Am asteptat cu acest articol pana ce decizia inaltei (cat de inalta e decideti dumneavoastra) curti, in cazul caracatitei coruptiei (cata a fost ea data in vileag) a fost facuta publica. Si ce credeti? Va asteptati la vreo surpriza? Ei bine, v-ati inselat. Acum, ca dealtfel de atatea ori in ultimii 20 de ani. Cum ne-am inselat noi toti. Cum m-am inselat si eu si incep sa regret amarnic faptul ca n-am plecat acum 15 ani din tara.
M-am intrebat de atatea ori de ce Italia a reusit si noi nu. De ce a reusit sa dea peste nas caracatitei si noi nu. Pentru ca Italia a avut curajul sa nasca un Corrado Cattani si mai ales sa-l lase sa-si faca treaba. Din pacate Romania n-o sa aiba curajul sa nasca unul la fel si mai ales n-o sa-l lase sa-si faca treaba, chiar daca Dumnezeirea, in ultima sa incercare cu noi, ni-l va da. Ce credeati? Ca 9 colegi din aceiasi haita de lupi il vor baga la zdup pe unul de-al lor?
Daca si asta e justitie, atunci nu va mai pot spune decat atat: fratilor, luati-va bocceluta la spinare, nevasta si copii care aveti si unde vedeti cu ochii, in lumea asta, acolo sa plecati.
Aici este aplicarea continua a conceptului de pamant parjolit, pe care stramosii o foloseau ca sa-i bata pe turci si noi o folosim ca sa ne batem pe noi si, mai rau, ca sa ne batem joc de viitorul copiilor nostri. Plecati, pana mai aveti vreme, pana mai aveti minte si pana mai aveti zile!
Hemoroizii butoiasului atomic
Banum luatum nedreptum, spagum estem, ar fi zis la un moment dat legionarii romani din a XIII a Gemina stationati pe aici daca ar mai fi trait asa ca printr-o minune pe malurile dambovitene. Soldi tei sono ai mei ar fi zis si Corleone (var de-al n-lea cu cei numiti mai devreme), daca si el ar fi trait pe aici. Doctoriile tale sunt ale mele, doctore a zis butoiasul atomic la telefon. Adica vreo 200.000 de pastile verzi si inseriate frumos. Si i s-a infundat.
E interesant ce se va intampla dupa ce butoiasul atomic a luat aceasta supradoza de medicamente verzi si frumoase. Pe moment, cand bratarile metalice i-au rasunat pe la urechiuse, s-a bolnavit brusc si subit, pentru ca una e sa numeri fara numar, fara numar si alta e sa speli veceurile co-celularilor, sa mai ai si celulita si sa mai trebuiasca sa te si apleci.
Cu aplecatul e cam nasol pentru ca acest gest poate provoca hemoroizi si rupturi anale cand e practicat in atare locuri pentru ca ai dreacu bulangiii celulari imediat sar la cap. Butoiasul stie asta. Nu mai isi taraie osanza pe holurile parlamentului plin de sine si cu aroganta pana in tavane. Acum e dispus sa ia deadevaratelea o supradoza de buline reale, doar doar o scapa de bratarile din metal nenobil si de aplecat prin veceuri penitenciare.
Pai de, asa-i in tenis. Cand numeri malaiu nu-ti vine rau deloc, ba din contra. Cand e vorba de bulau, sportul national al smecherilor de Romanica e sa se bolnaveasca subit si mai apoi sa determine alti corupti din sistem, precum ca nu suporta regimul de detentie. Si reusesc de fiecare data.
Ceea ce mai e de zis despre butoiasul atomic e ca in dezbaterea din "senat" TOTI asa zisii senatori (jalnice surse de risipire a banului public) au clamat ca trebuie sa-l dea pe Voicu pe mana procurorilor. Cand s-a ajuns la vot (secret cum credeati altfel), surprize surprize, a trecut cererea de arestare la mustata, la un vot, semn ca vreun dobitoc din asta a apasat din greseala un buton in loc de altul.
