Hac, da' acu' ce le mai promitem la astia ba?

Vin alegerile pentru europene. Va dati seama in spiritul a ceea ce ati citit pana acum aici, ca ma amuza teribil acest fapt. Nu alegerile sunt motivul amuzamentului meu ci fierberea intensa ajunsa la paroxism din sanul partidelor.
Nu tre' sa ai studii superioare sa-ti dai seama ca e groasa tare la partide, mai ales in randul conducerilor de filiale, ca daca nu obtin rezultate supercalifragilistice, vor zbura in doi timpi si trei miscari.
Le tataie fundurile masiv si le tremura osanza ca piftia la cei din "teritoriu". Sefii indobitociti, de la centru, cred ca e vina lor daca nu obtin "scoruri" bune la alegeri, indiferent care vor fi fost acestea. Dobitocii insa nu-si dau seama ca vina le apartine in mare masura in caz de esec, pentru ca populatiei i s-a luat de promisiuni si galgara de partid.
Cetateanul nu mai e deloc turmentat politic ca sa-si mai puna intrebarea "Hac, da' eu cu cine votez?" Turmentati la propriu sunt ai nostri "politicieni" (mi-e greu sa-i numesc asa de fiecare data) pentru ca sunt rupti total de realitate.
Zilele trecute a incercat sa ma abordeze o duduita imbracata in culorile unui partid oarecare (n-am sa dau totusi numele) si sa-mi inmaneze un pliant de-al partidului respectiv, cu lista candidatilor lor la europarlamentare.
La refuzul meu de a primi pliantul respectiv, coconita inbufnata ma intreaba: Da' ce, nu doriti sa-i cunoasteti pe cei care va reprezinta?
Desi eram grabit, ma opresc, ma uit la ea ca la o extraterestra si raspund ca doream sa-i cunosc pe toti care ar putea sa ne reprezinte, daca aveau atata respect fata de noi si organizau intalniri cu posibilii alegatori, sa vedem ce le poate capul, sa raspunda la intrebari si la critici, sa vedem ce solutii au la problemele tot mai mari din toate domeniile, intr-un cuvant, sa vedem ce le poate pielea.
Nici un astfel de "cantidat" nu s-a invrednicit sa faca asa ceva. Atunci eu, sau noi, de ce sa ne invrednicim sa-l votam, sa-l trimitem la UE si sa-i bagam in buzunar, lunar, frumusica suma de 8000 de euro, pentru 5 ani de acum incolo, iar el sa ne dea cu flit? La chiolhanele care le trag pe la carciumi, mai si fac misto de populatie spunandu-si "lasa ba' ca ne aleg prostii astia, le promitem ceva si gata, i-am dovedit inca o data". Intamplarea a facut ca un amic sa-mi povesteasca dilema a doi grotaci din astia, luati in freza zdravan la o carciuma de partid, dupa cateva kile bune de vin: hac, da' acu' ce le mai promitem la astia ba?
Aflati hahalerelor cu soric, ca populatia s-a desteptat si veti avea viata foarte grea in viitor, la alegeri, oricare ar fi acestea.

