Aflu cu stupoare ca Felix motanul, celebru turnator-formator, despre care am mai facut vorbire in Indreptar, s-a suparat dom'le nevoie mare pe verisoara pe care a dat-o in gat atata amar de vreme la secu, ca l-ar fi calomniat si i-ar fi creat si o imagine negativa in presa si la teveu si-i cere femeii, dupa ce i-a bagat parintii la zdup, sa-i plateasca amar de banet pentru "onoarea nereperata"si asemanarea comportamentala cu necuratul cu fata bavareza adica Hitler !!!
Mai fratilor de cand am citit stirea asta nu-mi pot reveni din uimire si indignare. Cum e posibil ca acest gatangiu dovedit sa faca pe victima? Inteleg ca fiecare are dreptul de a actiona in instanta pe altcineva daca se considera lezat de ce a zis acela despre el, dar in cazul lui Felixica, pana si acest principiu simplu, paleste. Se adevereste inca odata, daca mai era nevoie, ca in pseudodemocratia acra, emanata de acel decembrie 89 stramb, cel care tipa mai tare, cel care are tupeu mai mult si nesimtire mai mare, castiga.
Daca nu credeti ceea ce am scris aici, uitati-va in ochii lui Felixica motanul. Ochii sunt oglinda sufletului. Dupa ce va uitati, va veti lamuri. Va veti lamuri si veti constata ca verisoara motanelului a folosit comparatia corecta. Dar nu si completa. Hitler a fost ucigas de trupuri. Felixica a fost mai mult si anume ucigas de suflete. Ochii lui dovedesc asta.
Lalele cu ménage à trois
Niste jmecheriti din tarile care au reinventat poponarismul, curvarasia, trasul pe nas si bagatul in vena, ne dau lectii dupa ce ne-au interzis intrarea in spatiul Schengen. Lasand la o parte revolta pentru abordarea cu doua masuri a drepturilor cetatenilor europeni (una pentru vestici si alta pentru estici - cu preponderenta pentru cei romani si bulgari), daca stam stramb si judecam drept, fagot-ii astia au si ceva dreptate, anume ca ai nostri nemernici din fruntea tarii, de ieri sau de azi n-au facut mai nimic in afara de a fura, pentru ceea ce ei numesc pompos, la toate chiolhanurile sau pe toate posturile de mass-media, ca fiind poporul roman. La care s-au alaturat si tiganii care si-au zis: mancatas, daca aia fura noi de ce sa nu furam sa moara mama? Asa ca a luat fiinta cel mai tare cuplu politicieni-tigani care face jocurile de vreo 20 de ani incoace in tara lui Tepes Voda care ce credeti dumneavoastra ca le-ar cam face astora?
Tot jmecheritii astia au inventat si ménage à trois care este conform Wikipedia: "a French term which originally described a domestic arrangement in which three people having sexual relations occupy the same household" adica mai pe romaneste este un aranjament frantuzesc a 3 persoane ce intretin relatii sexuale intre ele si care impreuna ocupa acelasi adapost. Acum, sa ne gandim cam cine ar fi cei 3. Unul dintre ei ar fi angajatul roman in constructii, care trage de-l ia mama dracu sa poa sa trimita niste verzisori acasa la nevasta cu 3 copii.
Al doilea ar fi atreprenorul neamt, spaniol, olandez sau ce o mai fi ca neam, care il considera pe primul un fel de sclav idiot, incult si dobitoc si care nu prea merita decat sa munceasca pana cade lat. A treia ar fi muierusca antreprenorului, grasuta, cu ceva pistrui si niste sunculite rezultate din consumul de prea multa bere hranitoare si pe care, in lipsa de altceva, sclavul cel muntean (sau vrancean ori ungurean) i se pusese pata si o cam ... intelegeti dvs. pentru ca ... vorba aia, de dorul fragilor, mananci si cotoarele.
Acum, va veti intreba ce naiba are chestia asta cu Indreptarul. Pai are. Tocmai astfel de chestiuni le infiereaza. Si mai e ceva de infierat: acesti cocliti de prin toate colturile de vest ale Europei, se produc pe tot felul de canale media si ne dau lectii, uitand ca toate (sau ma rog, o mare parte) din relele comportamentului asa zis modern, au luat nastere pe meleagurile lor.
