Un amic mi-a trimis aceste randuri si m-a rugat sa le postez aici, ca o incercare de explicatie a marasmului conceptional si comportamental in care ne lamentam. Ma grabesc sa dau curs rugamintii sale, mai ales acum in prag de Craciun, cand ar trebui macar 5 minute sa facem o retrospectiva a comportamentului propriu si sa indeptam ceea ce este de indreptat:
1. Pentru că ne urâm între noi. - Ardeleni vs. bucureşteni, olteni vs. moldoveni, posesori de „Logan” vs. posesori de „BMW”, dinamovişti vs. stelişti, corporatişti vs. antreprenori, cumpărători vs. dezvoltatori imobiliari, etc
2. Pentru că suntem “Gică Contra” din naştere. - Orice iniţiativă în mintea noastră este sortită eşecului. “Cum, afacere în agricultură? Nu ai nicio şansă. Să vinzi cartofi la piaţă, nuuuu! Să deschizi un chioşc, nuuu, te mănâncă mafia locală, îţi sparg ăştia magazinul, vine banca şi îţi ia casa, etc, etc…”. Nici nu vedem că alţii reuşesc în jurul nostru … “Ei, ăştia au pile...”
3. Pentru că indiferent cât de scurt este drumul de parcurs sau cât de aglomerat este traficul, noi ne urcăm în maşină (chiar sa ducem copilul la scoala desi scoala e la 100 de metri distanta sau ducem gunoiul la ghena din coltul blocului)
4. Pentru că nu ne bucurăm de viaţă si suntem mici roboţei doborâţi de grija zilei de mâine
5. Pentru că vecinii mai vechi din bloc se consideră proprietari ai locurilor de parcare publice din faţa blocului
6. Pentru că ridicăm 100 de biserici şi doar 2 şcoli si o gradinita
7. Pentru că ne înfofolim copiii cu 2 tricouri şi 3 pulovere chiar dacă sunt 20 de grade afară.
8. Pentru că daca vad o coada de 10 insi la un magazin, se mai adauga instantaneu inca 30 de pensionari care intreaba “ce se da?” ca inainte de 89
9. Pentru că suntem egoişti; investim tot ce avem în propriile locuinţe, însă nu vrem să dăm niciun ban pentru reparaţia blocului în care trăim, pentru parcuri, pentru curăţenie publică, pentru multe altele care aparţin şi altora....
10. Pentru că l-am ales de trei ori pe Iliescu şi de două ori pe Băsescu
11. Pentru că deşi avem o mulţime de femei frumoase, suntem o naţie de “frustraţi”
12. Pentru că am lăsat să apară Guţă, Salam, Minune …
13. Pentru cozile de la loto de Crăciun şi înainte de alegeri
14. Pentru ca daca stam mai mult de 3 secunde dupa ce a aparut lumina verde la semafor si cel din fata n-a pornit, incepem sa claxonam frenetic
15. Pentru că la nuntă invităm toţi cunoscuţii şi necunoscuţii la nunţile cărora am mers şi noi la rândul nostru
16. Pentru că McDonald’s este un succes în România
17. Pentru că românii care mai fac ocazional un sport sunt atât de rari încât întorci capul după ei prin parcuri
18. Pentru că burta la bărbaţi este ‘sexy” iar fusta de o palma la femei este trendy
19. Pentru că pădurile noastre (câte mai sunt), după weekend-uri cu multe gratare arată ca o groapă menajeră
20. Pentru că nu facem nimic dacă nu suntem plătiţi
21. Pentru că nu înţelegem termenul “solidaritate socială” – mulţi dintre noi consideră că banii pe care îi dau la fondul de pensii sunt un fel de “deposit bancar” pentru bătrâneţe, nicidecum că acesta este ajutorul nostru pentru bătrânii şi bolnavii care nu mai pot munci.
22. Pentru că facem rate la bancă pentru plasmă, maşină de spălat vase si BMW, fără să ne pese de comisioane şi dobânzi, apoi dăm vina pe bănci că ne jefuiesc.
23. Pentru ca ne uitam isterizati la OTV
24. Pentru că suntem invidioşi pe colegul care a fost promovat, pe vecinul care şi-a pus termopane, pe fratele care şi-a făcut vilă şi pe colega care arată mai bine. Nu ne întrebăm ce au făcut ei ca să ajungă acolo (muncă, sport, învăţătură, efort etc). Nuu, e mai simplu să găsim explicaţii de genul “şi-o trage cu şeful, fură de rupe, are noroc…”
25. Pentru că mai ţinem mileul şi peştele de sticla pe televizor si rapirea din serai pe perete
26. Pentru că deşi turcii ne-au cotropit sute de ani, noi la şcoală învăţăm despre cele câteva victorii pe care le-am avut împotriva lor. De parcă “Istoria” trebuie să fie motiv de mândrie, nu ştiinţă de studiu
27. Pentru că acum, din şcoală ieşi aşa cum ai intrat
28. Pentru că aruncăm mizeria din maşină pe geam si golim scrumiera la stop
29. Pentru că mergem la Mall fără să intenţionăm să cumpărăm ceva ci ca sa ne plimbam
30. Pentru că donatorii de sânge sunt muritorii de foame care au nevoie de bonuri de masa si-si dau sangele nu ca sa salveze vieti ci pentru a avea o paine pe masa
31. Pentru ca in spitale furam medicamentele si hrana bolnavilor
32. Pentru ca nu exista unul care sa nu fi dat cel putin o data o mita si multi care sa nu fi primit mita
33. Pentru ca pentru a ne schimba conceptiile, comportamentul si gandirea, trebuie sa treaca cel putin aceiasi perioada petrecuta sub comunisti.
Si asa mai departe ...
Caracatita
Se implinesc peste doua zile 23 de ani de la revolta din Brasov, prima miscare de protest eminamente de "productie" romaneasca ce a fost aproape sa se transforme in revolutie. Se vorbeste putin despre acest eveniment remarcabil pentru ca datele despre el sunt ascunse adanc sub rezerva "secretului de stat", pur si simplu pentru ca desecretizarea lor ar compromite multe figuri publice de "politicieni" actuali si de "oameni de afaceri".
Exista o intelegere tacita intre politicul de azi si tortionarii de atunci. De ce? E foarte simplu. Unii dintre "politicienii" sau "oamenii de afaceri" de azi au fost tortionarii de atunci. Desecretizarea arhivelor ar insemna sa se dea singuri in gat.
Prin 85 sau 86 rula la TV serialul Caracatita. Se dezvaluia in episoadele acestuia cat de implicata era mafia in viata de zi cu zi a statului italian. Cand zic in viata de zi cu zi, se intelege de la politic la economic si social. Practic, mafia ajunsese sa dicteze statului ce sa faca sau sa nu faca.