Blogodiareea

De cand cu gaselnita asta cu blogareala, s-a umplut netul cu diverse chestii. Unele, de cultura, opinie, SF, etc, frumoase si respectabile, oglindesc ganduri si trairi ale autorilor, care au considerat ca e un fel de egoism din partea lor, sa nu le impartaseasca si cu altii. Si bine fac. Pentru ca sunt bloguri chiar deosebite, pe care le parcurgi cu incantare si revii ori de cate ori ai ocazia.
Din pacate insa acestea sunt atat de putine incat nu cred ca reprezinta 5% din ceea ce vedeti zilnic pe net. Cealalta proportie, 95% o reprezinta emanatiile a tot felul de insi care in lipsa de alte preocupari, s-au apucat sa plagieze tot ce le iese in cale si din orice domeniu. De la IT la arta teatrala. E plin veveveul de emanatii cu de toate, stranse cu ctrl+c de peste tot si varsate cu ctrl+v in "productia proprie", doar de dragul de a se afla in treaba.
Oare oamenii astia care nu pot produce nici macar o fraza proprie sau nu pot reflecta nici macar un gand care le-ar fi trecut prin bibilicile inguste, nu au altceva mai bun de facut?
Desigur, libertatea de exprimare e cruciala in spatiul cibernetic, dar devine chiar fara nici un fel de importanta aceasta valoare, cand constati cu intristare ca e folosita de asa numitii "autori", cand au diaree la intelect si trebuie sa si-o reverse copiind.
Fac un pariu cu dumneavoastra, desi e imposibil de dovedit si afirm ca toti blogodiareicii astia si-au facut un tel in viata din a copia de la altii, incepand cu gradinita si terminand cu senectutea.

Acupunctura

La o ora de istorie, profesoara l-a intrebat pe atotstiutorul Bula, daca stie cine a introdus acupunctura in Romania. Asta, dupa ce s-a gandit profund, i-a raspuns: Vlad Tepes, doamna.
Sa fi stiut el versurile celebrului cantec "Unde esti tu Tepes Doamne?" Nu prea as crede. Cred insa ca tratamentul care era aplicat de marele nostru domnitor, ar trebui sa fie reintrodus, desi este de o severitate extrema si adecvat acelor vremuri, nu si prezentului. Ajung insa din ce in ce mai des la concluzia ca la demarajele din societate, pe care le vedeti si dumneavoastra la tot pasul si in fiecare zi, acest "tratament" s-ar cam impune cateodata.
Cui era aplicat tratamentul de catre Vlad Tepes? Ia sa vedem. Era aplicat hotilor, pungasilor, tradatorilor de neam si tara, boierilor care-si schingiuiau taranii de pe mosii si le impuneau biruri exagerate (sa ne amintim fumaritul, ca un bun exemplu in acest sens) si dusmanilor prinsi la praduit prin Valahia.
Ia sa vedem daca putem sa facem o paralela peste timp. Cine credeti ca ar fi acum pungasii sau hotii (nu cei la drumul mare). Sa fie oare afaceristii de carton care au supt de la Stat pana le-a dat pe nas si acum nu le mai ajungi la acesta nici cu prajina lui Bubka? Cine sa fie tradatorii de neam si tara decat oficialii nostri care in loc sa reprezinte interesele tarii si-au vazut de conturile lor prin banci straine? Cine sa fie boierii care impun biruri care mai de care mai aiuristice? Sa fie oare politicienii care promit marea cu sarea si apoi se fac ca ploua, uitandu-se cu dispret la prostime? Cine sa fie dusmanii prinsi la praduit prin Valahia, daca nu bancherii impielitati de prin patru zari, care la ei acasa dau imprumuturi cu dobanzi cu o cifra si aici cu doua, iar daca ar putea, ar face-o cu noua?
Dumneavoastra ce ziceti? Este acupunctura un tratament adecvat realitatii de azi, sau e o gaselnita de-a lui Bula?