Tot jmecheritii astia au inventat si ménage à trois care este conform Wikipedia: "a French term which originally described a domestic arrangement in which three people having sexual relations occupy the same household" adica mai pe romaneste este un aranjament frantuzesc a 3 persoane ce intretin relatii sexuale intre ele si care impreuna ocupa acelasi adapost. Acum, sa ne gandim cam cine ar fi cei 3. Unul dintre ei ar fi angajatul roman in constructii, care trage de-l ia mama dracu sa poa sa trimita niste verzisori acasa la nevasta cu 3 copii.
Al doilea ar fi atreprenorul neamt, spaniol, olandez sau ce o mai fi ca neam, care il considera pe primul un fel de sclav idiot, incult si dobitoc si care nu prea merita decat sa munceasca pana cade lat. A treia ar fi muierusca antreprenorului, grasuta, cu ceva pistrui si niste sunculite rezultate din consumul de prea multa bere hranitoare si pe care, in lipsa de altceva, sclavul cel muntean (sau vrancean ori ungurean) i se pusese pata si o cam ... intelegeti dvs. pentru ca ... vorba aia, de dorul fragilor, mananci si cotoarele.
Acum, va veti intreba ce naiba are chestia asta cu Indreptarul. Pai are. Tocmai astfel de chestiuni le infiereaza. Si mai e ceva de infierat: acesti cocliti de prin toate colturile de vest ale Europei, se produc pe tot felul de canale media si ne dau lectii, uitand ca toate (sau ma rog, o mare parte) din relele comportamentului asa zis modern, au luat nastere pe meleagurile lor.
Despre marlania ca arta - episodul 3
Fierbere mare nenica. Se apropie alegerile si viespile politice au inceput sa zumzaie mai abitir decat de obicei. Incep sa faca planuri, combinatii, imbarligaturi de genul pe ai nostri sa-i cocolosim si pe ai alora sa-i mazilim, etc, etc.
Capitolul 3 din aceasta serie a marlaniei ca arta in politica nu se termina din pacate, niciodata. Tot felul de avortoni de partid se strofoaca sa ne convinga de tot felul de "probleme sociale grave" (pentru a caror solutionare cred ca au solutii de prestidigitatori dar in a caror rezolvare nici ei nu cred o iota) pe care ni le prezinta intr-o poleiala (a se citi vrajeala) desavarsita.
In tot rastimpul asta de cand am deschis indreptarul de moravuri grele, am evocat cu diverse ocazii nemernicia acestor specimene politice care au mintit fara pic de nerusinare populatia, dar si nivelul de cunostinte politice a acesteia, care nu pot sa spun ca tinde catre zero ci ca este una din constantele universale ale constiintei publice romanesti, adica ESTE egala cu zero. Lighioanele din politica romaneasca nu puteau sa-si faca mendrele daca nu aveau un teren propice sa se dezvolte si inmulteasca precum dracii in iad, daca nu exista aceasta crasa lipsa de cunostinte politice ale populatiei.
Nici nu avea cum sa existe daca ne gandim ca iesiti de curand din pestera comunismului, dupa o jumatate de secol de negura, mai puteam sa discernem intre vrajelile smecherilor din diversele partide (dar cu sorginte unica de comunistoizi) si adevaratele valori sociale ale politicii sanatoase despre care numai cei cu adevarat indrazneti (sau norocosi) avusesera sansa sa le afle, parcurga si mai ales inteleaga. Nu ai cum sa-i ceri babei Leana din Vascautii din Deal care toata viata a lucrat la ceape sau lui nea Gheorghe de langa reductorul strungului care tot toata viata a batut din palme la sedintele de partid, sa faca distinctii intre materialismul dialectic si paradigma contractului ca sursa a puterii civile.