Daca s-ar fi facut in 1988 de pilda, un film despre securitatea din Romania, am fi constatat repede ca aceasta caracatita sugrumase practic Romania. NIMIC, dar absolut nimic nu se facea si executa, daca nu avea girul securitatii, sub directa indrumare a dictatorului. Aparatul securitatii era atat de bine pus la punct incat putea sa genereze el insusi teroare, fara a fi comandata. Era atat de puternic incat a generat daramarea conducerii de stat de atunci pentru ca cei ce o conduceau se saturasera de ordine si hotarasera ca era timpul sa faca bani pentru ei si nu pentru ceausesti. Asa ca si-au omorat repede si fara zarva liderul si pe nevastasa ca sa stearga orice urma a tradarii.
In omoruri, secu era experta. Asa s-a intamplat si cu cei implicati direct in torturile si represaliile de la Brasov, imediat dupa 89, pentru ca acestia sa nu mai poata sufla o vorba. Dupa 89, Emil Macri, general maior de securitate in Directia a II-a a Securitatii a fost intoxicat în mașina care l-a plimbat dintr-un spital în altul iar generalul locotenent Constantin Nuta a murit intr-un elicopter doborat cu o racheta, pentru ca celor carora li s-a ordonat sa traga, li se spusese ca in elicopter sunt teroristi.
Pentru cei mai smecheri, care s-au "orientat", caracatita devenita democrata dupa 89 le-a priit tare mult. E de notorietate exemplul colonelului Alexandru Ionas. Asta s-a orientat atat de mult incat a ajuns la conducerea IJP Brasov pentru ca in august 1999, cu avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, s-a inscris la examenul pentru obtinerea gradului de general si in final, a ajuns nici mai mult nici mai putin decat directorul SECI-Romania (South-East European Cooperative Initiative)!!!!!! Tortionarul ajuns sef la o institutie internationala super respectabila.
Sunt niste mici exemple care dovedesc inca o data, daca mai era nevoie, ca la piovra romaneasca si-a pierdut in 89 un brat prin autoimpuscare, dar i-au crescut imediat dupa, altele nenumarate si tot cu acel prilej si-a schimbat culoarea pentru ca e experta in camuflaj politic si economic.
Se zice ca daca am avea acces in arhivele Vaticanului ar izbucni mai multe razboaie mondiale decat au fost pana acum. Oare cate revolutii ar izbucni daca presa ar avea acces in arhivele sereiului, mostenitorul caracatitei securitatii si mai ales cati dintre "politicienii" de azi ar mai risca sa iasa in public?
Exista o intelegere tacita intre politicul de azi si tortionarii de atunci. De ce? E foarte simplu. Unii dintre "politicienii" sau "oamenii de afaceri" de azi au fost tortionarii de atunci. Desecretizarea arhivelor ar insemna sa se dea singuri in gat.
Prin 85 sau 86 rula la TV serialul Caracatita. Se dezvaluia in episoadele acestuia cat de implicata era mafia in viata de zi cu zi a statului italian. Cand zic in viata de zi cu zi, se intelege de la politic la economic si social. Practic, mafia ajunsese sa dicteze statului ce sa faca sau sa nu faca.
Daca s-ar fi facut in 1988 de pilda, un film despre securitatea din Romania, am fi constatat repede ca aceasta caracatita sugrumase practic Romania. NIMIC, dar absolut nimic nu se facea si executa, daca nu avea girul securitatii, sub directa indrumare a dictatorului. Aparatul securitatii era atat de bine pus la punct incat putea sa genereze el insusi teroare, fara a fi comandata. Era atat de puternic incat a generat daramarea conducerii de stat de atunci pentru ca cei ce o conduceau se saturasera de ordine si hotarasera ca era timpul sa faca bani pentru ei si nu pentru ceausesti. Asa ca si-au omorat repede si fara zarva liderul si pe nevastasa ca sa stearga orice urma a tradarii.
In omoruri, secu era experta. Asa s-a intamplat si cu cei implicati direct in torturile si represaliile de la Brasov, imediat dupa 89, pentru ca acestia sa nu mai poata sufla o vorba. Dupa 89, Emil Macri, general maior de securitate in Directia a II-a a Securitatii a fost intoxicat în mașina care l-a plimbat dintr-un spital în altul iar generalul locotenent Constantin Nuta a murit intr-un elicopter doborat cu o racheta, pentru ca celor carora li s-a ordonat sa traga, li se spusese ca in elicopter sunt teroristi.
Pentru cei mai smecheri, care s-au "orientat", caracatita devenita democrata dupa 89 le-a priit tare mult. E de notorietate exemplul colonelului Alexandru Ionas. Asta s-a orientat atat de mult incat a ajuns la conducerea IJP Brasov pentru ca in august 1999, cu avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, s-a inscris la examenul pentru obtinerea gradului de general si in final, a ajuns nici mai mult nici mai putin decat directorul SECI-Romania (South-East European Cooperative Initiative)!!!!!! Tortionarul ajuns sef la o institutie internationala super respectabila.
Sunt niste mici exemple care dovedesc inca o data, daca mai era nevoie, ca la piovra romaneasca si-a pierdut in 89 un brat prin autoimpuscare, dar i-au crescut imediat dupa, altele nenumarate si tot cu acel prilej si-a schimbat culoarea pentru ca e experta in camuflaj politic si economic.
Se zice ca daca am avea acces in arhivele Vaticanului ar izbucni mai multe razboaie mondiale decat au fost pana acum. Oare cate revolutii ar izbucni daca presa ar avea acces in arhivele sereiului, mostenitorul caracatitei securitatii si mai ales cati dintre "politicienii" de azi ar mai risca sa iasa in public?
Sunt un porc
Despre Paunescu recent trecut in lumea de dincolo, se merita sa scriem cateva randuri. Nu multe. Trebuie insa facute ceva diferentieri. Intre poetul de la inceputuri si cel de dupa 70. Intre omul Paunescu si anul 1989.
Am avut extraordinara sansa de a trai si fi contemporani cu momentul 89. A fost un moment care nu se repeta in viata unei natiuni decat poate la distanta de sute de ani. Nu discut aici despre sansa unica si nerepetabila de a face curatenie in constiinta unui neam, pentru ca, din pacate, neamurile nu naparlesc, sa-si arunce la gunoi pielea unui regim si s-o inlocuiasca peste noapte cu alta. Nici unii oameni si constiintele lor nu se schimba peste noapte.
Am trait vremurile cenaclului Flacara si le-am perceput ca un fel de defulare. Ca un fel de refugiu de la serviciul unde depaseam planul, de la "Cantarea Romaniei", de la programul pentru defilare, de la culesul la porumb. Ca ceva la care puteam sa ramanem peste 10 seara cand se termina programul la tv.
Tineretea noastra era parca un pic mai altfel cand veneai la cenaclu si parca un pic de culoare adaugai vietii anoste de zi cu zi.
O atare stare de spirit putea manipula un prestidigitator in ale poeziei dedicate. Paunescu excela in prestidigitatie literara. Conform principilului "i-am fraierit pe toti", Paunescu incanta auditoriul cu balade despre parinti si iubiri pasagere si mai baga si vreo cateva soparlite de partid ca sa adoarma vigilenta "tovarasilor".
