai sa-l calce alte masini care curgeau frenetic pe acelasi chei dambovitean si-mi zice cu naduf: Ai vazut domle'? Al dracului nemernic! I-ai luat numaru ca eu n-am apucat? Ma uit la amarat, realizez ca mai am putin si explodez de furie din cauza penei, a transpiratiei, a scrumierei, a duduitei excesiv de inzestrate si a haidamacului si-mi aduc aminte ca am facut greseala sa refuz un amic care m-a batut la cap sa emigrez in Canada acum multi ani.
Zic ca am oprit masina ca sa fac operatia asta de schimbare a rotii - foarte curata dealtfel cand jegul de pe asfalt se combina cu transpiratia cauzata de cele 50 de grade de la nivelul solului - langa un ditamai gipan care de la nivelul rotii mele dezumflate parea ca un fel de tanc rusesc despre care am facut vorbire mai sus - ma rog, unul cu mai mult crom decat celebrele T35 care au traversat stepa bolsevica, ajungand la Berlin.
In gipanu' cu pricina, o duduita ce tragea cu multa pasiune dintr-o tigara si al carei decolteu parea ca se va revarsa in urmatoarele 5 minute peste portiera masinii si un haidamac de doi pe doi, precum cei pe care-i vezi in filme, participand la plimbarea de pranz in penitenciare.
Duduita ma vede ca incep preaminunata operatie si se pune pe ras, aratandu-ma haidamacului cum ma strofocam. Asta se pune si el pe ras, deschide portiera hardughiei, goleste pe sosea scrumiera plina si-mi striga - baaa, ia-ti alta baaa, dupa care demareaza in atata tromba ca nu numai ca ma umple de si mai mult praf, dar ii ia fata unui amarat care avea neinspiratia sa treaca pe la acea ora, cu Dacia lui antica, prin fata hardughiei. Il loveste pe amarat cu bara cea cromata si o taie cu Mach 2 in postcombustie.
Amaratu se da jos zapacit, nu-i vine sa creada ce se intamplase, recupereaza de pe jos o ramasita de lampa ce-i sarise din preaiubita lui Dacie, fuge disperat catre mine, mai mai sa-l calce alte masini care curgeau frenetic pe acelasi chei dambovitean si-mi zice cu naduf: Ai vazut domle'? Al dracului nemernic! I-ai luat numaru ca eu n-am apucat? Ma uit la amarat, realizez ca mai am putin si explodez de furie din cauza penei, a transpiratiei, a scrumierei, a duduitei excesiv de inzestrate si a haidamacului si-mi aduc aminte ca am facut greseala sa refuz un amic care m-a batut la cap sa emigrez in Canada acum multi ani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