Gradina Maicii Domnului


10 Mai este ziua in care gradina noastra, pentru care neamul nostru a platit cu atata sange de-a lungul istoriei, a inceput in sfarsit sa prinda contur, in granitele firesti, de la Dumnezeire lasate. A fost visul si "pohta ce-au pohtit" atata amar de vreme, marii titani ai istoriei noastre dar si oamenii simpli, "talpa tarii". Orice suflet de roman, fie ca traieste aici sau aiurea si mai tresalta la grija fata de ea, simte o furnicatura pe sira spinarii cand se gandeste la ea in aceasta binecuvantata zi, pentru ca oricat ar spune carcotasii de aici sau de oriunde, sangele apa nu s-a facut si nici nu se va face.
A fost numita "Gradina Maicii Domnului" de catre un om care cred ca acum e aproape de Creator, cu glasul tremurand cad rostea aceste cuvinte, pentru ca stia ca Maica Domnului nostru a poposit aici la inceputile vremurilor, ca sa se odihneasca, sa se minuneze de frumusetea cu care a fost inzestrata si sa-i spuna " Binecuvantata esti tu Romanie intre tari, precum Binecuvantat este numele Meu de catre Fiul si Domnul Nostru, in vecii vecilor, Amin!"
Ne-a fost data o scumpa mostenire oameni buni. Sa nu ne mai batem joc de ea, pentru ca ea nu-si bate joc de noi. Tara e buna ca ne tine, noi oamenii suntem rai si nemernici ca n-o cinstim asa cum merita cu prisosinta.
Stiti ce se spune despre apatrizi (oameni fara de tara). Ca sunt simple fiinte fara un loc al lor sub soare. Altii se bat amarnic inca sa-si gaseasca un loc sub soare. Noi avem unul de atata vreme si de prea multa vreme ne batem joc de el, in loc sa-l cinstim cum se cuvine!
Sa uitam de vrajba si de nemernicia din noi, sa ne inchinam Gradinii Noastre si sa ne aducem aminte de marii barbati ai natiei noastre care au facut posibila ziua de 10 mai.

Gioco di mano

Aflu cu surprindere ca Bundestagul nemtesc emite o decizie prin care cere ministrului lor de externe sa faca presiuni la UE ca se ne mai taie ceva banuti, pentru ca nu ne-am facut temele la capitolul justitie. Chestia asta ma surprinde, caci credeam ca nemtii isi vor vedea linistiti de criza lor si ne vor lasa pe noi sa ne vedem de-a noastra. Ii credeam mai destepti dar se vede treaba ca si pe acolo criza prosteste.
Asta pe de o parte.
Pe de alta insa, fritzii astia mai au si nitica dreptate. Adica reforma justiei s-a facut pe ici pe colo prin punctele neesentiale, stiti dumneavoastra vorba cui, adica un fel de gioco di mano. Tot astia care-s in pragul pensionarii sau au iesit de mult, ii vezi ca-s in functii, de la cel mai inalt nivel pana la judecatoriile de orasel de provincie. De ce mai sunt pastrati in functii, intuieste tot omul. Pentru a le fi rasplatite favorurile care le-au facut clientelei politice sau economice.
Ai putea sa gandesti, pana la un punct, ca astia "sunt cadre cu experienta" domle.
Poate, dar nici ciutanilor iesiti de pe bancile scolilor interne si externe (aia care-s atat de prosti sau atat de idealisti ca sa mai ramana pe aici sau sa se mai intoarca) si nemanjiti de sistemul clientelar, nu li se da o sansa.
"Tinerii pensionari sau pensionabili" si-au tabacit pielicicile in sistemul vechi, de dinainte de 89, unde doua lucruri erau esentiale (si din pacate s-au transmis genetic de atunci): plicul si telefonul. Plicul pentru ca e un bun obiect in care se pot indesa multe chestii (inclusiv din acelea cu fir de siguranta) si telefonul pentru ca poti sa te trezesti cand ti-e lumea mai draga cu apelul "de sus" si uiti sa-l mai bagi la zdup pe cutarica pentru ca "are pile".
Este un cerc vicios aici. Producem intelectuali, unii mai prosti, altii chiar valori, dar ii punem sa fie condusi numai de niste lupi care n-o sa-si schimbe altceva decat parul nu si naravul.
Gioco di mano au facut toate guvernele cu justitia, indiferent de "culoare" pentru ca e un domeniu deosebit de sensibil pentru politicieni. Ca doar n-o sa-si taie singuri craca.
Asa ca au facut si dumnealor ce au putut. Adica au facut o translatie si partial o rotatie de falus.
Insa e problema mare moncher, pentru ca justitia e o dama si prin urmare n-are organul mai sus amintit in dotare. Atunci, daca se supara si da cu sabia aleatoriu, ca mai e si oarba, si li-l taie ca felcerul ala Ciomu, cum e?