Cu timpul, tovarasii s-au prins de smecherie si au inceput sa-l traga de bracinare: baa ... tu esti cu noi sau impotriva noastra? Si dintr-o data, Paunescu, paralizat de frica sistemului, a uitat baladele nevinovate si s-a pus masiv pe lustruit funduri de partid. Atat de mult a lustruit la ele, incat acest obicei era sa-i aduca linsajul in 89.
Tineretea a trecut, tovarasii au ramas. Sunt singurii care au naparlit.
Unii au naparlit in democrati, altii in liberali, altii in "oameni de afaceri".
Cand Paunescu se duse, tovarasii si o parte din cei care si-au adus aminte cu naduf de tineretea risipita in van, se adunara sa-l planga pe prestidigitator.
Ba chiar au reusit sa-l ingroape langa Eminescu. Si cu onoruri!!!
Oare ce-or discuta intre ei? Eminescu il intreaba: tu cine esti?
La care Paunescu raspunde: sunt un porc.
Am avut extraordinara sansa de a trai si fi contemporani cu momentul 89. A fost un moment care nu se repeta in viata unei natiuni decat poate la distanta de sute de ani. Nu discut aici despre sansa unica si nerepetabila de a face curatenie in constiinta unui neam, pentru ca, din pacate, neamurile nu naparlesc, sa-si arunce la gunoi pielea unui regim si s-o inlocuiasca peste noapte cu alta. Nici unii oameni si constiintele lor nu se schimba peste noapte.
Am trait vremurile cenaclului Flacara si le-am perceput ca un fel de defulare. Ca un fel de refugiu de la serviciul unde depaseam planul, de la "Cantarea Romaniei", de la programul pentru defilare, de la culesul la porumb. Ca ceva la care puteam sa ramanem peste 10 seara cand se termina programul la tv.
Tineretea noastra era parca un pic mai altfel cand veneai la cenaclu si parca un pic de culoare adaugai vietii anoste de zi cu zi.
O atare stare de spirit putea manipula un prestidigitator in ale poeziei dedicate. Paunescu excela in prestidigitatie literara. Conform principilului "i-am fraierit pe toti", Paunescu incanta auditoriul cu balade despre parinti si iubiri pasagere si mai baga si vreo cateva soparlite de partid ca sa adoarma vigilenta "tovarasilor".
Cu timpul, tovarasii s-au prins de smecherie si au inceput sa-l traga de bracinare: baa ... tu esti cu noi sau impotriva noastra? Si dintr-o data, Paunescu, paralizat de frica sistemului, a uitat baladele nevinovate si s-a pus masiv pe lustruit funduri de partid. Atat de mult a lustruit la ele, incat acest obicei era sa-i aduca linsajul in 89.
Tineretea a trecut, tovarasii au ramas. Sunt singurii care au naparlit.
Unii au naparlit in democrati, altii in liberali, altii in "oameni de afaceri".
Cand Paunescu se duse, tovarasii si o parte din cei care si-au adus aminte cu naduf de tineretea risipita in van, se adunara sa-l planga pe prestidigitator.
Ba chiar au reusit sa-l ingroape langa Eminescu. Si cu onoruri!!!
Oare ce-or discuta intre ei? Eminescu il intreaba: tu cine esti?
La care Paunescu raspunde: sunt un porc.
Cateva solutii
Sunt intrebat de catre multi cititori: bine, bine monser, critica precum critica, dar ce solutii ai matalica daca ai fi in locul astora, pentru a incerca redresarea tarisoarei asteia. Intrebarea, indrituita dealtfel, merita raspuns ferm.
Iata ce solutii imediate as avea daca as fi in locul astora, in pozitia cheie de decizie:
1. Infiintarea a inca cel putin 5-6 puscarii, pentru a putea avea loc sa cazam fauna politica ce ar trebui sa populeze imediat atare institutii;
2. Reinfiintarea fostelor TCM-uri (pentru cei mai tineri, Trusturile de Constructii Montaj au fost acele firme de stat care au construit aproape tot ceea ce se vede construit in tara, de la sosele la ceea ce a mai ramas din colosii industriali ai Romaniei); in aceste intreprinderi, multi dintre puscariasii acelor vremuri au trudit, asa ca fauna de la punctul 1 as pune-o la treaba la punctul 2, pentru constructia de infrastructura sau alte constructii necesare a fi ridicate imediat (sosele, diguri de autoaparare la inundatii, scoli, gradinite, etc, etc).
3. Modificarea Codului Penal in sensul maririi minimului pedepselor aplicabile tuturor infractiunilor, de asa natura incat minimul pedepselor sa nu fie mai mic de 2/3 din maximul aplicabil.
4. Semnarea unui acord de cooperare intre Ministerul Justitiei din Romania si cel din Germania, in urma caruia, 1000 de magistrati germani sa fie detasati la toate nivele de jurisdictie din Romania; aceasta de fapt ar fi trebuit sa fie prima masura, pentru ca TOT, dar absolut TOT din ce s-a furat in tara, S-A FACUT CU COMPLICITATEA SISTEMULUI JUDICIAR (instante si parchete la toate nivele de jurisdictie), care de fapt este principalul vinovat pentru nivelul national de coruptie; daca judiciarul ar fi avut taria sa se opuna si sa reziste politicului, am fi fost peste Polonia ca dezvoltare, acum la 21 de ani de la pseudo-revolutia din decembrie. De ce magistrati nemti? Ia imaginativa ce ar face un judecator neamt cand s-ar trezi cu cineva incercand sa-i impinga un plic cu mita. Ce credeti ca ar face neamtul si ce cerdeti ca face acum un judecator sau procuror roman cand vede plicul si e sigur ca nu vor "sa-l faca smecherii" cu un flagrant?
5. Convocarea celor mai luminate capete ale natiunii si infiintarea unui consiliu national de dezvoltare, structurat pe domenii de activitate, in care sa activeze crema intelectualitatii romanesti, care sa defineasca strategii la nivel national si care sa aiba drept de veto asupra hotararilor prostogene ale parlamentului, atunci cand aceasta institutie de toata jena isi da in petec si emite legi de care si alienatii rad cu dosul.
6. Desfiintarea URGENTA a uneia din camerele parlamentului si reducerea numarului inbuibatilor de acolo la maximum 126 de alesi (41 judete + Bucurestiul x 3 alesi); mari deservicii face aceasta "institutie" tarii prin enormele cheltuieli pe care le inghit acesti semidocti, iar procesul legislativ este extrem de greoi si intortocheat, facut mai mult sa puna bete in roate initiativei legislative decat sa o sprijine.
Cred ca daca macar una din din cele 6 solutii descrise mai sus ar fi pusa in practica, ne-am putea relua locul intre natiile cu demnitate ale batranei Europe.
