Religie sau credinta?

Marturisesc ca-mi este greu sa scriu acest articol, cu un astfel de subiect. Din pacate insa, trebuie scris. Motivatia, pe cat de simpla, pe atat de coplesitoare si anume ca cei care au fost desemnati sa calauzeasca pasii credinciosilor, sunt din ce in ce mai departe de aceasta menire, ca o noua si cumplita incercare la care sunt supusi cei din urma, de catre cine si in ce scop, fiindu-mi cel putin pana acum, tare neclar.
Cata deosebire intre viata simpla si fara de prihana a Mantuitorului si indestularea si trufia preotilor si a mai marilor bisericii! De parca ar fi uitat ca la un semn invataturile Celui caruia I-au jurat credinta.! Biserica, institutie de baza a societatii romanesti, din cele mai negre vremuri ale istoriei si pana azi, se transforma pe zi ce trece intr-un fel de srl national, rezultanta a faptului ca intre sutana si suta s-a creat un fel de simbioza a raului.
Si, poate ca un rezultat direct al acestui fapt, slujitorii bisericii devin tot mai indepartati la trup si suflet, de valorile credintei. Cand te uiti la rotofeii de pe langa altare, nu poti sa nu-ti aduci aminte de imaginea Mantuitorului pe cruce, slab de-I numarai coastele si plin de rani. Rotofeii in schimb, pleznesc straiele preotesti pe ei, isi muta cu greu osanza dintr-un loc in altul in masini luxoase, in comparatie cu Isus care a intrat in Ierusalim pe un magarus si salasluiesc in vile fastuoase, in comparatie cu bordeiul in care Creatorul ni l-a trimis pe Isus.
Cata diferenta! Oare ei nu-si dau seama de aceste lucruri sau trufia si lacomia sunt atat de mari incat le-au intunecat de tot mintile?
Dar, ceea ce provoaca cea mai mare tristete sunt faptele oamenilor bisericii. Peste tot auzi de desfrau si pofte lumesti, hotii, homosexualitate, huliri si afurisenii din cele mai grele, de parca oamenii bisericii isi doresc cu multa ardoare sa devina subiecte de tabloide.
S-a tot sustinut in multe lucrari filosofice, ca una din cele mai mari rele ale umanitatii a fost si este biserica, si oricat am incercat sa resping atare idee, trebuie sa ii recunosc veridicitatea. Probabil ca habotnicia oamenilor bisericii lui Hristos, fie ei papistasi, reformati sau ortodocsi, a facut mai multe victime decat toate molimele ce s-au abatut asupra umanitatii.
Atunci, noua, oamenilor simpli, nu ne ramane decat sa ne refugiem in eul propriu, unde exista lumina pura a credintei fiecaruia, sa ne aducem aminte de zicala romaneasca, sa faci ce zice popa si nu ce face el, si sa incepem din pacate sa facem din ce in ce mai mult diferentierea intre credinta si religie.