Caracatita

Se implinesc peste doua zile 23 de ani de la revolta din Brasov, prima miscare de protest eminamente de "productie" romaneasca ce a fost aproape sa se transforme in revolutie. Se vorbeste putin despre acest eveniment remarcabil pentru ca datele despre el sunt ascunse adanc sub rezerva "secretului de stat", pur si simplu pentru ca desecretizarea lor ar compromite multe figuri publice de "politicieni" actuali si de "oameni de afaceri".
Exista o intelegere tacita intre politicul de azi si tortionarii de atunci. De ce? E foarte simplu. Unii dintre "politicienii" sau "oamenii de afaceri" de azi au fost tortionarii de atunci. Desecretizarea arhivelor ar insemna sa se dea singuri in gat.
Prin 85 sau 86 rula la TV serialul Caracatita. Se dezvaluia in episoadele acestuia cat de implicata era mafia in viata de zi cu zi a statului italian. Cand zic in viata de zi cu zi, se intelege de la politic la economic si social. Practic, mafia ajunsese sa dicteze statului ce sa faca sau sa nu faca.
Daca s-ar fi facut in 1988 de pilda, un film despre securitatea din Romania, am fi constatat repede ca aceasta caracatita sugrumase practic Romania. NIMIC, dar absolut nimic nu se facea si executa, daca nu avea girul securitatii, sub directa indrumare a dictatorului. Aparatul securitatii era atat de bine pus la punct incat putea sa genereze el insusi teroare, fara a fi comandata. Era atat de puternic incat a generat daramarea conducerii de stat de atunci pentru ca cei ce o conduceau se saturasera de ordine si hotarasera ca era timpul sa faca bani pentru ei si nu pentru ceausesti. Asa ca si-au omorat repede si fara zarva liderul si pe nevastasa ca sa stearga orice urma a tradarii.
In omoruri, secu era experta. Asa s-a intamplat si cu cei implicati direct in torturile si represaliile de la Brasov, imediat dupa 89, pentru ca acestia sa nu mai poata sufla o vorba. Dupa 89, Emil Macri, general maior de securitate in Directia a II-a a Securitatii a fost intoxicat în mașina care l-a plimbat dintr-un spital în altul iar generalul locotenent Constantin Nuta a murit intr-un elicopter doborat cu o racheta, pentru ca celor carora li s-a ordonat sa traga, li se spusese ca in elicopter sunt teroristi.
Pentru cei mai smecheri, care s-au "orientat", caracatita devenita democrata dupa 89 le-a priit tare mult. E de notorietate exemplul colonelului Alexandru Ionas. Asta s-a orientat atat de mult incat a ajuns la conducerea IJP Brasov pentru ca in august 1999, cu avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, s-a inscris la examenul pentru obtinerea gradului de general si in final, a ajuns nici mai mult nici mai putin decat directorul SECI-Romania (South-East European Cooperative Initiative)!!!!!! Tortionarul ajuns sef la o institutie internationala super respectabila.
Sunt niste mici exemple care dovedesc inca o data, daca mai era nevoie, ca la piovra romaneasca si-a pierdut in 89 un brat prin autoimpuscare, dar i-au crescut imediat dupa, altele nenumarate si tot cu acel prilej si-a schimbat culoarea pentru ca e experta in camuflaj politic si economic.
Se zice ca daca am avea acces in arhivele Vaticanului ar izbucni mai multe razboaie mondiale decat au fost pana acum. Oare cate revolutii ar izbucni daca presa ar avea acces in arhivele sereiului, mostenitorul caracatitei securitatii si mai ales cati dintre "politicienii" de azi ar mai risca sa iasa in public?

