De ca sa stau io la coada la bariera cu calea ferata ca toti prostii hai? Sa moara mama de nu ma bag cu bentleiu meu in fata ca no sa stau sa astept io dupa toti astia cu Daciile lor amarate. Si s-a bagat intr-atat de mult ca locomotiva a facut foita de staniol masina si cocalaru in loc sa moara masa asa cum zicea, a dat el coltu.
De multe ori am scris in Indreptar despre marlani, la modul general sau explicit, pomenind aici de comportamentul acestor specimene care considera ca daca au avut noroc la furat si la dat mita, pot prosti la infinit destinul, considerandu-se un fel de zei. Uite insa ca la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, destinul se plictiseste de excesul de marlanie si se scutura de aceste lipitori precum cainele dupa ce a facut aport din apa. Cu datul de mita sau cu furatul sau inselatul, o mai poti duce o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, dar cu destinul nu mai poti jongla. Destinul e invariabil si e lucrul care e sigur ca se va intampla. Se satura si destinul de cocalari si zice STOP. AJUNGE!
Cu fiecare cocalar din asta in minus, cu atat societatea in genere are de castigat in credibilitate si liniste. E bine ca atunci cand se duce, toti cei de o teapa cu el trebuie sa vina si sa-si aduca "omagiile". Ii poate vizualiza si opinia publica pe cei din aceiasi "categorie". Asa constientizeaza tot poporul cat de intinse sunt radacinile caracatitei ce sugruma putin cate putin tara asta si cat de mici sunt sansele ca ea sa se vindece prin actiunea oamenilor.
Numai actiunea destinului poate vindeca natiunea de cocalari in timp real. Altfel, nimeni nu mai trage vreo speranta.
skip to main |
skip to sidebar
