Intr-un sediu de partid, in preajma alegerilor oarecare, n-are importanta care, se desfasoara conversatia urmatoare, intre Marean, seful de filiala, organizatie, reprezentata sau ce-o mai fi si ciracii (a se citi membrii) din structura “operativa”.
Marean (tip deosebit de inteligent, cu IQ ce sare din scala metrologica alocata semidoctilor):
- Ati venit ba firat' ai dreacului de dobitoci?
Jean (tip bronzat intens de la mama natura, cu ochi bulbucati si o burta cat toate zilele):
- Venit sa traiti nea Mareane trai-t-ar neamu’ matale
Pitesteanu (alt cirac din neam cu primul, gen standard de penitenciar, botezat asa pentru ca parintii lui au avut noroc la furat in Pitesti):
- Venit bos sa traiti.
Marean (impacientat):
- Ati vorbit ma cu basinosii aia ca va ia mama dreacu pe toti care este daca nu iasa la votare?
Jean (spasit nevoie mare):
- Iasa nea Marane da’ sa stii ca mai avem probleme cu bulangiii aia ca vrea bani mai multi.
Marean (verde de furie):
- Ba voi sinteti prosti? Dupa ce m-am strofocat sa va fac rost de ulei si faina la pachetu ala cu mici de l-am dat care este si voi imi spuneti ca nu iese toti? Va ia mama dreacu si pe voi si pe ei sa mor io.
Pitesteanu (cu jumatate de gura):
- Nea Marane ei zic ca vrea doua bulioane nu unu ca anu’ trecut.
Marean (in pragul apoplexiei):
- Ba ii dau doua bulioane lu' mamicuta ta! Ce dreacu ati vorbit ma voi cu cacanarii aia? Va dau afara din service pe amandoi de nu va vedeti. Ati uitat ca io v-am bagat si neamurile in service ma? Pot sa dau cu voi de nu va vedeti ma cacaciosilor!
Jenel (aplecat cat ii permite burdihanul):
- Nu bre nea Marane nu te supara mancat-as peleu matale da’ zic ca acu’ s-a scumpit votu ca e criza sa moara mama.
Marean (cu spume):
- Criza e la mamicuta ta, ba, sa n-aud de criza ca fac limbrici m-auzi?
Pitesteanu (preocupat):
- Bre si mai e si spurcatii aia de la presa, daca afla, face iures si caterinca mare prin ziare si la teve. Iese nasolie!
Marean (facand fete-fete):
- Sa ma pupe-n biiip .. r de gaozari; are dreptate ghelbosu ala fara suvita cand ii face gaozari; daca vedeti unu’ ii rupeti picioarele sa se-nvete minte sa stie ca unu e Marean barosanu' ; mai bine sa sa duca dreacu sa puie mana pe carte s-anvete, ca ete io unde-am ajuns daca-m invatat ba boilor care este!
Carnet de Pitesti
Am fost martorul unei discutii pe strada zilele trecute, intre un batranel si un cacacios din asta de bani gata, care conducea si el un gipan anticriza. Batranelul isi taraia cu greu batranetele pe o trecere de pietoni, pe culoarea verde a semaforului. Probabil ca asteptarea i s-a parut nepermis de lunga cacaciosului, si in secunda urmatoare a stingerii luminii rosii a semaforului lui, a si demarat, si magaoaia de 2 tone, mai-mai sa-l faca terci pe tataie.
Asta saracu’, dupa ce se dezmeticeste de ce era sa i se intample, anume ca putea sa ajunga mai repede la cele sfinte, ii striga cacaciosului: “bai pitifelnicule unde dracu ti-ai luat carnetu’, la Pitesti?”
Lasand la o parte lipsa de respect elementar a boului cu cas la gura, m-a amuzat si replica lu’ tataie, semn ca luatu’ carnetelor la apelul de seara, la Pitesti, a devenit deja subiect de misto.
E o chestie de-a rasu-plansu. Pe de o parte este fenomenul aproape generalizat al coruptiei la nivelul politistilor, despre care am mai vorbit aici, si care are multe cauze, unele subiective alte aproape obiective (ca de exemplu salarizarea de mizerie si dotarea absolut aiuritoare). Pe de alta parte este avaritia fara margini si pusul pe capatuiala a diversilor indivizi aflati in structurile de la toate nivelurile politiei nationale, care nu fac altceva decat sa profite de pe urma multimii prostilor ce nu sunt in stare sa ia un amarat de examen auto, un alt semn ca indicatorul inteligentei populatiei e pe o panta abrupt descendenta.