Pe acest fond al lipsei de cultura politica s-au format, au crescut si acum prospera broscoii raiosi ai "politicii romanesti". Din pacate, pana nu se vor face schimburile a vreo doua sau trei generatii, intre cei ca cei enurati mai sus si altii care sa poata discerne intre vrajeala de partid si politica sanatoasa, nu avem decat o singura sansa: sa renuntam la toate prerogativele statale si sa le dam acelora care pot sa le foloseasca intelept.
Din pacate, sistemul social romanesc nu se mai poate reforma din interior fiind corupt endemic. Singura sansa este ca o entitate suprastatala, externa, sa faca ordine in ceea ce au reusit sa distruga sugatorile din politica romaneasca, de 20 de ani incoace.
Capitolul 3 din aceasta serie a marlaniei ca arta in politica nu se termina din pacate, niciodata. Tot felul de avortoni de partid se strofoaca sa ne convinga de tot felul de "probleme sociale grave" (pentru a caror solutionare cred ca au solutii de prestidigitatori dar in a caror rezolvare nici ei nu cred o iota) pe care ni le prezinta intr-o poleiala (a se citi vrajeala) desavarsita.
In tot rastimpul asta de cand am deschis indreptarul de moravuri grele, am evocat cu diverse ocazii nemernicia acestor specimene politice care au mintit fara pic de nerusinare populatia, dar si nivelul de cunostinte politice a acesteia, care nu pot sa spun ca tinde catre zero ci ca este una din constantele universale ale constiintei publice romanesti, adica ESTE egala cu zero. Lighioanele din politica romaneasca nu puteau sa-si faca mendrele daca nu aveau un teren propice sa se dezvolte si inmulteasca precum dracii in iad, daca nu exista aceasta crasa lipsa de cunostinte politice ale populatiei.
Nici nu avea cum sa existe daca ne gandim ca iesiti de curand din pestera comunismului, dupa o jumatate de secol de negura, mai puteam sa discernem intre vrajelile smecherilor din diversele partide (dar cu sorginte unica de comunistoizi) si adevaratele valori sociale ale politicii sanatoase despre care numai cei cu adevarat indrazneti (sau norocosi) avusesera sansa sa le afle, parcurga si mai ales inteleaga. Nu ai cum sa-i ceri babei Leana din Vascautii din Deal care toata viata a lucrat la ceape sau lui nea Gheorghe de langa reductorul strungului care tot toata viata a batut din palme la sedintele de partid, sa faca distinctii intre materialismul dialectic si paradigma contractului ca sursa a puterii civile.
Pe acest fond al lipsei de cultura politica s-au format, au crescut si acum prospera broscoii raiosi ai "politicii romanesti". Din pacate, pana nu se vor face schimburile a vreo doua sau trei generatii, intre cei ca cei enurati mai sus si altii care sa poata discerne intre vrajeala de partid si politica sanatoasa, nu avem decat o singura sansa: sa renuntam la toate prerogativele statale si sa le dam acelora care pot sa le foloseasca intelept.
Din pacate, sistemul social romanesc nu se mai poate reforma din interior fiind corupt endemic. Singura sansa este ca o entitate suprastatala, externa, sa faca ordine in ceea ce au reusit sa distruga sugatorile din politica romaneasca, de 20 de ani incoace.
Sa-i ejaculam!
De fiecare data cand am atata rabdare incat sa ascult un dobitoc ejaculat in peroratiile sale aiuristice, trebuie sa fiu foarte atent la sensurile multiple ale lexiconului sau verbal. E musai. Altfel risc sa pierd frumusete de perle a celui mai bun exemplu a capacitatii intelecto-cretinoide a "politicianului" parvenit, din toate partidele noastre, la putere, in opozitie sau in a mamii lor.
Excelent exemplu a scursurii prostiei atotstapanitoare ce domneste in clasa politica, emanata de durerile intestine ale societatii romanesti de dupa 89, politicianul roman, acesta despre care fac vorbire sau oricare altul, este tare plin de "calitati", alese pe spranceana.
E smecher, infractor care se ascunde in dosul mandatului, mincinos cu patalama, sperjur, descurcaret in situatii limita, traficant de influenta si pervertit, intr-un cuvant pungas cu mandat oficial, gata oricand sa calce pe capete si pe mamica si taticul sau, doar-doar isi va face loc din ce in ce mai sus catre sursa ciolanului puterii, dupa care ii curg balele dorintei salbatice de inavutire peste noapte.
