Sa-i ejaculam!

De fiecare data cand am atata rabdare incat sa ascult un dobitoc ejaculat in peroratiile sale aiuristice, trebuie sa fiu foarte atent la sensurile multiple ale lexiconului sau verbal. E musai. Altfel risc sa pierd frumusete de perle a celui mai bun exemplu a capacitatii intelecto-cretinoide a "politicianului" parvenit, din toate partidele noastre, la putere, in opozitie sau in a mamii lor.
Excelent exemplu a scursurii prostiei atotstapanitoare ce domneste in clasa politica, emanata de durerile intestine ale societatii romanesti de dupa 89, politicianul roman, acesta despre care fac vorbire sau oricare altul, este tare plin de "calitati", alese pe spranceana.
E smecher, infractor care se ascunde in dosul mandatului, mincinos cu patalama, sperjur, descurcaret in situatii limita, traficant de influenta si pervertit, intr-un cuvant pungas cu mandat oficial, gata oricand sa calce pe capete si pe mamica si taticul sau, doar-doar isi va face loc din ce in ce mai sus catre sursa ciolanului puterii, dupa care ii curg balele dorintei salbatice de inavutire peste noapte.
E o specie care prospera atunci cand toti ceilalti mor putin cate putin din cauza lipsei asistentei medicale si sociale, a lipsei de educatie si a lipsei de speranta intru ziua de maine.
E un animal deosebit de versatil si adaptabil, gata sa pupe azi si maine sa scuipe in propria pupatura si viceversa, ba chiar sa se felicite pentru alegerile sale politice de azi si ieri si dand cel mult un ban pentru ca doi e prea mult, pe prostimea care a avut indeajunsa indobitocire sa "puna botul" la vrajelile sale din campaniile electorale.
Ce bine public, ce tara? Lui sa-i fie bine. Sa-si taraie burdihanul pe oriunde ii este cel mai bine, aici si in strainatate, nemaisaturandu-se de conturile sale care cresc precum fortele raului, de la o zi la alta.
Lighioana care tocmai a declarat ca daca nu esti bun poti fi ejaculat dintr-un partid oarecare, tocmai a rostit un mare adevar caci se stie, gura prostului adevar graieste.
Domnilor politicieni, va spunem ca nu sunteti capabili si competenti si nu sunteti buni sa conduceti o tara. Si, conform celor emanate de semidoct, daca nu sunteti buni, VA VOM EJACULA! PE TOTI!

Sangele apa nu se face

Stiu ca multi care citesc aceste randuri sunt departe de tara, la mii de kilometri departare. Stiu ca multi dintre dumneavoastra ati plecat de atata amar de vreme din tara incat aproape ca ati uitat-o. Unii chiar v-ati intemeiat familii acolo pe unde v-a purtat destinul, iar copiii dumneavostra au aflat despre originile parintilor lor din cartile de geografie sau din povestioarele cu care ii adormeati.
Mai stiu ca marea majoritate dintre dumneavoastra ati ales calea strainatatii nu pentru ca in tara va era bine. Nu ati plecat de drag ci ati ales calea strainatatii pentru ca va era greu. Cu banii, cu perspectivele de viitor, cu slujbele, cu conditiile de trai, cu minciunile politicienilor, cu infatuarea, cu nepasarea, cu prostia criminala, etc. etc.
Intr-un cuvant, cu societatea romaneasca, dezlanata de actiunile politicului si aruncata in mediocritatea stiintei de carte si a nepasarii fata de aproape, de indiferenta fata de maine si de nepasarea criminala a celor vremelnici in fruntea destinului ei.
Acestea sunt realitatile pe care inca o generatie de sacrificiu, de data asta postdecembrista, le-a infruntat, le infrunta si le va infrunta, cine stie cat timp de aici inainte.
Dumneavoastra, cei departe de tara, ati ales calea strainatatii. Este un mod de viata liber ales si care merita tot respectul si admiratia. Numai cei saraci cu duhul nu pot recunoaste dificultatea unei astfel de decizii si a punerii sale in practica.
Spun adesea cunoscutilor si prietenilor mei ca decizia de a parasi tara ta si reinsertia sociala in alta este extrem de grea si dificila. Este ca si cand ai lua un copac dintr-un loc in care se prinsese si a-l replanta in alta parte. Se poate intampla ca acel copac sa rodeasca in continuare sau sa se usuce.
Reinsertia intr-o alta tara este un proces nenatural, unul impotriva legilor firii, care ne spun cu puterea bunului simt, ca omul ar trebui sa traiasca si implineasca acolo unde bunul Dumnezeu l-a adus pe lume prin pantecele mamei sale.
Dar tot legile bunului simt ne spun ca oricare dintre noi, atunci cand constatam ca valorile sociale in tara ta sunt calcate in picioare si viitorul tau si al copiilor tai este invaluit in valatucii nesigurantei, ai dreptul de a incerca reinsertia sociala unde vei vedea cu ochii.
Stiu ca multi dintre cei ce au ales calea strainatatii au rupt legaturile cu tara mama din diverse motive pe care nu le comentez aici. Vreau insa sa spun ca nu exista unul, dar unul, care sa fi rupt in adancul sufletului sau, acolo in cel mai sacru loc al eului sau, legatura cu pamantul in care s-a nascut, a crescut, a invatat, a iubit, a injurat si a dispretuit.
Injurati cat va pofteste inima guvernantii, politicienii, hotii, manelistii, prostii sau pe cei care v-au facut rau in tara. Merita cu prisosinta. Dar nu veti injura niciodata obarsia si neamul in care ati venit pe lume si din care ati plecat in lume.
Stiu asta pentru ca am vazut multi ca dumneavoastra plecati in patru zari care indiferent daca recunosc sau nu, cand vine vorba despre radacini, in adancul sufletelor lor, simt ca sangele apa nu se face.
Pentru asta, va multumesc.