Aceasta multime, formata din diverse tipuri de cercopiteci, de la fierari-betonisti la primari de sectoare, ar fi facut orice sa-si ia amaratul de abecedar, dar fara sa mai puna mana pe carte. Atunci, ce si-au zis politaii burtosi? Ba, daca astia-s atat de prosti sa nu ia un amarat de examen auto, inseamna ca sunt si mai prosti sa ne dea bani pentru asta. Si i-au jumulit de ceva gologani, pana a rasuflat unu mai putin prost si chestia, bine pusa la punct, a plesnit pana la DNA.
Nenorocirea si mai mare este alta si anume faptul ca pe strazile noastre circula specimene de soferi extraordinar de prosti, care si-au luat carnetele la Pitesti sau aiurea si care sunt un adevarat pericol public. Pentru astia, propun ca pe lamaia de incepator sa fie trecut si orasul unde si-a luat omu’ carnetul ca sa stim cu cine avem de-a face.
Asta saracu’, dupa ce se dezmeticeste de ce era sa i se intample, anume ca putea sa ajunga mai repede la cele sfinte, ii striga cacaciosului: “bai pitifelnicule unde dracu ti-ai luat carnetu’, la Pitesti?”
Lasand la o parte lipsa de respect elementar a boului cu cas la gura, m-a amuzat si replica lu’ tataie, semn ca luatu’ carnetelor la apelul de seara, la Pitesti, a devenit deja subiect de misto.
E o chestie de-a rasu-plansu. Pe de o parte este fenomenul aproape generalizat al coruptiei la nivelul politistilor, despre care am mai vorbit aici, si care are multe cauze, unele subiective alte aproape obiective (ca de exemplu salarizarea de mizerie si dotarea absolut aiuritoare). Pe de alta parte este avaritia fara margini si pusul pe capatuiala a diversilor indivizi aflati in structurile de la toate nivelurile politiei nationale, care nu fac altceva decat sa profite de pe urma multimii prostilor ce nu sunt in stare sa ia un amarat de examen auto, un alt semn ca indicatorul inteligentei populatiei e pe o panta abrupt descendenta.
Aceasta multime, formata din diverse tipuri de cercopiteci, de la fierari-betonisti la primari de sectoare, ar fi facut orice sa-si ia amaratul de abecedar, dar fara sa mai puna mana pe carte. Atunci, ce si-au zis politaii burtosi? Ba, daca astia-s atat de prosti sa nu ia un amarat de examen auto, inseamna ca sunt si mai prosti sa ne dea bani pentru asta. Si i-au jumulit de ceva gologani, pana a rasuflat unu mai putin prost si chestia, bine pusa la punct, a plesnit pana la DNA.
Nenorocirea si mai mare este alta si anume faptul ca pe strazile noastre circula specimene de soferi extraordinar de prosti, care si-au luat carnetele la Pitesti sau aiurea si care sunt un adevarat pericol public. Pentru astia, propun ca pe lamaia de incepator sa fie trecut si orasul unde si-a luat omu’ carnetul ca sa stim cu cine avem de-a face.
Tusea si junghiul
S-au incheiat alegerile si asa cum era de anticipat, adevaratele partide castigatoroare sunt cele de extrema, fie de stanga, fie de dreapta. Aproape ca nu exista tara membra UE care sa nu-si fi trimis “falitii” in parlament. Bineinteles ca in buna noastra traditie, tocmai noi nu puteam sa facem nota discordanta, asa ca vom trimite si noi falitii nostri la Bruxelles, ca doar n-om fi noi mai prosti ca altii si sa n-avem reprezentati si la acest capitol.
Sa ne aducem aminte cine sunt cei doi faliti pe care ii trimitem acolo. Un pupincurist notoriu de partid comunist, naparlit dupa evenimentele din 89 in nationalist de dreapta si un smecher semidoct, harsait in smenuri cu coruptii statului, raspopit in justitiarul natiunii.
Combinatia perfecta. Tusea si junghiul.
Ma miram chiar cand cei doi se improscau reciproc cu diverse injurii, cum dracu se face ca astia doi nu gasesc un numitor comun in cloaca din politica romaneasca. Dar m-am inselat, asa cum ma insel intotdeauna cand ma gandesc ca ar exista vreun “politician” autohton care sa aiba continuitate in fapte, actiuni sau linie politica. Din pacate, nu avem un astfel de specimen.
Acestia doi si-au gasit multe in comun. De la demagogia ieftina de partid, la interese meschine, de moment. Chestiile sforaitoare de gen promitem marea si sarea, justitiarii natiunii, etc, etc, iesite din gurile spurcate ale acestor grotaci de partid, nu fac decat sa ne discrediteze si mai mult pe unde s-or duce.
