Se da formula: E=mc2
Aflati termenii acesteia stiind ca produsul lor duce direct la zdup.
Daca n-ati aflat inca termenii, iata raspunsul: Evaziunea = minciuna ori coruptia la patrat (adica si corupti si corupatori).
Coruptii sunt in genere slujbasii statului, care din lacomie, pentru bani si-ar da o mana. Corupatorii sunt asa numitii "oameni de afaceri", care stiu ca pe inteligenta lor, pe spiritul lor antreprenorial si pe munca lor, nu vor pune ban pe ban aproape niciodata (exceptiile sunt atat de putine, incat intaresc, ba chiar betoneaza regula). Si atunci ce au de facut? Sa se orienteze. Termenul asta cu orientatul l-au auzit se pare, prima oara, in armata, dupa ce li se furase tinuta si sergentul le-a spus sa se orienteze. Asa ca s-au orientat. De la cine sa te orientezi, daca nu de la stat, pentru ca, cei pusi sa vegheze la "tinutele" statului, au facut si ei armata nu-i asa?
Numai ca din cand in cand, se produce o fractura in continuum-ul de orientare si intervine parchetul. Atunci e cam dificil si se lasa cu ceva bratari de otel in jurul incheieturilor.
Da' ce credeti ca e bai mare? Deloc. Calculul e simplu: ma orientez de 1000000 de euroi de la stat prin ceva contracte gaunoase, recuperari pe naspa de TVA, suveici si alte cele, dau 200000 la coruptii statului de la rastel si tot atat la alti corupti ai statului de la cambuza (a se citi instanta) si dupa ce fac un an la mititica, ies pe buna purtare si traiesc ca barosanu cu cei sase sute ramasi.
Si unde mai pui ca vine si impozitul forfetar care se anunta ca un fel de tavalug pentru fimele mici, ce indeamna tot mai multi "intreprinzatori" sa treaca din tabara gri a darilor catre stat, in cea a underground-istilor.
Ramanem asadar cu constatarea ca Einstein avea intr-adevar mai multe circumvolutiuni, mare parte facute de gandul ca formula lui va sta la baza calcularii PIB-ului la negru din Romanica.
Meseria diavolului
Sunt fel de fel de meserii si ocupatii care pot fi invatate, "furate" sau deprinse. Unele care confera mult doritul status social, altele doar simpla sursa de suport familial. Unele deosebit de folositoare, altele mai putin.
Una singura mi se pare ca poate combina atributele tuturor celorlalte in ce priveste utilitatea si inutilitatea. Anume profesia de avocat. Avocatii sunt o tagma aparte. Ei trebuie sa fie bine scoliti si pregatiti.
Pentru a sti sa minta.
Bine, bine, dar toti mintim. Atunci care e diferenta intre minciuna ordinara, iesita din gura fiecaruia si cea "scolita" care iese din cea a unui avocat?
Ei bine, asta scolita, trebuie sa si convinga (un judecator de cele mai multe ori) ca cel in numele caruia a fost spusa este un ingeras dragalas care nu a omorat, nu a furat, nu a siluit, nu a jefuit sau daca a facut-o era in stare de nebunie si deci nu poate fi pedepsit. De cele mai multe ori, ingerasul dragalas fie are 150 de kile, e ras in cap, inarmat pana-n dinti si cu multi bani la tescherea, fie e "om de afaceri" sau politician, gata sa plateasca pentru minciunicile scolite, avocatesti.
Meseria de avocat trebuie sa te convinga de faptul ca negrul este alb sau cel mult gri, iar griul nu inseamna decat o derogare temporara de la alb.
Prin urmare, minciuna, asociata in religie necuratului, este obiect de lucru (sau cum ar zice astia de afara - raw material) pentru avocati. Atunci, daca toti oamenii mint, unii oameni sunt avocati si minciuna este normalitatea de gen, rezulta ca avocatura ar trebui sa fie infierata de catre biserica, pentru ca indeamna oile Domnului la caderea in pacat.