E o specie care prospera atunci cand toti ceilalti mor putin cate putin din cauza lipsei asistentei medicale si sociale, a lipsei de educatie si a lipsei de speranta intru ziua de maine.
E un animal deosebit de versatil si adaptabil, gata sa pupe azi si maine sa scuipe in propria pupatura si viceversa, ba chiar sa se felicite pentru alegerile sale politice de azi si ieri si dand cel mult un ban pentru ca doi e prea mult, pe prostimea care a avut indeajunsa indobitocire sa "puna botul" la vrajelile sale din campaniile electorale.
Ce bine public, ce tara? Lui sa-i fie bine. Sa-si taraie burdihanul pe oriunde ii este cel mai bine, aici si in strainatate, nemaisaturandu-se de conturile sale care cresc precum fortele raului, de la o zi la alta.
Lighioana care tocmai a declarat ca daca nu esti bun poti fi ejaculat dintr-un partid oarecare, tocmai a rostit un mare adevar caci se stie, gura prostului adevar graieste.
Domnilor politicieni, va spunem ca nu sunteti capabili si competenti si nu sunteti buni sa conduceti o tara. Si, conform celor emanate de semidoct, daca nu sunteti buni, VA VOM EJACULA! PE TOTI!
Excelent exemplu a scursurii prostiei atotstapanitoare ce domneste in clasa politica, emanata de durerile intestine ale societatii romanesti de dupa 89, politicianul roman, acesta despre care fac vorbire sau oricare altul, este tare plin de "calitati", alese pe spranceana.
E smecher, infractor care se ascunde in dosul mandatului, mincinos cu patalama, sperjur, descurcaret in situatii limita, traficant de influenta si pervertit, intr-un cuvant pungas cu mandat oficial, gata oricand sa calce pe capete si pe mamica si taticul sau, doar-doar isi va face loc din ce in ce mai sus catre sursa ciolanului puterii, dupa care ii curg balele dorintei salbatice de inavutire peste noapte.
E o specie care prospera atunci cand toti ceilalti mor putin cate putin din cauza lipsei asistentei medicale si sociale, a lipsei de educatie si a lipsei de speranta intru ziua de maine.
E un animal deosebit de versatil si adaptabil, gata sa pupe azi si maine sa scuipe in propria pupatura si viceversa, ba chiar sa se felicite pentru alegerile sale politice de azi si ieri si dand cel mult un ban pentru ca doi e prea mult, pe prostimea care a avut indeajunsa indobitocire sa "puna botul" la vrajelile sale din campaniile electorale.
Ce bine public, ce tara? Lui sa-i fie bine. Sa-si taraie burdihanul pe oriunde ii este cel mai bine, aici si in strainatate, nemaisaturandu-se de conturile sale care cresc precum fortele raului, de la o zi la alta.
Lighioana care tocmai a declarat ca daca nu esti bun poti fi ejaculat dintr-un partid oarecare, tocmai a rostit un mare adevar caci se stie, gura prostului adevar graieste.
Domnilor politicieni, va spunem ca nu sunteti capabili si competenti si nu sunteti buni sa conduceti o tara. Si, conform celor emanate de semidoct, daca nu sunteti buni, VA VOM EJACULA! PE TOTI!
Sangele apa nu se face
Stiu ca multi care citesc aceste randuri sunt departe de tara, la mii de kilometri departare. Stiu ca multi dintre dumneavoastra ati plecat de atata amar de vreme din tara incat aproape ca ati uitat-o. Unii chiar v-ati intemeiat familii acolo pe unde v-a purtat destinul, iar copiii dumneavostra au aflat despre originile parintilor lor din cartile de geografie sau din povestioarele cu care ii adormeati.
Mai stiu ca marea majoritate dintre dumneavoastra ati ales calea strainatatii nu pentru ca in tara va era bine. Nu ati plecat de drag ci ati ales calea strainatatii pentru ca va era greu. Cu banii, cu perspectivele de viitor, cu slujbele, cu conditiile de trai, cu minciunile politicienilor, cu infatuarea, cu nepasarea, cu prostia criminala, etc. etc.
