Starea de normalitate

M-am intors recent dintr-o vizita in Statele Unite. Nu am stat foarte mult acolo. Am stat destul insa pentru a-mi reformula o parere sau mai bine zis destul pentru a-mi reconsidera parerile care-mi fusesera bagate in cap cu de-a surda, in timpul fostului regim, pareri care se limitau la a descrie societatea de dincolo de ocean ca fiind una a capitalismului feroce, fara tata si fara mama, una in care tot ceea ce conta era profitul, obtinut oricum si cat mai repede, o societate in care protectia omului de rand era o gogorita si in care valoarea suprema era banul. (Va par cunoscute textele astea? Credeti ca sunt aplicabile pe alte meleaguri?).
A nu se intelege ca America este tara in care s-au adunat toti cainii din lume si care au adus cu ei tot atatia covrigi expusi pe cozile lor (a se citi gogosi, pentru ca la ei sunt la mare trecere gogosile la propriu, luate de la magazinele specializate). Nici pomeneala. America e tara in care se simte pe stada si miros de succes si miros de somaj si miros de limuzina si miros de cersetor. Dar tocmai pentru asta e America ceea ce este. Adica, ce vreu sa spun este ca acolo, somerul sau cersetorul, nu e privit cu dispret si luat la misto de ceilalti, cetateaul de rand nu e privit cu dispret de functionarul public, iar politicianul nu e in “teritoriu”, atunci cand trebuie sa fie in Senat sau la Camera si alegatorul din circumscriptia sa (in cazul nostru stat sau district), il interpeleaza cu divesrse chestiuni in si pentru folosul comunitatii respective.
Asta e America. Un loc unde respectul este o notiune care se practica zilnic, nu una care se clameaza in campania electorala, asa cum stim noi bine ca se intampla pe meleaguri dambovitene si apoi se arunca la cosul de gunoi, la fel ca discursul din campania respectiva.
Si tot acolo exista notiunea lucrului facut temeinic. Fie ca esti muncitor, politician, om de afaceri sau mai stiu eu ce, ceea ce faci, faci temeinic, de cele mai multe ori pentru ca TREBUIE sa faci, ca rezultanta a autocontrolului si autocenzurii, nu ca ceva impus de catre cine stie ce sef.
De aceea America este MARE. Pentru ca gandeste maret, actioneaza maret, munceste maret, construieste maret, invata maret.
Un fapt neisemnat m-a pus pe ganduri in 3 secunde. In timpul sederii acolo, s-a starnit o furtuna grozava de zapada. Dupa vreo 30 de minute dupa ce incepuse o ninsoare foarte consistenta, strazile (care aveau cel putin doua benzi pe sens desi erau situate in partea veche a orasului unde stateam) erau intesate de utilaje de deszapezit de diverse marimi si cu diverse functionalitati, care, cam in tot atata minute, au facut nu numai sa dispara zapada, dar sa si usuce carosabilul si trotoarele pietonale. Pe moment n-am dat importanta acestui fapt, considerandu-l ca facand parte din normalitatea de zi cu zi. Aproape ca-l uitasem. Mi l-am adus insa aminte brusc, atunci cand, intors acasa, intrand pe strada mea, am tras o cazatura spectaculoasa, alunecand pe zapada care evident nu fusese inlaturata de nimeni. Cativa dintre trecatori chiar au izbucnit in ras, considerand cazatura mea ca fiind parte din normalitate.
La urma urmei, fiecare cu normalitatea lui. Noi cu a noastra, ei cu a lor.