Lasand sofismele deoparte, se poate considera ca una dintre cele mai "murdare" meserii este cea de avocat, iar practicantii acesteia ar trebui sa mearga foarte des pe la biserica si sa dea acatiste la foc automat pentru iertarea pacatelor facute, in numele banilor pe care-i incaseaza, bani care se stie bine ai cui ochi sunt.
Tagma avocateasca are tone, multe tone de pacate care vor trebui explicate candva, CUIVA. Cum vor scoate camasa dumnealor atunci, cand vor trebui sa dea socoteala, e o chestie tare complicata.
O solutie temporara ar fi ca dumnealor sa le creasca nasucurile cu, sa zicem, un micron per minciunica. Am vedea atunci, pe la usile tribunalelor si judecatoriilor, multe specimene din astea cu naso-proptele imense, special confectionate sa sustina frumusete de podoabe nazale supradimensionate.
Una singura mi se pare ca poate combina atributele tuturor celorlalte in ce priveste utilitatea si inutilitatea. Anume profesia de avocat. Avocatii sunt o tagma aparte. Ei trebuie sa fie bine scoliti si pregatiti.
Pentru a sti sa minta.
Bine, bine, dar toti mintim. Atunci care e diferenta intre minciuna ordinara, iesita din gura fiecaruia si cea "scolita" care iese din cea a unui avocat?
Ei bine, asta scolita, trebuie sa si convinga (un judecator de cele mai multe ori) ca cel in numele caruia a fost spusa este un ingeras dragalas care nu a omorat, nu a furat, nu a siluit, nu a jefuit sau daca a facut-o era in stare de nebunie si deci nu poate fi pedepsit. De cele mai multe ori, ingerasul dragalas fie are 150 de kile, e ras in cap, inarmat pana-n dinti si cu multi bani la tescherea, fie e "om de afaceri" sau politician, gata sa plateasca pentru minciunicile scolite, avocatesti.
Meseria de avocat trebuie sa te convinga de faptul ca negrul este alb sau cel mult gri, iar griul nu inseamna decat o derogare temporara de la alb.
Prin urmare, minciuna, asociata in religie necuratului, este obiect de lucru (sau cum ar zice astia de afara - raw material) pentru avocati. Atunci, daca toti oamenii mint, unii oameni sunt avocati si minciuna este normalitatea de gen, rezulta ca avocatura ar trebui sa fie infierata de catre biserica, pentru ca indeamna oile Domnului la caderea in pacat.
Lasand sofismele deoparte, se poate considera ca una dintre cele mai "murdare" meserii este cea de avocat, iar practicantii acesteia ar trebui sa mearga foarte des pe la biserica si sa dea acatiste la foc automat pentru iertarea pacatelor facute, in numele banilor pe care-i incaseaza, bani care se stie bine ai cui ochi sunt.
Tagma avocateasca are tone, multe tone de pacate care vor trebui explicate candva, CUIVA. Cum vor scoate camasa dumnealor atunci, cand vor trebui sa dea socoteala, e o chestie tare complicata.
O solutie temporara ar fi ca dumnealor sa le creasca nasucurile cu, sa zicem, un micron per minciunica. Am vedea atunci, pe la usile tribunalelor si judecatoriilor, multe specimene din astea cu naso-proptele imense, special confectionate sa sustina frumusete de podoabe nazale supradimensionate.
Sit tibi terra levis!
In timp ce toate televiziunile noastre erau stranse ciopor sa transmita arestarea si anchetarea lui Gigi, in aceiasi noapte se petrecea o adevarata tragedie, anume moartea unui alt militar roman, in lupta cu insurgentii din Afganistan.Am trimis in Afganistan 5 tone de muschi romanesti de cea mai buna calitate, fortele speciale ale Armatei, adevaratii baieti de baieti, meseriasi pana-n maduva oaselor, alesi si antrenati pe spranceana, ca sa se bata cu nalucile Al-Qaeda, intr-un razboi care nu era al lor si al nostru, dar la care am aderat pentru ca asa ne-am angajat si pentru ca pentru onoare si camaraderie de arme, se moare cateodata.