Intr-un cuvant, cu societatea romaneasca, dezlanata de actiunile politicului si aruncata in mediocritatea stiintei de carte si a nepasarii fata de aproape, de indiferenta fata de maine si de nepasarea criminala a celor vremelnici in fruntea destinului ei.
Acestea sunt realitatile pe care inca o generatie de sacrificiu, de data asta postdecembrista, le-a infruntat, le infrunta si le va infrunta, cine stie cat timp de aici inainte.
Dumneavoastra, cei departe de tara, ati ales calea strainatatii. Este un mod de viata liber ales si care merita tot respectul si admiratia. Numai cei saraci cu duhul nu pot recunoaste dificultatea unei astfel de decizii si a punerii sale in practica.
Spun adesea cunoscutilor si prietenilor mei ca decizia de a parasi tara ta si reinsertia sociala in alta este extrem de grea si dificila. Este ca si cand ai lua un copac dintr-un loc in care se prinsese si a-l replanta in alta parte. Se poate intampla ca acel copac sa rodeasca in continuare sau sa se usuce.
Reinsertia intr-o alta tara este un proces nenatural, unul impotriva legilor firii, care ne spun cu puterea bunului simt, ca omul ar trebui sa traiasca si implineasca acolo unde bunul Dumnezeu l-a adus pe lume prin pantecele mamei sale.
Dar tot legile bunului simt ne spun ca oricare dintre noi, atunci cand constatam ca valorile sociale in tara ta sunt calcate in picioare si viitorul tau si al copiilor tai este invaluit in valatucii nesigurantei, ai dreptul de a incerca reinsertia sociala unde vei vedea cu ochii.
Stiu ca multi dintre cei ce au ales calea strainatatii au rupt legaturile cu tara mama din diverse motive pe care nu le comentez aici. Vreau insa sa spun ca nu exista unul, dar unul, care sa fi rupt in adancul sufletului sau, acolo in cel mai sacru loc al eului sau, legatura cu pamantul in care s-a nascut, a crescut, a invatat, a iubit, a injurat si a dispretuit.
Injurati cat va pofteste inima guvernantii, politicienii, hotii, manelistii, prostii sau pe cei care v-au facut rau in tara. Merita cu prisosinta. Dar nu veti injura niciodata obarsia si neamul in care ati venit pe lume si din care ati plecat in lume.
Stiu asta pentru ca am vazut multi ca dumneavoastra plecati in patru zari care indiferent daca recunosc sau nu, cand vine vorba despre radacini, in adancul sufletelor lor, simt ca sangele apa nu se face.
Pentru asta, va multumesc.
Mai stiu ca marea majoritate dintre dumneavoastra ati ales calea strainatatii nu pentru ca in tara va era bine. Nu ati plecat de drag ci ati ales calea strainatatii pentru ca va era greu. Cu banii, cu perspectivele de viitor, cu slujbele, cu conditiile de trai, cu minciunile politicienilor, cu infatuarea, cu nepasarea, cu prostia criminala, etc. etc.
Intr-un cuvant, cu societatea romaneasca, dezlanata de actiunile politicului si aruncata in mediocritatea stiintei de carte si a nepasarii fata de aproape, de indiferenta fata de maine si de nepasarea criminala a celor vremelnici in fruntea destinului ei.
Acestea sunt realitatile pe care inca o generatie de sacrificiu, de data asta postdecembrista, le-a infruntat, le infrunta si le va infrunta, cine stie cat timp de aici inainte.
Dumneavoastra, cei departe de tara, ati ales calea strainatatii. Este un mod de viata liber ales si care merita tot respectul si admiratia. Numai cei saraci cu duhul nu pot recunoaste dificultatea unei astfel de decizii si a punerii sale in practica.
Spun adesea cunoscutilor si prietenilor mei ca decizia de a parasi tara ta si reinsertia sociala in alta este extrem de grea si dificila. Este ca si cand ai lua un copac dintr-un loc in care se prinsese si a-l replanta in alta parte. Se poate intampla ca acel copac sa rodeasca in continuare sau sa se usuce.