Iata ce solutii imediate as avea daca as fi in locul astora, in pozitia cheie de decizie:
1. Infiintarea a inca cel putin 5-6 puscarii, pentru a putea avea loc sa cazam fauna politica ce ar trebui sa populeze imediat atare institutii;
2. Reinfiintarea fostelor TCM-uri (pentru cei mai tineri, Trusturile de Constructii Montaj au fost acele firme de stat care au construit aproape tot ceea ce se vede construit in tara, de la sosele la ceea ce a mai ramas din colosii industriali ai Romaniei); in aceste intreprinderi, multi dintre puscariasii acelor vremuri au trudit, asa ca fauna de la punctul 1 as pune-o la treaba la punctul 2, pentru constructia de infrastructura sau alte constructii necesare a fi ridicate imediat (sosele, diguri de autoaparare la inundatii, scoli, gradinite, etc, etc).
3. Modificarea Codului Penal in sensul maririi minimului pedepselor aplicabile tuturor infractiunilor, de asa natura incat minimul pedepselor sa nu fie mai mic de 2/3 din maximul aplicabil.
4. Semnarea unui acord de cooperare intre Ministerul Justitiei din Romania si cel din Germania, in urma caruia, 1000 de magistrati germani sa fie detasati la toate nivele de jurisdictie din Romania; aceasta de fapt ar fi trebuit sa fie prima masura, pentru ca TOT, dar absolut TOT din ce s-a furat in tara, S-A FACUT CU COMPLICITATEA SISTEMULUI JUDICIAR (instante si parchete la toate nivele de jurisdictie), care de fapt este principalul vinovat pentru nivelul national de coruptie; daca judiciarul ar fi avut taria sa se opuna si sa reziste politicului, am fi fost peste Polonia ca dezvoltare, acum la 21 de ani de la pseudo-revolutia din decembrie. De ce magistrati nemti? Ia imaginativa ce ar face un judecator neamt cand s-ar trezi cu cineva incercand sa-i impinga un plic cu mita. Ce credeti ca ar face neamtul si ce cerdeti ca face acum un judecator sau procuror roman cand vede plicul si e sigur ca nu vor "sa-l faca smecherii" cu un flagrant?
5. Convocarea celor mai luminate capete ale natiunii si infiintarea unui consiliu national de dezvoltare, structurat pe domenii de activitate, in care sa activeze crema intelectualitatii romanesti, care sa defineasca strategii la nivel national si care sa aiba drept de veto asupra hotararilor prostogene ale parlamentului, atunci cand aceasta institutie de toata jena isi da in petec si emite legi de care si alienatii rad cu dosul.
6. Desfiintarea URGENTA a uneia din camerele parlamentului si reducerea numarului inbuibatilor de acolo la maximum 126 de alesi (41 judete + Bucurestiul x 3 alesi); mari deservicii face aceasta "institutie" tarii prin enormele cheltuieli pe care le inghit acesti semidocti, iar procesul legislativ este extrem de greoi si intortocheat, facut mai mult sa puna bete in roate initiativei legislative decat sa o sprijine.
Cred ca daca macar una din din cele 6 solutii descrise mai sus ar fi pusa in practica, ne-am putea relua locul intre natiile cu demnitate ale batranei Europe.
Pensioara ei, pana corbului
Pe tanti Ana o stiu de cand eram pustan. Ne alerga prin parculet cand mai spargeam cate un geam la boxa blocului sau imi dadea bomboane cand veneam cu coronita la sfarsitul anului scolar, in clasele primare. Tanti Ana era ingrijitoarea blocului unde am locuit o buna parte din viata si mai era numita si "Ana ceasornicara" pentru ca puteai sa-ti potrivesti ceasul dupa ea. Cand o zbugheam la scoala, in functie de cum o gaseam in actiune, stiam daca sunt in intarziere sau nu, dupa cum era stadiul "lucrarii de dimineata" cu care se ocupa. In fiecare dimineata, tanti Ana matura intrarea la bloc, aleea din incinta, spala scarile blocului, intr-un cuvant facea luna. Daca era la maturat, inseamna ca eram in grafic cu timpul. Daca atunci cand plecam, spala scarile, trebuia s-o iau la fuga pentru ca eram in intarziere.
Acelasi lucru si cand am fost la gimnaziu, si la liceu si la prima facultate si la a doua.
Tanti Ana a maturat si lustruit scarile blocului nu mai putin de 32 de ani. Fara sa se planga, fara sa cracneasca. Munca bruta, dar facuta cu drag, o viata de om, pentru ca vorba dansei: "maica, de cum e curat locu' in care stai, de asa te stie lumea de gospodar". Si dupa o viata dedicata muncii ei, fara importanta statala dar de o enorma importanta in ce priveste puterea exemplului, tanti Ana a iesit la pensie. O garbovisera anii de munca bruta si era tare bolnava. A iesit la pensie cu excelenta suma de 330 de lei. Atat a considerat statul roman ca valoreaza munca ei pe 32 de ani.
Ieri, cand am cumparat un ziar oarecare, am vazut in el ca o puscariasa, fosta directoare la Sovinvest, se plangea ca traieste dintr-o pensie de 2800 de lei si mi-am amintit de pensia Anei, dupa o viata de munca, facand o paralela cu pensia puscariasei aleia.
O viata de munca facuta cu daruire, rasplatita de statul roman cu o pensie de 330 de lei in comparatie cu o viata de huzur si cu "munca" depusa la furat, pentru un nemernic schiop, care a lasat pe drumuri cateva milioane de oameni si care a scapat tot ieri, cu o saptamana de arest, eliberat de o judecatoare rapace, si ea in pragul pensionarii ca si barbatasu (care schimbase jiltul de judecator la curtea suprema cu tambalul din arestul parchetului), dupa o viata de impartit dreptatate in plic, si pe care viata de "munca", acelasi stat roman, o va rasplati pentru fiecare dintre ei, pe luna, cu pensia amaratei tanti Ana, pe urmatorii doi ani.
Acelasi lucru si cand am fost la gimnaziu, si la liceu si la prima facultate si la a doua.
Tanti Ana a maturat si lustruit scarile blocului nu mai putin de 32 de ani. Fara sa se planga, fara sa cracneasca. Munca bruta, dar facuta cu drag, o viata de om, pentru ca vorba dansei: "maica, de cum e curat locu' in care stai, de asa te stie lumea de gospodar". Si dupa o viata dedicata muncii ei, fara importanta statala dar de o enorma importanta in ce priveste puterea exemplului, tanti Ana a iesit la pensie. O garbovisera anii de munca bruta si era tare bolnava. A iesit la pensie cu excelenta suma de 330 de lei. Atat a considerat statul roman ca valoreaza munca ei pe 32 de ani.
Ieri, cand am cumparat un ziar oarecare, am vazut in el ca o puscariasa, fosta directoare la Sovinvest, se plangea ca traieste dintr-o pensie de 2800 de lei si mi-am amintit de pensia Anei, dupa o viata de munca, facand o paralela cu pensia puscariasei aleia.