Asta e foarte grav. Pritr-un astfel de vot se confirma ceea ce se spune ca cea mai mare densitate de infractori pe metrul patrat nu e la Rahova ci in palatul parlamentului.
E interesant ce se va intampla dupa ce butoiasul atomic a luat aceasta supradoza de medicamente verzi si frumoase. Pe moment, cand bratarile metalice i-au rasunat pe la urechiuse, s-a bolnavit brusc si subit, pentru ca una e sa numeri fara numar, fara numar si alta e sa speli veceurile co-celularilor, sa mai ai si celulita si sa mai trebuiasca sa te si apleci.
Cu aplecatul e cam nasol pentru ca acest gest poate provoca hemoroizi si rupturi anale cand e practicat in atare locuri pentru ca ai dreacu bulangiii celulari imediat sar la cap. Butoiasul stie asta. Nu mai isi taraie osanza pe holurile parlamentului plin de sine si cu aroganta pana in tavane. Acum e dispus sa ia deadevaratelea o supradoza de buline reale, doar doar o scapa de bratarile din metal nenobil si de aplecat prin veceuri penitenciare.
Pai de, asa-i in tenis. Cand numeri malaiu nu-ti vine rau deloc, ba din contra. Cand e vorba de bulau, sportul national al smecherilor de Romanica e sa se bolnaveasca subit si mai apoi sa determine alti corupti din sistem, precum ca nu suporta regimul de detentie. Si reusesc de fiecare data.
Ceea ce mai e de zis despre butoiasul atomic e ca in dezbaterea din "senat" TOTI asa zisii senatori (jalnice surse de risipire a banului public) au clamat ca trebuie sa-l dea pe Voicu pe mana procurorilor. Cand s-a ajuns la vot (secret cum credeati altfel), surprize surprize, a trecut cererea de arestare la mustata, la un vot, semn ca vreun dobitoc din asta a apasat din greseala un buton in loc de altul.
Asta e foarte grav. Pritr-un astfel de vot se confirma ceea ce se spune ca cea mai mare densitate de infractori pe metrul patrat nu e la Rahova ci in palatul parlamentului.
Despre politica in general si despre sexul in politica in special
„S-a spus că politica este a doua cea mai veche meserie din lume. Eu am observat o izbitoare asemănare cu prima.”
Ronald Reagan
Am ales acest motto pentru acest articol din doua motive. Unul ar fi ca ii apartine unuia dintre cei mai iubiti presedinti americani. Iubit in interior si respectat in exterior, ba chiar temut. Un al doilea motiv ar fi ca Reagan si-a dat seama de perversiunea in politica si a avut taria sa clameze in gura mare acest fapt. Perversiune in raport cu propriile convingeri, cu prietenii, cu propriul popor cateodata. A fost si el pana la urma un politician care a practicat aceasta meserie. Dar a facut-o nu cu lampadarul rosu atarnat in fata usii, ci cand interesele tarii sale au cerut-o si nu mai avea alta cale. A fost un "practicant" contextual, nu unul care a facut aceasta meserie din convingere.
Spre deosebire de practicantul contextual Reagan, exista spre nenorocirea noastra, pe aceste plaiuri, multi practicanti convinsi ai aceste meserii. Unii care nu se dau in laturi de la perversiuni sexuale in politica, practicanti de sex anal politic, cunilingus politic, sex oral politic, etc., etc., intre ei, intre ei si ceilalti si in final, intre ei cu totii, pentru ca despre asta este vorba pe fond, perversiune politica romaneasca, adusa la rang de arta comportamentala.
Va veti intreba, "da-i in masa de "politicieni"; se se perverteasca acolo pana n-or mai putea, pana le-o iesi pe nas, dar ce treaba are chestia asta cu noi?"