Reinsertia intr-o alta tara este un proces nenatural, unul impotriva legilor firii, care ne spun cu puterea bunului simt, ca omul ar trebui sa traiasca si implineasca acolo unde bunul Dumnezeu l-a adus pe lume prin pantecele mamei sale.
Dar tot legile bunului simt ne spun ca oricare dintre noi, atunci cand constatam ca valorile sociale in tara ta sunt calcate in picioare si viitorul tau si al copiilor tai este invaluit in valatucii nesigurantei, ai dreptul de a incerca reinsertia sociala unde vei vedea cu ochii.
Stiu ca multi dintre cei ce au ales calea strainatatii au rupt legaturile cu tara mama din diverse motive pe care nu le comentez aici. Vreau insa sa spun ca nu exista unul, dar unul, care sa fi rupt in adancul sufletului sau, acolo in cel mai sacru loc al eului sau, legatura cu pamantul in care s-a nascut, a crescut, a invatat, a iubit, a injurat si a dispretuit.
Injurati cat va pofteste inima guvernantii, politicienii, hotii, manelistii, prostii sau pe cei care v-au facut rau in tara. Merita cu prisosinta. Dar nu veti injura niciodata obarsia si neamul in care ati venit pe lume si din care ati plecat in lume.
Stiu asta pentru ca am vazut multi ca dumneavoastra plecati in patru zari care indiferent daca recunosc sau nu, cand vine vorba despre radacini, in adancul sufletelor lor, simt ca sangele apa nu se face.
Pentru asta, va multumesc.
Iarna nu-i ca vara si cutremurul nu-i ca toamna
Natura ne-a aratat si demonstrat ca poti fi superputerea lumii si tot poti fi spulberat in cateva minute. Tu, ca stat, nu poti decat sa minimizezi pagubele. Tu ca stat normal, care ti-ai invatat cetatenii cum sa procedeze in caz de dezastre naturale, care ti-ai adaptat legislatia in constructii la posibila producere de tragedii, care intr-un cuvant, prin clasa ta politica, ti-ai demonstrat COMPETENTA SI EFICIENTA. Asa cum a demonstrat statul japonez in urma celei mai mari nenorociri de care a fost lovit de la al doilea razboi mondial incoace. Statul japonez pot sa pariez de pe acum, va sterge in cel mult doi ani urmele dezastrului care a lovit acea tara. Singurul lucru pe care nu-l va putea face este sa readuca la viata miile de morti pe care natura i-a luat tribut.
Un alt stat, prin alta clasa politica, in Europa secolului 21. Aici, jurnalistii si nu numai si-au pus problema ce se intampla daca o astfel de nenorocire lovea Romania. Ei bine, raspunsul meu e sa ne fereasca Mantuitorul de a afla raspuns la o astfel de nenorocire. Statul roman prin clica sa politica, pentru ca nu are clasa politica, emite prin atoate-stiitorul sau prezident constatarea ca iarna nu-i ca vara si cutremurul nu-i probabil ca toamna. Statul roman dragii mei e surprins de o amarata de fulguiala in fiecare an desi se stie din septembrie ca prin noiembrie sau decembrie va ninge. La prima fulguiala de un deget, paralizia loveste Romania pentru ca totul e dat peste cap. La o amarata fulguiala.
Ce s-ar intampla daca Mantuitorul nu ne-ar mai proteja de un rau ca cel din Japonia? Ei bine raspunsul ar fi probabil unul singur: tara noastra ar fi rasa de pe harta Europei. De ce? Ei de ce. Raspunsul il aveti in jurul vostru zi de zi. Nu trebuie decat sa va uitati in jur si sa realizati dezastrul pe care l-au lasat si il lasa in urma lor stolurile de lacuste ale politicii romanesti. Pustiesc tot si rad absolut totul. Daca Romaniei i s-ar intampla ceea ce i se intampla acum Japoniei, tara noastra ar deveni o amintire trista marcata doar pe hartile de geografie.