O viata de munca facuta cu daruire, rasplatita de statul roman cu o pensie de 330 de lei in comparatie cu o viata de huzur si cu "munca" depusa la furat, pentru un nemernic schiop, care a lasat pe drumuri cateva milioane de oameni si care a scapat tot ieri, cu o saptamana de arest, eliberat de o judecatoare rapace, si ea in pragul pensionarii ca si barbatasu (care schimbase jiltul de judecator la curtea suprema cu tambalul din arestul parchetului), dupa o viata de impartit dreptatate in plic, si pe care viata de "munca", acelasi stat roman, o va rasplati pentru fiecare dintre ei, pe luna, cu pensia amaratei tanti Ana, pe urmatorii doi ani.
Asistenta pentru emigrare
Voi enumera in cele ce urmeaza, ce categorii sociale au nevoie de asistenta, daca doresc sa emigreze din Romanica, unde or vedea cu ochii.
Daca sunteti de profesie inginer si v-ati tocat coatele pe la scoala 16 sau 17 ani, ati incercat sa ramaneti la serviciul ala prost platit pe care il aveati printr-o pila, muncind pe rupte cate 10 ore pe zi si ati fost dat afara, atunci aveti nevoie de asistenta pentru emigrare.
Daca sunteti profesor de formatie si ati pierdut cam acelasi numar de ani pe la scoala plus inca vreo 2 sau 3 pentru specializari si deasemenea ati ramas fara slujba aia tot la fel de prost platita, atunci aveti si dvs. nevoie de asistenta la emigrare, pentru ca nu aveti nici o perspectiva in tara voastra.
Daca sunteti de profesie doctor si v-ati pierdut toata tineretea pe la scoala si inca vreo alti 5 sau 6 ani pentru diverse specializari si sunteti platiti ca si cand ati fi facut profesionala de frecat menta, atunci si voi sunteti in aceiasi situatie cu ceilalti si aveti nevoie de asistenta la emigrare.
Daca insa sunteti de profesie parlamentar, avocat, judecator, procuror sau hot la drumul mare, atunci sa stiti ca v-ati gasit meseriile de viitor in Romanica si veti prospera in tara. Aceste categorii sociale imput societatea romaneasca si improsca cu noroi in muca altora, cata mai este. 99,99(9)% dintre ei.
N-am auzit in 20 de ani despre un singur parlamentar, judecator, avocat, procuror sa fi emigrat din Romanica. Oare de ce?
Pentru ca aici poti sa furi, sa jefuiesti, sa inseli, sa omori sau sa siluiesti pe cineva si daca ai relatii la toti cei enumerati, scapi basma curata.
Prin urmare, de ce sa aiba astia nevoie sa emigreze, cand le vine banu' de la sine, nu mai trebuie sa se trezeasca la 6 dimineata sa fie la 7 la serviciu, sa calculeze, sa opereze, sa invete pe altii, in fine, sa faca ceva pentru comunitate si pentru tara. Ce-i intereseaza pe toti astia de altii? Plicul cu mita sa vina!
Atunci e ceva in neregula cu societatea romaneasca. Dace vrei sa muncesti, atunci esti de rasul tuturor. Daca vrei sa furi insa si sa comiti infractiuni esti o persoana onorabila, demna de stima tuturor, sub protectia retelelor de interese ale borfasilor care au capusat tara pana au lasat-o in pragul disparitiei.
Grea "mostenire" pentru copiii nostri, care vor mai avea curajul sa si-i creasca intr-o tara in care munca, cinstea si corectitudinea sunt notiuni care in DEX mai pot fi intalnite,
Daca sunteti de profesie inginer si v-ati tocat coatele pe la scoala 16 sau 17 ani, ati incercat sa ramaneti la serviciul ala prost platit pe care il aveati printr-o pila, muncind pe rupte cate 10 ore pe zi si ati fost dat afara, atunci aveti nevoie de asistenta pentru emigrare.
Daca sunteti profesor de formatie si ati pierdut cam acelasi numar de ani pe la scoala plus inca vreo 2 sau 3 pentru specializari si deasemenea ati ramas fara slujba aia tot la fel de prost platita, atunci aveti si dvs. nevoie de asistenta la emigrare, pentru ca nu aveti nici o perspectiva in tara voastra.
Daca sunteti de profesie doctor si v-ati pierdut toata tineretea pe la scoala si inca vreo alti 5 sau 6 ani pentru diverse specializari si sunteti platiti ca si cand ati fi facut profesionala de frecat menta, atunci si voi sunteti in aceiasi situatie cu ceilalti si aveti nevoie de asistenta la emigrare.
Daca insa sunteti de profesie parlamentar, avocat, judecator, procuror sau hot la drumul mare, atunci sa stiti ca v-ati gasit meseriile de viitor in Romanica si veti prospera in tara. Aceste categorii sociale imput societatea romaneasca si improsca cu noroi in muca altora, cata mai este. 99,99(9)% dintre ei.
N-am auzit in 20 de ani despre un singur parlamentar, judecator, avocat, procuror sa fi emigrat din Romanica. Oare de ce?
Pentru ca aici poti sa furi, sa jefuiesti, sa inseli, sa omori sau sa siluiesti pe cineva si daca ai relatii la toti cei enumerati, scapi basma curata.
Prin urmare, de ce sa aiba astia nevoie sa emigreze, cand le vine banu' de la sine, nu mai trebuie sa se trezeasca la 6 dimineata sa fie la 7 la serviciu, sa calculeze, sa opereze, sa invete pe altii, in fine, sa faca ceva pentru comunitate si pentru tara. Ce-i intereseaza pe toti astia de altii? Plicul cu mita sa vina!
Atunci e ceva in neregula cu societatea romaneasca. Dace vrei sa muncesti, atunci esti de rasul tuturor. Daca vrei sa furi insa si sa comiti infractiuni esti o persoana onorabila, demna de stima tuturor, sub protectia retelelor de interese ale borfasilor care au capusat tara pana au lasat-o in pragul disparitiei.
Grea "mostenire" pentru copiii nostri, care vor mai avea curajul sa si-i creasca intr-o tara in care munca, cinstea si corectitudinea sunt notiuni care in DEX mai pot fi intalnite,
Moartea sufletelor noastre
Se spune ca venirea pe lume a unui copil reprezinta pentru familia in gradina careia a inmugurit acea floare de suflet, o binecuvantare de la Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos pentru o mama care a simtit crescand inlauntrul ei un pui de om, sa-l aduca pe lume, sa-i dea viata si sa-l stranga la piept. Ce poate fi mai frumos pentru un tata sa-si vada implinit visul de a avea o familie cu un copii frumosi si sanatosi?
Nimic nu se compara cu acest sentiment si nu exista nimic pamantean sa se compare in puritate cu familia sanatoasa, construita pe dragoste si respect, pazita de Dumnezeire prin insasi legea firii.
Cand insa se intampla ca tinerii idealisti (asa cum am fost si slava Domnului mai suntem inca o vreme) sa aiba ideea sa-si intemeieze o familie in dulcele colt de rai care se cheama Romania, dintr-o data, aceasta puritate de care am amintit este intinata de mainile jegoase ale statului indobitocit care declara ca ocroteste familia si membrii sai. Declara, dar MINTE!