Gripa porcino-parlamentara

Se intampla in aceste zile sa activeze un virusica jucaus la niste purcelusi. El activeaza la acele animalute care din lipsa de miscare, se ingrasa tare.
Daca ne uitam la teve, vom vedea ca alte animalute grase sau ingrasate tare, pot fi pasibile la a deveni "gazde" pentru jucausul gripangiu. Aceste animalute se numesc oficial "parlamentari" si in limbaj popular, porcisori imputiti.
Au in medie o greutate de 100 kile la hectar. Inmultit cu numarul dumnealor, rezulta frumusica cifra 46900 de kile oameni buni, adica aproape 47 de tone!!! Va puteti imagina?
Dumnealor, dandu-si seama ca au luat proportii in ciolan, au ajuns la concluzia ca tre sa alerge un pic pe bune (nu de la un partid la altul) ca sa mai dea din burta jos, ca acolo la osanza cica se cuibareste viruselu si e cam nasol. Asa ca vor alerga in jurul parlamentului.
O imagine mai hidoasa cu greu se poate imagina. Niste mingi de osanza rostogolindu-se sub privirile aiurite ale presei, ca sa faca impresie cateilor de prin incinta institutiei mai sus amintite. Si asta presupunand ca vor catadicsi sa vina la serviciu dumnealor, pentru ca intre a dormita in scaune si a mai trage ceva sfori "in teritoriu", d-lor prefera ultima optiune ca de acolo iese banu anticriza. Criza e la prostime nu la mingile de osanza din parlament.
Ramane de vazut daca se va putea inventa vreodata un vaccin contra porcino-parlamentarilor nostri, care sa-i scuteasca de chinurile de a merge la serviciu, de a da cateodata cu subsemnatul la DNA sau de a mai imparti mici si bere prostimii indobitocite.

Cocolino de partid

Cocolino e un personaj simpatic ce face reclama la un detergent. Adica la un curatitor de pete de murdarie. Prin murdarie se pot intelege multe, de la petele de praf si noroi la infractiuni din cele mai grave.
Curatirea poate fi facuta la randul ei prin mai multe metode. Una este spalarea manuala, alta la masina, dar cea mai eficienta pentru curatirea petelor complicate este inscrierea intr-un partid, mai ales cand el intra in parlament.
Daca partidul intra in parlament, te-ai scos. Doar necuratul poate sa se mai atinga de tine (sau necuratii ca pe acolo misuna tare multi), caci mana legii (care ar trebui sa fie lunga pentru toti) nu ajunge sa pedepseasca fauna de pe acolo.
Asa s-a gandit, simplu si eficient, si dom' Costel de Craiova. Daca ma fac Cocolino de partid ii bag in masa pe astia cu Parchetul lor cu tot si am 4 ani la dispozitie sa tot fac reclama la detergent, ca sa-mi spal nenumaratele pete, caci partidul vegheaza strasnic pentru mine.
Sa nu credeti ca astia ca numitul personaj au scrupule, mai ales ca-n partide functioneaza al dracului de bine (in cazul cand unul dintre "membrii" e saltat de politisti) textul cu "e o comanda politica domle' arestarea lui cutare".
Jurnalistii ar trebui sa intrebe in loc de clasicul "de ce sunteti acuzat?", urmatorul text: "nu-i asa ca sunteti nevinovat, domnule Cocolino?"
Dom' Costel e un infractor ordinar dovedit, in hainute de Cocolino gingas. Credeti ca pentru el va fi pornita masinuta (a se citi si masinatiunea) automata de spalat infractiuni?
Bineinteles ca da. Ea se numeste "politica de cadre" a partidului.