Un alt stat, prin alta clasa politica, in Europa secolului 21. Aici, jurnalistii si nu numai si-au pus problema ce se intampla daca o astfel de nenorocire lovea Romania. Ei bine, raspunsul meu e sa ne fereasca Mantuitorul de a afla raspuns la o astfel de nenorocire. Statul roman prin clica sa politica, pentru ca nu are clasa politica, emite prin atoate-stiitorul sau prezident constatarea ca iarna nu-i ca vara si cutremurul nu-i probabil ca toamna. Statul roman dragii mei e surprins de o amarata de fulguiala in fiecare an desi se stie din septembrie ca prin noiembrie sau decembrie va ninge. La prima fulguiala de un deget, paralizia loveste Romania pentru ca totul e dat peste cap. La o amarata fulguiala.
Ce s-ar intampla daca Mantuitorul nu ne-ar mai proteja de un rau ca cel din Japonia? Ei bine raspunsul ar fi probabil unul singur: tara noastra ar fi rasa de pe harta Europei. De ce? Ei de ce. Raspunsul il aveti in jurul vostru zi de zi. Nu trebuie decat sa va uitati in jur si sa realizati dezastrul pe care l-au lasat si il lasa in urma lor stolurile de lacuste ale politicii romanesti. Pustiesc tot si rad absolut totul. Daca Romaniei i s-ar intampla ceea ce i se intampla acum Japoniei, tara noastra ar deveni o amintire trista marcata doar pe hartile de geografie.
Blestemul tutankamonului romanesc
Ce ironie a sortii si ce destin tragic poate avea aceasta tara. Parca e blestemata si acest blestem parca nu se mai risipeste in patru zari ca aceia care l-au aruncat peste ea in decembrie 89! Incet, incet, blestemul distrugerii nationale pornit de activistii febrei rosii decembriste transformati in morto democrati, liberali sau cum dracu se vor mai numi azi, se abate asupra celor cateva suflete pure care rasarisera din cenusa vechiului imperiu comunist si le secera unul cate unul.
Asa este de puternic. Ca moartea. Unde sufla, pustieste. E precursorul ei.
A suflat si asupra lui Cristi Paturca si l-a luat dintre noi. Ca atatia altii care s-au dus, el lasa un mare gol in constiinta pura romaneasca, trezita la viata in decembrie 89.
Trezita atunci dar omorata incet incet de blestemul tutankamonic al activistilor naparliti, care acum isi spun politicieni sau oameni de afaceri.
Ce blestem! Cristi se duce de tanar si bunicuta va trai poate 100 de ani. Ca sa ne mai mustruluiasca din cand in cand cu vreo prelegere mestesugita cu limba de sarpe, despre revolutia romana.
Mai bine mort decat activist!
Odihneste-te in pace Cristi si poate pui o vorba buna pe acolo ca sa se inceapa epurarea celor responsabili de drama nationala postdecembrista a Romaniei noastre. De acolo sa se dea semnalul epurarii celor vinovati pentru ca de aici, din pacate, nu se mai poate.
Caracatita strange prea puternic tara in tentaculele ei.
Asa este de puternic. Ca moartea. Unde sufla, pustieste. E precursorul ei.
A suflat si asupra lui Cristi Paturca si l-a luat dintre noi. Ca atatia altii care s-au dus, el lasa un mare gol in constiinta pura romaneasca, trezita la viata in decembrie 89.
Trezita atunci dar omorata incet incet de blestemul tutankamonic al activistilor naparliti, care acum isi spun politicieni sau oameni de afaceri.
Ce blestem! Cristi se duce de tanar si bunicuta va trai poate 100 de ani. Ca sa ne mai mustruluiasca din cand in cand cu vreo prelegere mestesugita cu limba de sarpe, despre revolutia romana.
Mai bine mort decat activist!
Odihneste-te in pace Cristi si poate pui o vorba buna pe acolo ca sa se inceapa epurarea celor responsabili de drama nationala postdecembrista a Romaniei noastre. De acolo sa se dea semnalul epurarii celor vinovati pentru ca de aici, din pacate, nu se mai poate.
Caracatita strange prea puternic tara in tentaculele ei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