Pentru ca statul indobitocit sau mai bine zis guvernantii si in general politicienii experti in mercenariat, migratie politica si mita la kilogram, MINT stimati cititori. MINT CU CRASA NERUSINARE!
Nu exista sprijin DECENT pentru mamele insarcinate, nu exista alocatii DECENTE pentru copilasi, nu exista un sistem medical DECENT care sa-i ocroteasca, nu exista un sistem scolar DECENT care sa-i educe, nu exista un sistem economic DECENT care sa le dea o sansa reala in viata.
Nu a cerut nimeni extraordinarul sau excelenta. Am cerut DECENTA pentru toate acestea.
Ce am primit s-a vazut zilele trecute cand mai multe familii cu bucuria in suflet pentru ca sarbatoreau venirea pe lume a copiilor lor, au primit un telefon de la morga spitalului groazei, sa vina sa-si ridice bebelusii morti.
Sistemul indobitocit ne-a omorat din nou, insa de data asta ne-a omorat cea mai buna parte a sufletelor noastre.
Daca pana acum a atentat la buzunarele, sanatatea sau educatia noastra, acum a atentat la ceea ce avem mai bun: la copiii nostri, omorandu-i.
Nimic nu se compara cu acest sentiment si nu exista nimic pamantean sa se compare in puritate cu familia sanatoasa, construita pe dragoste si respect, pazita de Dumnezeire prin insasi legea firii.
Cand insa se intampla ca tinerii idealisti (asa cum am fost si slava Domnului mai suntem inca o vreme) sa aiba ideea sa-si intemeieze o familie in dulcele colt de rai care se cheama Romania, dintr-o data, aceasta puritate de care am amintit este intinata de mainile jegoase ale statului indobitocit care declara ca ocroteste familia si membrii sai. Declara, dar MINTE!
Pentru ca statul indobitocit sau mai bine zis guvernantii si in general politicienii experti in mercenariat, migratie politica si mita la kilogram, MINT stimati cititori. MINT CU CRASA NERUSINARE!
Nu exista sprijin DECENT pentru mamele insarcinate, nu exista alocatii DECENTE pentru copilasi, nu exista un sistem medical DECENT care sa-i ocroteasca, nu exista un sistem scolar DECENT care sa-i educe, nu exista un sistem economic DECENT care sa le dea o sansa reala in viata.
Nu a cerut nimeni extraordinarul sau excelenta. Am cerut DECENTA pentru toate acestea.
Ce am primit s-a vazut zilele trecute cand mai multe familii cu bucuria in suflet pentru ca sarbatoreau venirea pe lume a copiilor lor, au primit un telefon de la morga spitalului groazei, sa vina sa-si ridice bebelusii morti.
Sistemul indobitocit ne-a omorat din nou, insa de data asta ne-a omorat cea mai buna parte a sufletelor noastre.
Daca pana acum a atentat la buzunarele, sanatatea sau educatia noastra, acum a atentat la ceea ce avem mai bun: la copiii nostri, omorandu-i.
Base zis Manole si nurii lui tanti Nuti
Am visat ca eram in anul 2040 si ma puneau copiii sa le povestesc de fosta tara Romanica. Le-am raspuns ca a fost odata ca niciodata ... o tara cum rar lasase Dumnezeu, cu pamant roditor, ape cristaline, resurse de tot felul (aur, grau, petrol, uraniu, lemn, etc, etc) care incapuse pe mana unei gasti de nemernici indobitociti, care se autointitulau "politicieni" a-l caror singur scop in viata fusese furtul acesteia, pana la secatuire.
M-au intrebat: "si au reusit?"
Le-am raspuns ca nu-mi mai aduc aminte. Singurul lucru pe care mi-l mai aduc aminte este ca avusese parte de tot felul de "conducatori" care se credeau care mai de care mai destepti unul decat cel dinaintea lui, astfel incat ce cladea unul, daca pierdea alegerile, darama celalalt...... era parca si o balada pe care i-am pus sa o caute pe net cu un mester care construia o biserica, dar in zadar, pentru ca ce construia, se naruia. Pana la un moment dat cand mesterul Base, pentru ca despre el este vorba, i-a venit ideea sa-o zideasca p-an la tatisoare (deh diacriticile astea ne omoara - sic!) pe-a sa co-consoarta (am numit-o aici pe tanti Nuti, spaima ... revolutii - la ce va gandeati? - p-an la nuri, ca sa mai benocleze din cand in cand la ei) in zidul constructiei, doar doar va ramane in picioare.
Tanti cu pricina a ramas in piciare, sustinuta de mortar si caramizi, da' constructia se naruia in continuare, pasa-mi-te Base-Manole neavand habar de domeniul constructiilor, daramite de managementul de tara.
Si de regula, un astfel de basm n-are cum sa aiba happy-end si nici tarisoara cu pricina, Romanica adica, vreun viitor, pentru ca respectivul personaj, cand mai avea 4 ani de mandat, ii cazuse in mana o carte cu biografia regelui soare al Frantei si pentru ca la soare te puteai uita da' la chelia 'mealui ba, trasese concluzia ca dupa el si gasca sa, POTOPUL.
M-au intrebat: "si au reusit?"
Le-am raspuns ca nu-mi mai aduc aminte. Singurul lucru pe care mi-l mai aduc aminte este ca avusese parte de tot felul de "conducatori" care se credeau care mai de care mai destepti unul decat cel dinaintea lui, astfel incat ce cladea unul, daca pierdea alegerile, darama celalalt...... era parca si o balada pe care i-am pus sa o caute pe net cu un mester care construia o biserica, dar in zadar, pentru ca ce construia, se naruia. Pana la un moment dat cand mesterul Base, pentru ca despre el este vorba, i-a venit ideea sa-o zideasca p-an la tatisoare (deh diacriticile astea ne omoara - sic!) pe-a sa co-consoarta (am numit-o aici pe tanti Nuti, spaima ... revolutii - la ce va gandeati? - p-an la nuri, ca sa mai benocleze din cand in cand la ei) in zidul constructiei, doar doar va ramane in picioare.
Tanti cu pricina a ramas in piciare, sustinuta de mortar si caramizi, da' constructia se naruia in continuare, pasa-mi-te Base-Manole neavand habar de domeniul constructiilor, daramite de managementul de tara.
Si de regula, un astfel de basm n-are cum sa aiba happy-end si nici tarisoara cu pricina, Romanica adica, vreun viitor, pentru ca respectivul personaj, cand mai avea 4 ani de mandat, ii cazuse in mana o carte cu biografia regelui soare al Frantei si pentru ca la soare te puteai uita da' la chelia 'mealui ba, trasese concluzia ca dupa el si gasca sa, POTOPUL.
Plecati pana mai aveti vreme!
Am asteptat cu acest articol pana ce decizia inaltei (cat de inalta e decideti dumneavoastra) curti, in cazul caracatitei coruptiei (cata a fost ea data in vileag) a fost facuta publica. Si ce credeti? Va asteptati la vreo surpriza? Ei bine, v-ati inselat. Acum, ca dealtfel de atatea ori in ultimii 20 de ani. Cum ne-am inselat noi toti. Cum m-am inselat si eu si incep sa regret amarnic faptul ca n-am plecat acum 15 ani din tara.