Sunt un porc

Despre Paunescu recent trecut in lumea de dincolo, se merita sa scriem cateva randuri. Nu multe. Trebuie insa facute ceva diferentieri. Intre poetul de la inceputuri si cel de dupa 70. Intre omul Paunescu si anul 1989.
Am avut extraordinara sansa de a trai si fi contemporani cu momentul 89. A fost un moment care nu se repeta in viata unei natiuni decat poate la distanta de sute de ani. Nu discut aici despre sansa unica si nerepetabila de a face curatenie in constiinta unui neam, pentru ca, din pacate, neamurile nu naparlesc, sa-si arunce la gunoi pielea unui regim si s-o inlocuiasca peste noapte cu alta. Nici unii oameni si constiintele lor nu se schimba peste noapte.
Am trait vremurile cenaclului Flacara si le-am perceput ca un fel de defulare. Ca un fel de refugiu de la serviciul unde depaseam planul, de la "Cantarea Romaniei", de la programul pentru defilare, de la culesul la porumb. Ca ceva la care puteam sa ramanem peste 10 seara cand se termina programul la tv.
Tineretea noastra era parca un pic mai altfel cand veneai la cenaclu si parca un pic de culoare adaugai vietii anoste de zi cu zi.
O atare stare de spirit putea manipula un prestidigitator in ale poeziei dedicate. Paunescu excela in prestidigitatie literara. Conform principilului "i-am fraierit pe toti", Paunescu incanta auditoriul cu balade despre parinti si iubiri pasagere si mai baga si vreo cateva soparlite de partid ca sa adoarma vigilenta "tovarasilor".
Cu timpul, tovarasii s-au prins de smecherie si au inceput sa-l traga de bracinare: baa ... tu esti cu noi sau impotriva noastra? Si dintr-o data, Paunescu, paralizat de frica sistemului, a uitat baladele nevinovate si s-a pus masiv pe lustruit funduri de partid. Atat de mult a lustruit la ele, incat acest obicei era sa-i aduca linsajul in 89.
Tineretea a trecut, tovarasii au ramas. Sunt singurii care au naparlit.
Unii au naparlit in democrati, altii in liberali, altii in "oameni de afaceri".
Cand Paunescu se duse, tovarasii si o parte din cei care si-au adus aminte cu naduf de tineretea risipita in van, se adunara sa-l planga pe prestidigitator.
Ba chiar au reusit sa-l ingroape langa Eminescu. Si cu onoruri!!!
Oare ce-or discuta intre ei? Eminescu il intreaba: tu cine esti?
La care Paunescu raspunde: sunt un porc.

Cateva solutii

Sunt intrebat de catre multi cititori: bine, bine monser, critica precum critica, dar ce solutii ai matalica daca ai fi in locul astora, pentru a incerca redresarea tarisoarei asteia. Intrebarea, indrituita dealtfel, merita raspuns ferm.
Iata ce solutii imediate as avea daca as fi in locul astora, in pozitia cheie de decizie:
1. Infiintarea a inca cel putin 5-6 puscarii, pentru a putea avea loc sa cazam fauna politica ce ar trebui sa populeze imediat atare institutii;
2. Reinfiintarea fostelor TCM-uri (pentru cei mai tineri, Trusturile de Constructii Montaj au fost acele firme de stat care au construit aproape tot ceea ce se vede construit in tara, de la sosele la ceea ce a mai ramas din colosii industriali ai Romaniei); in aceste intreprinderi, multi dintre puscariasii acelor vremuri au trudit, asa ca fauna de la punctul 1 as pune-o la treaba la punctul 2, pentru constructia de infrastructura sau alte constructii necesare a fi ridicate imediat (sosele, diguri de autoaparare la inundatii, scoli, gradinite, etc, etc).
3. Modificarea Codului Penal in sensul maririi minimului pedepselor aplicabile tuturor infractiunilor, de asa natura incat minimul pedepselor sa nu fie mai mic de 2/3 din maximul aplicabil.
4. Semnarea unui acord de cooperare intre Ministerul Justitiei din Romania si cel din Germania, in urma caruia, 1000 de magistrati germani sa fie detasati la toate nivele de jurisdictie din Romania; aceasta de fapt ar fi trebuit sa fie prima masura, pentru ca TOT, dar absolut TOT din ce s-a furat in tara, S-A FACUT CU COMPLICITATEA SISTEMULUI JUDICIAR (instante si parchete la toate nivele de jurisdictie), care de fapt este principalul vinovat pentru nivelul national de coruptie; daca judiciarul ar fi avut taria sa se opuna si sa reziste politicului, am fi fost peste Polonia ca dezvoltare, acum la 21 de ani de la pseudo-revolutia din decembrie. De ce magistrati nemti? Ia imaginativa ce ar face un judecator neamt cand s-ar trezi cu cineva incercand sa-i impinga un plic cu mita. Ce credeti ca ar face neamtul si ce cerdeti ca face acum un judecator sau procuror roman cand vede plicul si e sigur ca nu vor "sa-l faca smecherii" cu un flagrant?
5. Convocarea celor mai luminate capete ale natiunii si infiintarea unui consiliu national de dezvoltare, structurat pe domenii de activitate, in care sa activeze crema intelectualitatii romanesti, care sa defineasca strategii la nivel national si care sa aiba drept de veto asupra hotararilor prostogene ale parlamentului, atunci cand aceasta institutie de toata jena isi da in petec si emite legi de care si alienatii rad cu dosul.
6. Desfiintarea URGENTA a uneia din camerele parlamentului si reducerea numarului inbuibatilor de acolo la maximum 126 de alesi (41 judete + Bucurestiul x 3 alesi); mari deservicii face aceasta "institutie" tarii prin enormele cheltuieli pe care le inghit acesti semidocti, iar procesul legislativ este extrem de greoi si intortocheat, facut mai mult sa puna bete in roate initiativei legislative decat sa o sprijine.
Cred ca daca macar una din din cele 6 solutii descrise mai sus ar fi pusa in practica, ne-am putea relua locul intre natiile cu demnitate ale batranei Europe.