N-ar avea nici o treaba daca astia s-ar perverti pe o insula in mijlocul oceanului, dar problema e ca o fac aici, la palatul victoria, la cotroceni, la sediile de partide, in parlament, pe la judecatorii si tribunale, ba unii chiar si prin alte locuri publice. Si nenorocirea e ca deciziile nenorocitilor astia ne afecteaza pe toti, transformandu-ne intr-un fel de pervertiti ad-hoc, adica printre cele mai negre oi ale Europei, Europa care se uita la noi cu un fel de uimire furioasa si nu intelege cum ii rabdam.
Ronald Reagan
Am ales acest motto pentru acest articol din doua motive. Unul ar fi ca ii apartine unuia dintre cei mai iubiti presedinti americani. Iubit in interior si respectat in exterior, ba chiar temut. Un al doilea motiv ar fi ca Reagan si-a dat seama de perversiunea in politica si a avut taria sa clameze in gura mare acest fapt. Perversiune in raport cu propriile convingeri, cu prietenii, cu propriul popor cateodata. A fost si el pana la urma un politician care a practicat aceasta meserie. Dar a facut-o nu cu lampadarul rosu atarnat in fata usii, ci cand interesele tarii sale au cerut-o si nu mai avea alta cale. A fost un "practicant" contextual, nu unul care a facut aceasta meserie din convingere.
Spre deosebire de practicantul contextual Reagan, exista spre nenorocirea noastra, pe aceste plaiuri, multi practicanti convinsi ai aceste meserii. Unii care nu se dau in laturi de la perversiuni sexuale in politica, practicanti de sex anal politic, cunilingus politic, sex oral politic, etc., etc., intre ei, intre ei si ceilalti si in final, intre ei cu totii, pentru ca despre asta este vorba pe fond, perversiune politica romaneasca, adusa la rang de arta comportamentala.
Va veti intreba, "da-i in masa de "politicieni"; se se perverteasca acolo pana n-or mai putea, pana le-o iesi pe nas, dar ce treaba are chestia asta cu noi?"
N-ar avea nici o treaba daca astia s-ar perverti pe o insula in mijlocul oceanului, dar problema e ca o fac aici, la palatul victoria, la cotroceni, la sediile de partide, in parlament, pe la judecatorii si tribunale, ba unii chiar si prin alte locuri publice. Si nenorocirea e ca deciziile nenorocitilor astia ne afecteaza pe toti, transformandu-ne intr-un fel de pervertiti ad-hoc, adica printre cele mai negre oi ale Europei, Europa care se uita la noi cu un fel de uimire furioasa si nu intelege cum ii rabdam.
"Bancul" cu nemti
Am primit de la un prieten de afara un asa zis banc pe care il voi insera integral in cele ce urmeaza, pentru ca aduce explicatia la intrebarile multora, care nu-si puteau explica cum dracu' se face ca Germania, devastata de cele mai grele razboaie din istoria umanitatii si-a revenit si este tot prima in Europa:
"Un african, tocmai recunoscut ca azilant, se plimba mândru pe strazile noului sau oras.
El se adreseaza primului întâlnit, spunându-i: " Multumesc draga germanule, va multumesc ca m-ati primit în tara voastra minunata, ca mi-ati oferit ajutor, adapost si asigurare medicala."
Cel caruia i se adresase raspunde : " Va înselati, eu sunt albanez."
Omul merge mai departe si se adreseaza unei alte persoane : " Multumesc pentru ca m-ati primit în asa o tara frumoasa ca Germania ! "Acesta îi raspunde: “Eu nu sunt neamt, eu sunt bulgar.....”
Mai întalneste o persoana si spune din nou: “Multumesc pentru minunata Germanie !”. Cel interpelat ridica din umeri si zice :“Eu nu sunt german, sunt egiptean.”
Apoi vede el o femeie ceva mai vârstnica si o întreaba. “Sunteti nemtoaica ?” “Nu”, zice femaia, “sunt turcoaica.”
Nedumerit, o întreaba: “Dar unde sunt, femeie, toti nemtii astia ?”