Sunt iarasi mahnit, pentru a cata oara, de setea de senzational ieftin si de duzina a mass-mediei romanesti. Setea de senzational a "mogulilor de presa" cati or fi ei este mai mare decat setea de sange a nisipului Afganistanului. Zeci de reporteri cravasati de sefi indobitociti de mirajul audientei cu orice pret erau stransi in fata Politiei sa filmeze cum acolitii lui Gigi spargeau seminte si faceau galagie, punand presiune pe judecatorii care analizau dosarul acestuia in miez de noapte.
In acelasi timp, un suflet de ostas roman se stingea la 7000 de kilometri de tara strabuna. Circoteca cu Gigi a fost reflectata ore in sir pe toate canalele media. Moartea soldatului Armetei Romane a fost o stire de subsol, careia aceiasi media dementa i-a rezervat cel mult 60 de secunde.
Daca citesti aceste randuri acolo sus unde ai ajuns, sa stii Tibi ca nu ai luptat in zadar. Ai luptat pentru familia ta, pentru viitorul fetitei tale, pentru camarazii tai.
Daca tu consideri ca ai luptat si pentru nebunii idioti de prin tara, atunci sa stii ca sunt unii care chiar merita. Din pacate sunt foarte, foarte putini.
Sa-ti fie tarana usoara.
Solidaritatea sociala
De cand cu ciocoii cei noi (dar tot vechi in cuget si-n simtiri, adica sa rupem cat suntem la ciolan, ca dupa, nu se stie), m-a minunat o sintagma care se repeta obsesiv in discursuri, de la al cu tata-n gura - premierul - p-an la al cu barba sura - bunicuta cu prostanacul sau, anume ca tre' sa dam dovada de solidaritate sociala moncher, mai ales acu' in perioada de restriste.
Hmmm!!!
Daca eram prin Australia sau Canada si citeam pe net chestia asta, mai-mai ca ma traduceau astia si ii credeam, zicand inca o data, uite domle' ca nu e totul pierdut pentru tarisoara asta.
Dar din pacate nu sunt si cum am fost destul de prost sa nu o tai, nu mai sunt la fel de prost sa inghit gogorite lingvistice, bagate la misto de smecherii de partid.
A fost un monolog celebru al marelui Toma "Casa-i in tenis" care se potriveste de minune in atare context: ei cu viloaie, cu fonctii, cu salarii babane, cu conturi grase, cu nepotizme, cu scoliri de odrasle dobitoace pe afara, cu scule de masini, cu concedii pe melaguri indepartate si exotice, etc., etc, toate dobandite pe galgara de partid, trafic de influenta, furiciuni si multe infractiuni care nu vor putea fi dovedite niciodata datorita omertei nescrise atotstapanitoare dintre asazisii nostri "politicieni"
si prostimea cu salarii mizere, moarte prin spitale, retragerea copiilor de la scolit pentru ca nu ii mai pot sustine, somaj, infractionalitate la drumul mare, credite impovaratoare si portarei care abia asteapta sa le ia si ultimul banut, etc, etc.
Este emblematic bugetul parlamentului. S-au redus (de ochii lumii - dar s-au redus -) bugetele tuturor institutiilor suprapopulate ale statului, cu o singura exceptie, ghiciti dumneavoastra care. Si se mai mira nemernicii de ce au o imagine asa de proasta in constiinta populara. Nici nu ar putea fi altfel cand acolo este cea mai mare densitate de infractionalitate latenta din tara. Daca am putea sa inregistram si sa publicam discutiile de acolo, cu greu s-ar mai indoi cineva din tara asta ca reintroducerea pedepsei cu moartea nu este o necesitate.
Hmmm!!!
Daca eram prin Australia sau Canada si citeam pe net chestia asta, mai-mai ca ma traduceau astia si ii credeam, zicand inca o data, uite domle' ca nu e totul pierdut pentru tarisoara asta.