Dar, pentru ca la urma urmei sunt votati de populatie (nu comentez de catre cine sau cum), nu ne ramane de facut decat sa le urmarim prestatia si sa le infieram demarajele politice si lingvistice care mai mult ca sigur ca se vor manifesta zgomotos in viitorul apropiat.
Probabil ca urmatorul pas este infiintarea grupului “falitii Europei” in parlamentul European. Vade retro!
Sa ne aducem aminte cine sunt cei doi faliti pe care ii trimitem acolo. Un pupincurist notoriu de partid comunist, naparlit dupa evenimentele din 89 in nationalist de dreapta si un smecher semidoct, harsait in smenuri cu coruptii statului, raspopit in justitiarul natiunii.
Combinatia perfecta. Tusea si junghiul.
Ma miram chiar cand cei doi se improscau reciproc cu diverse injurii, cum dracu se face ca astia doi nu gasesc un numitor comun in cloaca din politica romaneasca. Dar m-am inselat, asa cum ma insel intotdeauna cand ma gandesc ca ar exista vreun “politician” autohton care sa aiba continuitate in fapte, actiuni sau linie politica. Din pacate, nu avem un astfel de specimen.
Acestia doi si-au gasit multe in comun. De la demagogia ieftina de partid, la interese meschine, de moment. Chestiile sforaitoare de gen promitem marea si sarea, justitiarii natiunii, etc, etc, iesite din gurile spurcate ale acestor grotaci de partid, nu fac decat sa ne discrediteze si mai mult pe unde s-or duce.
Dar, pentru ca la urma urmei sunt votati de populatie (nu comentez de catre cine sau cum), nu ne ramane de facut decat sa le urmarim prestatia si sa le infieram demarajele politice si lingvistice care mai mult ca sigur ca se vor manifesta zgomotos in viitorul apropiat.
Probabil ca urmatorul pas este infiintarea grupului “falitii Europei” in parlamentul European. Vade retro!
Forta centrifuga
Cand scriu acest articol este ora 6 dupa amiaza si nu stiu inca rezultatele europarlamentarelor. Stiu insa ca prezenta la vot se anunta foarte scazuta semn al dezinteresului cetatenilor, nu atat in institutiile europene cat in partidele noastre, care se bat cu cerbicie pe cele 33 de locuri. Sa fie dezinteres, sa fie neincredere in partide, sa fie o reactie de flit a alegatorilor catre partide, ca rezultanta directa a politicilor ultraduplicitare si a situatiei economice? Nu pot raspunde la aceasta intrebare si la urma urmei nu cred ca are mare importanta.
Cred insa altceva. Ca fortei centripete aparute la nivelul deceniului 5, de creare a unei noi Europe (e adevarat ca la inceput a avut interese punctuale, respectiv controlul resurselor Germaniei) care s-a manifestat din ce in ce mai puternic in deceniile 8 si 9, incepe sa i se opuna o noua forta, ca intr-o ciudata fizica politica, respectiv forta centrifuga de faramitare europeana.
Am fost martorii nasterii acestei forte, atunci cand doua dintre tarile fondatoare ale constructiei europene, Franta si Olanda, au respins tratatul privind Constitutia Europeana, o palma extrem de usturatoare pe obrazul promotorilor ideii de Europa unita (de aceiasi origine ca si alegatorii care au votat contra).
Problema este ca tot mai multe voci din tot mai multe tari, incep sa se alature fortei centrifuge europene, din Anglia, pana in Cehia. Unii vor reformarea constructiei Europei, altii vor retragerea din Uniune, altii vor pur si simplu sa se bage in seama, pentru ca politica prezentului nu mai inseamna numai lupta in parlamentul tarii membre UE ci si in cea a Parlamentului European. Se doreste transferul circului parlamentului national in curtea celui european.
Multi cred ca astea sunt gaselnite de moment. Sper sa aiba dreptate. Dar cred ca problema este mai grava decat se crede si conceptul reconcilierii europene, cu adevarat maret, din pacate este departe de a se fi implinit. Incep sa scoata capul din ce in ce mai mult extremistii, radicalii, discursurile taioase si conflictele mentale ce se credeu a fi fost demult uitate, incep sa fie clamate in gura mare, prin diverse parti ale celor trei institutii ale Uniunii.
Acest fapt demonstreaza ca Europa nu si-a inchis complet ranile acumulate in aproape doua mii de ani de razboaie neintrerupte si ca numai naivii cred ca problemele ei sunt rezolvate.