M-am intrebat de atatea ori de ce Italia a reusit si noi nu. De ce a reusit sa dea peste nas caracatitei si noi nu. Pentru ca Italia a avut curajul sa nasca un Corrado Cattani si mai ales sa-l lase sa-si faca treaba. Din pacate Romania n-o sa aiba curajul sa nasca unul la fel si mai ales n-o sa-l lase sa-si faca treaba, chiar daca Dumnezeirea, in ultima sa incercare cu noi, ni-l va da. Ce credeati? Ca 9 colegi din aceiasi haita de lupi il vor baga la zdup pe unul de-al lor?
Daca si asta e justitie, atunci nu va mai pot spune decat atat: fratilor, luati-va bocceluta la spinare, nevasta si copii care aveti si unde vedeti cu ochii, in lumea asta, acolo sa plecati.
Aici este aplicarea continua a conceptului de pamant parjolit, pe care stramosii o foloseau ca sa-i bata pe turci si noi o folosim ca sa ne batem pe noi si, mai rau, ca sa ne batem joc de viitorul copiilor nostri. Plecati, pana mai aveti vreme, pana mai aveti minte si pana mai aveti zile!
M-am intrebat de atatea ori de ce Italia a reusit si noi nu. De ce a reusit sa dea peste nas caracatitei si noi nu. Pentru ca Italia a avut curajul sa nasca un Corrado Cattani si mai ales sa-l lase sa-si faca treaba. Din pacate Romania n-o sa aiba curajul sa nasca unul la fel si mai ales n-o sa-l lase sa-si faca treaba, chiar daca Dumnezeirea, in ultima sa incercare cu noi, ni-l va da. Ce credeati? Ca 9 colegi din aceiasi haita de lupi il vor baga la zdup pe unul de-al lor?
Daca si asta e justitie, atunci nu va mai pot spune decat atat: fratilor, luati-va bocceluta la spinare, nevasta si copii care aveti si unde vedeti cu ochii, in lumea asta, acolo sa plecati.
Aici este aplicarea continua a conceptului de pamant parjolit, pe care stramosii o foloseau ca sa-i bata pe turci si noi o folosim ca sa ne batem pe noi si, mai rau, ca sa ne batem joc de viitorul copiilor nostri. Plecati, pana mai aveti vreme, pana mai aveti minte si pana mai aveti zile!
Hemoroizii butoiasului atomic
Banum luatum nedreptum, spagum estem, ar fi zis la un moment dat legionarii romani din a XIII a Gemina stationati pe aici daca ar mai fi trait asa ca printr-o minune pe malurile dambovitene. Soldi tei sono ai mei ar fi zis si Corleone (var de-al n-lea cu cei numiti mai devreme), daca si el ar fi trait pe aici. Doctoriile tale sunt ale mele, doctore a zis butoiasul atomic la telefon. Adica vreo 200.000 de pastile verzi si inseriate frumos. Si i s-a infundat.
E interesant ce se va intampla dupa ce butoiasul atomic a luat aceasta supradoza de medicamente verzi si frumoase. Pe moment, cand bratarile metalice i-au rasunat pe la urechiuse, s-a bolnavit brusc si subit, pentru ca una e sa numeri fara numar, fara numar si alta e sa speli veceurile co-celularilor, sa mai ai si celulita si sa mai trebuiasca sa te si apleci.
Cu aplecatul e cam nasol pentru ca acest gest poate provoca hemoroizi si rupturi anale cand e practicat in atare locuri pentru ca ai dreacu bulangiii celulari imediat sar la cap. Butoiasul stie asta. Nu mai isi taraie osanza pe holurile parlamentului plin de sine si cu aroganta pana in tavane. Acum e dispus sa ia deadevaratelea o supradoza de buline reale, doar doar o scapa de bratarile din metal nenobil si de aplecat prin veceuri penitenciare.
Pai de, asa-i in tenis. Cand numeri malaiu nu-ti vine rau deloc, ba din contra. Cand e vorba de bulau, sportul national al smecherilor de Romanica e sa se bolnaveasca subit si mai apoi sa determine alti corupti din sistem, precum ca nu suporta regimul de detentie. Si reusesc de fiecare data.
Ceea ce mai e de zis despre butoiasul atomic e ca in dezbaterea din "senat" TOTI asa zisii senatori (jalnice surse de risipire a banului public) au clamat ca trebuie sa-l dea pe Voicu pe mana procurorilor. Cand s-a ajuns la vot (secret cum credeati altfel), surprize surprize, a trecut cererea de arestare la mustata, la un vot, semn ca vreun dobitoc din asta a apasat din greseala un buton in loc de altul.
Asta e foarte grav. Pritr-un astfel de vot se confirma ceea ce se spune ca cea mai mare densitate de infractori pe metrul patrat nu e la Rahova ci in palatul parlamentului.
E interesant ce se va intampla dupa ce butoiasul atomic a luat aceasta supradoza de medicamente verzi si frumoase. Pe moment, cand bratarile metalice i-au rasunat pe la urechiuse, s-a bolnavit brusc si subit, pentru ca una e sa numeri fara numar, fara numar si alta e sa speli veceurile co-celularilor, sa mai ai si celulita si sa mai trebuiasca sa te si apleci.
Cu aplecatul e cam nasol pentru ca acest gest poate provoca hemoroizi si rupturi anale cand e practicat in atare locuri pentru ca ai dreacu bulangiii celulari imediat sar la cap. Butoiasul stie asta. Nu mai isi taraie osanza pe holurile parlamentului plin de sine si cu aroganta pana in tavane. Acum e dispus sa ia deadevaratelea o supradoza de buline reale, doar doar o scapa de bratarile din metal nenobil si de aplecat prin veceuri penitenciare.
Pai de, asa-i in tenis. Cand numeri malaiu nu-ti vine rau deloc, ba din contra. Cand e vorba de bulau, sportul national al smecherilor de Romanica e sa se bolnaveasca subit si mai apoi sa determine alti corupti din sistem, precum ca nu suporta regimul de detentie. Si reusesc de fiecare data.
Ceea ce mai e de zis despre butoiasul atomic e ca in dezbaterea din "senat" TOTI asa zisii senatori (jalnice surse de risipire a banului public) au clamat ca trebuie sa-l dea pe Voicu pe mana procurorilor. Cand s-a ajuns la vot (secret cum credeati altfel), surprize surprize, a trecut cererea de arestare la mustata, la un vot, semn ca vreun dobitoc din asta a apasat din greseala un buton in loc de altul.
Asta e foarte grav. Pritr-un astfel de vot se confirma ceea ce se spune ca cea mai mare densitate de infractori pe metrul patrat nu e la Rahova ci in palatul parlamentului.
Despre politica in general si despre sexul in politica in special
„S-a spus că politica este a doua cea mai veche meserie din lume. Eu am observat o izbitoare asemănare cu prima.”