Dar din pacate nu sunt si cum am fost destul de prost sa nu o tai, nu mai sunt la fel de prost sa inghit gogorite lingvistice, bagate la misto de smecherii de partid.
A fost un monolog celebru al marelui Toma "Casa-i in tenis" care se potriveste de minune in atare context: ei cu viloaie, cu fonctii, cu salarii babane, cu conturi grase, cu nepotizme, cu scoliri de odrasle dobitoace pe afara, cu scule de masini, cu concedii pe melaguri indepartate si exotice, etc., etc, toate dobandite pe galgara de partid, trafic de influenta, furiciuni si multe infractiuni care nu vor putea fi dovedite niciodata datorita omertei nescrise atotstapanitoare dintre asazisii nostri "politicieni"
si prostimea cu salarii mizere, moarte prin spitale, retragerea copiilor de la scolit pentru ca nu ii mai pot sustine, somaj, infractionalitate la drumul mare, credite impovaratoare si portarei care abia asteapta sa le ia si ultimul banut, etc, etc.
Este emblematic bugetul parlamentului. S-au redus (de ochii lumii - dar s-au redus -) bugetele tuturor institutiilor suprapopulate ale statului, cu o singura exceptie, ghiciti dumneavoastra care. Si se mai mira nemernicii de ce au o imagine asa de proasta in constiinta populara. Nici nu ar putea fi altfel cand acolo este cea mai mare densitate de infractionalitate latenta din tara. Daca am putea sa inregistram si sa publicam discutiile de acolo, cu greu s-ar mai indoi cineva din tara asta ca reintroducerea pedepsei cu moartea nu este o necesitate.
Doua inimi
Tacerea s-a asternut peste doua pietre funerare. Ele adapostesc doi eroi. Ambii au multe in comun. Ambii au murit de moarte naprasnica. Ambii au murit pentru ca au incercat sa ajute. Ambii au murit pentru ca inimile lor au fost strapunse miseleste. Una de glont, alta de cutit. Una de glontul unul criminal care si-a batut joc de justitie (sau mai bine zis de asa numitii "justitiari legali din Romania"), altul de cutitul unei jigodii de tigan care credea ca are dreptul sa decida cine traieste si cine moare.
Ambele morti au fost cumplite si ne-au umplut de multa revolta si obida. Revolta fata de autoritati, pentru ca sistemul este atat de corupt incat nu se intrevede nici o speranta, revolta fata de tiganii imputiti, obida fata de nedreptate in general, pentru ca a permis ca asemenea grozavii sa se produca.
Ambele morti au fost cumplite si ne-au umplut de multa revolta si obida. Revolta fata de autoritati, pentru ca sistemul este atat de corupt incat nu se intrevede nici o speranta, revolta fata de tiganii imputiti, obida fata de nedreptate in general, pentru ca a permis ca asemenea grozavii sa se produca.
Ce este de facut? Sa incepem sa ne infiintam hoarde de Arkani ca sa ne facem dreptate singuri, omorand criminalii pe care justitia corupta ii lasa sa se plimbe linistiti pe langa noi? Sa incepem sa omoram tiganii pentru ca o parte dintre ei nu inteleg sa traiasca alaturi de ceilalti si ca munca e singura cale de a-si educa copiii?
Nu cred ca asta e solutia. Cred ca singurul care are drept de viata si de moarte este CREATORUL. O singura exceptie, foarte mica, poate fi facuta, in cazul oamenilor. Principiul dreptatii sociale impuse, care se traduce prin PEDEAPSA CU MOARTEA. Dinte pentru injustitia sociala. Ochii mortii pentru ochii nelegiuitului.
Cerem clasei politice reintroducerea pedeapsei capitale! Este din pacate singura modalitate de a tine sub control o societate tare bolnava, adusa in asemenea hal de coruptie endemica de catre nemernicii de politicieni, cu care ar trebui de fapt facuta safteaua unei astfel de masuri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