Femeia se uita la ceas si spune: “La munca.”
Se mai intreaba cineva acum, de ce ne-a fost cel mai bine ca natiune, atunci cand am avut un neamt in fruntea tarii?
"Un african, tocmai recunoscut ca azilant, se plimba mândru pe strazile noului sau oras.
El se adreseaza primului întâlnit, spunându-i: " Multumesc draga germanule, va multumesc ca m-ati primit în tara voastra minunata, ca mi-ati oferit ajutor, adapost si asigurare medicala."
Cel caruia i se adresase raspunde : " Va înselati, eu sunt albanez."
Omul merge mai departe si se adreseaza unei alte persoane : " Multumesc pentru ca m-ati primit în asa o tara frumoasa ca Germania ! "Acesta îi raspunde: “Eu nu sunt neamt, eu sunt bulgar.....”
Mai întalneste o persoana si spune din nou: “Multumesc pentru minunata Germanie !”. Cel interpelat ridica din umeri si zice :“Eu nu sunt german, sunt egiptean.”
Apoi vede el o femeie ceva mai vârstnica si o întreaba. “Sunteti nemtoaica ?” “Nu”, zice femaia, “sunt turcoaica.”
Nedumerit, o întreaba: “Dar unde sunt, femeie, toti nemtii astia ?”
Femeia se uita la ceas si spune: “La munca.”
Se mai intreaba cineva acum, de ce ne-a fost cel mai bine ca natiune, atunci cand am avut un neamt in fruntea tarii?
Starea de normalitate
M-am intors recent dintr-o vizita in Statele Unite. Nu am stat foarte mult acolo. Am stat destul insa pentru a-mi reformula o parere sau mai bine zis destul pentru a-mi reconsidera parerile care-mi fusesera bagate in cap cu de-a surda, in timpul fostului regim, pareri care se limitau la a descrie societatea de dincolo de ocean ca fiind una a capitalismului feroce, fara tata si fara mama, una in care tot ceea ce conta era profitul, obtinut oricum si cat mai repede, o societate in care protectia omului de rand era o gogorita si in care valoarea suprema era banul. (Va par cunoscute textele astea? Credeti ca sunt aplicabile pe alte meleaguri?).
A nu se intelege ca America este tara in care s-au adunat toti cainii din lume si care au adus cu ei tot atatia covrigi expusi pe cozile lor (a se citi gogosi, pentru ca la ei sunt la mare trecere gogosile la propriu, luate de la magazinele specializate). Nici pomeneala. America e tara in care se simte pe stada si miros de succes si miros de somaj si miros de limuzina si miros de cersetor. Dar tocmai pentru asta e America ceea ce este. Adica, ce vreu sa spun este ca acolo, somerul sau cersetorul, nu e privit cu dispret si luat la misto de ceilalti, cetateaul de rand nu e privit cu dispret de functionarul public, iar politicianul nu e in “teritoriu”, atunci cand trebuie sa fie in Senat sau la Camera si alegatorul din circumscriptia sa (in cazul nostru stat sau district), il interpeleaza cu divesrse chestiuni in si pentru folosul comunitatii respective.
Asta e America. Un loc unde respectul este o notiune care se practica zilnic, nu una care se clameaza in campania electorala, asa cum stim noi bine ca se intampla pe meleaguri dambovitene si apoi se arunca la cosul de gunoi, la fel ca discursul din campania respectiva.
Si tot acolo exista notiunea lucrului facut temeinic. Fie ca esti muncitor, politician, om de afaceri sau mai stiu eu ce, ceea ce faci, faci temeinic, de cele mai multe ori pentru ca TREBUIE sa faci, ca rezultanta a autocontrolului si autocenzurii, nu ca ceva impus de catre cine stie ce sef.
De aceea America este MARE. Pentru ca gandeste maret, actioneaza maret, munceste maret, construieste maret, invata maret.