Ronald Reagan
Am ales acest motto pentru acest articol din doua motive. Unul ar fi ca ii apartine unuia dintre cei mai iubiti presedinti americani. Iubit in interior si respectat in exterior, ba chiar temut. Un al doilea motiv ar fi ca Reagan si-a dat seama de perversiunea in politica si a avut taria sa clameze in gura mare acest fapt. Perversiune in raport cu propriile convingeri, cu prietenii, cu propriul popor cateodata. A fost si el pana la urma un politician care a practicat aceasta meserie. Dar a facut-o nu cu lampadarul rosu atarnat in fata usii, ci cand interesele tarii sale au cerut-o si nu mai avea alta cale. A fost un "practicant" contextual, nu unul care a facut aceasta meserie din convingere.
Spre deosebire de practicantul contextual Reagan, exista spre nenorocirea noastra, pe aceste plaiuri, multi practicanti convinsi ai aceste meserii. Unii care nu se dau in laturi de la perversiuni sexuale in politica, practicanti de sex anal politic, cunilingus politic, sex oral politic, etc., etc., intre ei, intre ei si ceilalti si in final, intre ei cu totii, pentru ca despre asta este vorba pe fond, perversiune politica romaneasca, adusa la rang de arta comportamentala.
Va veti intreba, "da-i in masa de "politicieni"; se se perverteasca acolo pana n-or mai putea, pana le-o iesi pe nas, dar ce treaba are chestia asta cu noi?"
N-ar avea nici o treaba daca astia s-ar perverti pe o insula in mijlocul oceanului, dar problema e ca o fac aici, la palatul victoria, la cotroceni, la sediile de partide, in parlament, pe la judecatorii si tribunale, ba unii chiar si prin alte locuri publice. Si nenorocirea e ca deciziile nenorocitilor astia ne afecteaza pe toti, transformandu-ne intr-un fel de pervertiti ad-hoc, adica printre cele mai negre oi ale Europei, Europa care se uita la noi cu un fel de uimire furioasa si nu intelege cum ii rabdam.
Ronald Reagan
Am ales acest motto pentru acest articol din doua motive. Unul ar fi ca ii apartine unuia dintre cei mai iubiti presedinti americani. Iubit in interior si respectat in exterior, ba chiar temut. Un al doilea motiv ar fi ca Reagan si-a dat seama de perversiunea in politica si a avut taria sa clameze in gura mare acest fapt. Perversiune in raport cu propriile convingeri, cu prietenii, cu propriul popor cateodata. A fost si el pana la urma un politician care a practicat aceasta meserie. Dar a facut-o nu cu lampadarul rosu atarnat in fata usii, ci cand interesele tarii sale au cerut-o si nu mai avea alta cale. A fost un "practicant" contextual, nu unul care a facut aceasta meserie din convingere.
Spre deosebire de practicantul contextual Reagan, exista spre nenorocirea noastra, pe aceste plaiuri, multi practicanti convinsi ai aceste meserii. Unii care nu se dau in laturi de la perversiuni sexuale in politica, practicanti de sex anal politic, cunilingus politic, sex oral politic, etc., etc., intre ei, intre ei si ceilalti si in final, intre ei cu totii, pentru ca despre asta este vorba pe fond, perversiune politica romaneasca, adusa la rang de arta comportamentala.
Va veti intreba, "da-i in masa de "politicieni"; se se perverteasca acolo pana n-or mai putea, pana le-o iesi pe nas, dar ce treaba are chestia asta cu noi?"
N-ar avea nici o treaba daca astia s-ar perverti pe o insula in mijlocul oceanului, dar problema e ca o fac aici, la palatul victoria, la cotroceni, la sediile de partide, in parlament, pe la judecatorii si tribunale, ba unii chiar si prin alte locuri publice. Si nenorocirea e ca deciziile nenorocitilor astia ne afecteaza pe toti, transformandu-ne intr-un fel de pervertiti ad-hoc, adica printre cele mai negre oi ale Europei, Europa care se uita la noi cu un fel de uimire furioasa si nu intelege cum ii rabdam.
"Bancul" cu nemti
Am primit de la un prieten de afara un asa zis banc pe care il voi insera integral in cele ce urmeaza, pentru ca aduce explicatia la intrebarile multora, care nu-si puteau explica cum dracu' se face ca Germania, devastata de cele mai grele razboaie din istoria umanitatii si-a revenit si este tot prima in Europa:
"Un african, tocmai recunoscut ca azilant, se plimba mândru pe strazile noului sau oras.
El se adreseaza primului întâlnit, spunându-i: " Multumesc draga germanule, va multumesc ca m-ati primit în tara voastra minunata, ca mi-ati oferit ajutor, adapost si asigurare medicala."
Cel caruia i se adresase raspunde : " Va înselati, eu sunt albanez."
Omul merge mai departe si se adreseaza unei alte persoane : " Multumesc pentru ca m-ati primit în asa o tara frumoasa ca Germania ! "Acesta îi raspunde: “Eu nu sunt neamt, eu sunt bulgar.....”
Mai întalneste o persoana si spune din nou: “Multumesc pentru minunata Germanie !”. Cel interpelat ridica din umeri si zice :“Eu nu sunt german, sunt egiptean.”
Apoi vede el o femeie ceva mai vârstnica si o întreaba. “Sunteti nemtoaica ?” “Nu”, zice femaia, “sunt turcoaica.”
Nedumerit, o întreaba: “Dar unde sunt, femeie, toti nemtii astia ?”
Femeia se uita la ceas si spune: “La munca.”
Se mai intreaba cineva acum, de ce ne-a fost cel mai bine ca natiune, atunci cand am avut un neamt in fruntea tarii?
"Un african, tocmai recunoscut ca azilant, se plimba mândru pe strazile noului sau oras.
El se adreseaza primului întâlnit, spunându-i: " Multumesc draga germanule, va multumesc ca m-ati primit în tara voastra minunata, ca mi-ati oferit ajutor, adapost si asigurare medicala."
Cel caruia i se adresase raspunde : " Va înselati, eu sunt albanez."
Omul merge mai departe si se adreseaza unei alte persoane : " Multumesc pentru ca m-ati primit în asa o tara frumoasa ca Germania ! "Acesta îi raspunde: “Eu nu sunt neamt, eu sunt bulgar.....”
Mai întalneste o persoana si spune din nou: “Multumesc pentru minunata Germanie !”. Cel interpelat ridica din umeri si zice :“Eu nu sunt german, sunt egiptean.”
Apoi vede el o femeie ceva mai vârstnica si o întreaba. “Sunteti nemtoaica ?” “Nu”, zice femaia, “sunt turcoaica.”
Nedumerit, o întreaba: “Dar unde sunt, femeie, toti nemtii astia ?”
Femeia se uita la ceas si spune: “La munca.”
Se mai intreaba cineva acum, de ce ne-a fost cel mai bine ca natiune, atunci cand am avut un neamt in fruntea tarii?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