Ce este de facut sau mai curand ce putem face noi? Putem sa fim cu ochii in patru, la Bruxelles si la Bucuresti. Putem sa ne promovam interesele cu abilitate si dibacie. Putem sa ne facem prieteni pe dusmanii dusmanilor nostri. Totul e sa stim sa-i definim pe dusmani si sa avem intelepciunea de a ne pastra consecventa in relatia cu prietenii.
Si mai putem face ceva. Sa lasam oamenii trecutului in trecut si sa ne construim mainele cu oamenii prezentului, pentru cei ai viitorului.
Cred insa altceva. Ca fortei centripete aparute la nivelul deceniului 5, de creare a unei noi Europe (e adevarat ca la inceput a avut interese punctuale, respectiv controlul resurselor Germaniei) care s-a manifestat din ce in ce mai puternic in deceniile 8 si 9, incepe sa i se opuna o noua forta, ca intr-o ciudata fizica politica, respectiv forta centrifuga de faramitare europeana.
Am fost martorii nasterii acestei forte, atunci cand doua dintre tarile fondatoare ale constructiei europene, Franta si Olanda, au respins tratatul privind Constitutia Europeana, o palma extrem de usturatoare pe obrazul promotorilor ideii de Europa unita (de aceiasi origine ca si alegatorii care au votat contra).
Problema este ca tot mai multe voci din tot mai multe tari, incep sa se alature fortei centrifuge europene, din Anglia, pana in Cehia. Unii vor reformarea constructiei Europei, altii vor retragerea din Uniune, altii vor pur si simplu sa se bage in seama, pentru ca politica prezentului nu mai inseamna numai lupta in parlamentul tarii membre UE ci si in cea a Parlamentului European. Se doreste transferul circului parlamentului national in curtea celui european.
Multi cred ca astea sunt gaselnite de moment. Sper sa aiba dreptate. Dar cred ca problema este mai grava decat se crede si conceptul reconcilierii europene, cu adevarat maret, din pacate este departe de a se fi implinit. Incep sa scoata capul din ce in ce mai mult extremistii, radicalii, discursurile taioase si conflictele mentale ce se credeu a fi fost demult uitate, incep sa fie clamate in gura mare, prin diverse parti ale celor trei institutii ale Uniunii.
Acest fapt demonstreaza ca Europa nu si-a inchis complet ranile acumulate in aproape doua mii de ani de razboaie neintrerupte si ca numai naivii cred ca problemele ei sunt rezolvate.
Ce este de facut sau mai curand ce putem face noi? Putem sa fim cu ochii in patru, la Bruxelles si la Bucuresti. Putem sa ne promovam interesele cu abilitate si dibacie. Putem sa ne facem prieteni pe dusmanii dusmanilor nostri. Totul e sa stim sa-i definim pe dusmani si sa avem intelepciunea de a ne pastra consecventa in relatia cu prietenii.
Si mai putem face ceva. Sa lasam oamenii trecutului in trecut si sa ne construim mainele cu oamenii prezentului, pentru cei ai viitorului.
De la datul in gat la datul in cap
Astazi a fost dat publicitatii un sondaj de opinie al Transparency International prin care, dumneavoastra, cetatenii, ati nominalizat ca fiind pe primul loc in topul celor mai corupte institutii ale tarii, parlamentul.
Ce surpriza pentru mine! (sic). Mi s-a luat vopseaua de pe taste de cand scriu despre acest subiect si despre fauna care a populat in ultimii 19 ani si care populeaza in prezent, atare institutie. Am scris de ma dor buricele destelor despre acest fapt, pe cat de necontestat, pe atat de greu de probat de catre cei in drept (daca printre ei s-o mai gasi un fel de comisar Cattani, care sa taie tentaculele caracatitei).
Sondajul de opinie nu face decat sa dea glas gandirii dumneavoastra si indica faptul ca Romanica e singura natie membra UE, a carei populatie considera principala institutie a oricarei tari democratice, ca fiind cea mai corupta. Nici macar castravetii din dreapta Dunarii nu au considerat asa ceva dar ma rog, ei au ceafa cam groasa se zice si prin urmare cerebelul se alimenteaza sanguin mai greu.
Am tot scris aici despre preocuparile de zi cu zi (vorbesc de preocuparile principale, nu cele de serviciu) ale ocupantilor fotoliilor de parlamentari. Am avut la exemple ale “activitatii” acestor insi cu sorici, de mi-a fost mie jena sa le mai infierez aici.