Un fapt neisemnat m-a pus pe ganduri in 3 secunde. In timpul sederii acolo, s-a starnit o furtuna grozava de zapada. Dupa vreo 30 de minute dupa ce incepuse o ninsoare foarte consistenta, strazile (care aveau cel putin doua benzi pe sens desi erau situate in partea veche a orasului unde stateam) erau intesate de utilaje de deszapezit de diverse marimi si cu diverse functionalitati, care, cam in tot atata minute, au facut nu numai sa dispara zapada, dar sa si usuce carosabilul si trotoarele pietonale. Pe moment n-am dat importanta acestui fapt, considerandu-l ca facand parte din normalitatea de zi cu zi. Aproape ca-l uitasem. Mi l-am adus insa aminte brusc, atunci cand, intors acasa, intrand pe strada mea, am tras o cazatura spectaculoasa, alunecand pe zapada care evident nu fusese inlaturata de nimeni. Cativa dintre trecatori chiar au izbucnit in ras, considerand cazatura mea ca fiind parte din normalitate.
La urma urmei, fiecare cu normalitatea lui. Noi cu a noastra, ei cu a lor.
A nu se intelege ca America este tara in care s-au adunat toti cainii din lume si care au adus cu ei tot atatia covrigi expusi pe cozile lor (a se citi gogosi, pentru ca la ei sunt la mare trecere gogosile la propriu, luate de la magazinele specializate). Nici pomeneala. America e tara in care se simte pe stada si miros de succes si miros de somaj si miros de limuzina si miros de cersetor. Dar tocmai pentru asta e America ceea ce este. Adica, ce vreu sa spun este ca acolo, somerul sau cersetorul, nu e privit cu dispret si luat la misto de ceilalti, cetateaul de rand nu e privit cu dispret de functionarul public, iar politicianul nu e in “teritoriu”, atunci cand trebuie sa fie in Senat sau la Camera si alegatorul din circumscriptia sa (in cazul nostru stat sau district), il interpeleaza cu divesrse chestiuni in si pentru folosul comunitatii respective.
Asta e America. Un loc unde respectul este o notiune care se practica zilnic, nu una care se clameaza in campania electorala, asa cum stim noi bine ca se intampla pe meleaguri dambovitene si apoi se arunca la cosul de gunoi, la fel ca discursul din campania respectiva.
Si tot acolo exista notiunea lucrului facut temeinic. Fie ca esti muncitor, politician, om de afaceri sau mai stiu eu ce, ceea ce faci, faci temeinic, de cele mai multe ori pentru ca TREBUIE sa faci, ca rezultanta a autocontrolului si autocenzurii, nu ca ceva impus de catre cine stie ce sef.
De aceea America este MARE. Pentru ca gandeste maret, actioneaza maret, munceste maret, construieste maret, invata maret.
Un fapt neisemnat m-a pus pe ganduri in 3 secunde. In timpul sederii acolo, s-a starnit o furtuna grozava de zapada. Dupa vreo 30 de minute dupa ce incepuse o ninsoare foarte consistenta, strazile (care aveau cel putin doua benzi pe sens desi erau situate in partea veche a orasului unde stateam) erau intesate de utilaje de deszapezit de diverse marimi si cu diverse functionalitati, care, cam in tot atata minute, au facut nu numai sa dispara zapada, dar sa si usuce carosabilul si trotoarele pietonale. Pe moment n-am dat importanta acestui fapt, considerandu-l ca facand parte din normalitatea de zi cu zi. Aproape ca-l uitasem. Mi l-am adus insa aminte brusc, atunci cand, intors acasa, intrand pe strada mea, am tras o cazatura spectaculoasa, alunecand pe zapada care evident nu fusese inlaturata de nimeni. Cativa dintre trecatori chiar au izbucnit in ras, considerand cazatura mea ca fiind parte din normalitate.
La urma urmei, fiecare cu normalitatea lui. Noi cu a noastra, ei cu a lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