Intrebarea care mi-am pus-o si care probabil v-ati pus-o si dumneavoastra este oare e ceva in bibilicile astora? Oamenii astia sunt scursurile unui sistem clientelar, pe care prostii (printre care recunosc ca m-am numarat si eu) il considerau apus. Acesti oameni, 99% dintre ei, au facut parte din esaloanele 2 si 3 ale fostului regim comunist. Ei sunt cei care pe drept cuvant pot fi numiti profitorii evenimentului din decembrie 89. Dealtfel, se zice ca ei au generat acel eveniment, pentru a scapa de esalonul 1, chestie care le-a iesit tare bine.
Cu ce-si umpleau grotacii astia timpul in perioada respectiva? Nu e greu de raspuns. Cu datul in gat. Daca am avea acces la cartotecile grele de la fostul doi si un sfert (nu la prostiile de la CNSAS, unde gasim tot felul de prostizme nu chestiile importante), ne-am lua cu mainile de cap, pentru ca am afla ca Secu era mult mai bine informata decat am crezut si a avut mai multi ciripitori din esaloanele 2 si 3 decat am crezut, care-si dadeau in gat pana si membrii familiei, nu mai vorbesc de prieteni sau cunostinte. Credeti ca acesti indivizi si-au schimbat naravul de a da in gat? Sa-si raspunda fiecare!
Asadar, principalele activitati inainte de 89 au fost pupincurizmul si datul in gat. Acum, se pune intrebarea ce fac dupa 89, in 2009 de exemplu. Pai, uitativa in jur. De la trafic de influenta, la datul in cap. Oricine intuieste la ce dau in cap. Daca nu intuieste, sa intrebe un fost ministru. Asta se jura ca nu fura, dar l-au prins cu ea in mana. Prietenii stiu de ce. Asa ca viitorul suna bine.
Ce surpriza pentru mine! (sic). Mi s-a luat vopseaua de pe taste de cand scriu despre acest subiect si despre fauna care a populat in ultimii 19 ani si care populeaza in prezent, atare institutie. Am scris de ma dor buricele destelor despre acest fapt, pe cat de necontestat, pe atat de greu de probat de catre cei in drept (daca printre ei s-o mai gasi un fel de comisar Cattani, care sa taie tentaculele caracatitei).
Sondajul de opinie nu face decat sa dea glas gandirii dumneavoastra si indica faptul ca Romanica e singura natie membra UE, a carei populatie considera principala institutie a oricarei tari democratice, ca fiind cea mai corupta. Nici macar castravetii din dreapta Dunarii nu au considerat asa ceva dar ma rog, ei au ceafa cam groasa se zice si prin urmare cerebelul se alimenteaza sanguin mai greu.
Am tot scris aici despre preocuparile de zi cu zi (vorbesc de preocuparile principale, nu cele de serviciu) ale ocupantilor fotoliilor de parlamentari. Am avut la exemple ale “activitatii” acestor insi cu sorici, de mi-a fost mie jena sa le mai infierez aici.
Intrebarea care mi-am pus-o si care probabil v-ati pus-o si dumneavoastra este oare e ceva in bibilicile astora? Oamenii astia sunt scursurile unui sistem clientelar, pe care prostii (printre care recunosc ca m-am numarat si eu) il considerau apus. Acesti oameni, 99% dintre ei, au facut parte din esaloanele 2 si 3 ale fostului regim comunist. Ei sunt cei care pe drept cuvant pot fi numiti profitorii evenimentului din decembrie 89. Dealtfel, se zice ca ei au generat acel eveniment, pentru a scapa de esalonul 1, chestie care le-a iesit tare bine.
Cu ce-si umpleau grotacii astia timpul in perioada respectiva? Nu e greu de raspuns. Cu datul in gat. Daca am avea acces la cartotecile grele de la fostul doi si un sfert (nu la prostiile de la CNSAS, unde gasim tot felul de prostizme nu chestiile importante), ne-am lua cu mainile de cap, pentru ca am afla ca Secu era mult mai bine informata decat am crezut si a avut mai multi ciripitori din esaloanele 2 si 3 decat am crezut, care-si dadeau in gat pana si membrii familiei, nu mai vorbesc de prieteni sau cunostinte. Credeti ca acesti indivizi si-au schimbat naravul de a da in gat? Sa-si raspunda fiecare!
Asadar, principalele activitati inainte de 89 au fost pupincurizmul si datul in gat. Acum, se pune intrebarea ce fac dupa 89, in 2009 de exemplu. Pai, uitativa in jur. De la trafic de influenta, la datul in cap. Oricine intuieste la ce dau in cap. Daca nu intuieste, sa intrebe un fost ministru. Asta se jura ca nu fura, dar l-au prins cu ea in mana. Prietenii stiu de ce. Asa ca viitorul suna bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