Iarna nu-i ca vara si cutremurul nu-i ca toamna

Natura ne-a aratat si demonstrat ca poti fi superputerea lumii si tot poti fi spulberat in cateva minute. Tu, ca stat, nu poti decat sa minimizezi pagubele. Tu ca stat normal, care ti-ai invatat cetatenii cum sa procedeze in caz de dezastre naturale, care ti-ai adaptat legislatia in constructii la posibila producere de tragedii, care intr-un cuvant, prin clasa ta politica, ti-ai demonstrat COMPETENTA SI EFICIENTA. Asa cum a demonstrat statul japonez in urma celei mai mari nenorociri de care a fost lovit de la al doilea razboi mondial incoace. Statul japonez pot sa pariez de pe acum, va sterge in cel mult doi ani urmele dezastrului care a lovit acea tara. Singurul lucru pe care nu-l va putea face este sa readuca la viata miile de morti pe care natura i-a luat tribut.
Un alt stat, prin alta clasa politica, in Europa secolului 21. Aici, jurnalistii si nu numai si-au pus problema ce se intampla daca o astfel de nenorocire lovea Romania. Ei bine, raspunsul meu e sa ne fereasca Mantuitorul de a afla raspuns la o astfel de nenorocire. Statul roman prin clica sa politica, pentru ca nu are clasa politica, emite prin atoate-stiitorul sau prezident constatarea ca iarna nu-i ca vara si cutremurul nu-i probabil ca toamna. Statul roman dragii mei e surprins de o amarata de fulguiala in fiecare an desi se stie din septembrie ca prin noiembrie sau decembrie va ninge. La prima fulguiala de un deget, paralizia loveste Romania pentru ca totul e dat peste cap. La o amarata fulguiala.
Ce s-ar intampla daca Mantuitorul nu ne-ar mai proteja de un rau ca cel din Japonia? Ei bine raspunsul ar fi probabil unul singur: tara noastra ar fi rasa de pe harta Europei. De ce? Ei de ce. Raspunsul il aveti in jurul vostru zi de zi. Nu trebuie decat sa va uitati in jur si sa realizati dezastrul pe care l-au lasat si il lasa in urma lor stolurile de lacuste ale politicii romanesti. Pustiesc tot si rad absolut totul. Daca Romaniei i s-ar intampla ceea ce i se intampla acum Japoniei, tara noastra ar deveni o amintire trista marcata doar pe hartile de geografie.

Blestemul tutankamonului romanesc

Ce ironie a sortii si ce destin tragic poate avea aceasta tara. Parca e blestemata si acest blestem parca nu se mai risipeste in patru zari ca aceia care l-au aruncat peste ea in decembrie 89! Incet, incet, blestemul distrugerii nationale pornit de activistii febrei rosii decembriste transformati in morto democrati, liberali sau cum dracu se vor mai numi azi, se abate asupra celor cateva suflete pure care rasarisera din cenusa vechiului imperiu comunist si le secera unul cate unul.
Asa este de puternic. Ca moartea. Unde sufla, pustieste. E precursorul ei.
A suflat si asupra lui Cristi Paturca si l-a luat dintre noi. Ca atatia altii care s-au dus, el lasa un mare gol in constiinta pura romaneasca, trezita la viata in decembrie 89.
Trezita atunci dar omorata incet incet de blestemul tutankamonic al activistilor naparliti, care acum isi spun politicieni sau oameni de afaceri.
Ce blestem! Cristi se duce de tanar si bunicuta va trai poate 100 de ani. Ca sa ne mai mustruluiasca din cand in cand cu vreo prelegere mestesugita cu limba de sarpe, despre revolutia romana.
Mai bine mort decat activist!
Odihneste-te in pace Cristi si poate pui o vorba buna pe acolo ca sa se inceapa epurarea celor responsabili de drama nationala postdecembrista a Romaniei noastre. De acolo sa se dea semnalul epurarii celor vinovati pentru ca de aici, din pacate, nu se mai poate.
Caracatita strange prea puternic tara in tentaculele ei.

De ce suntem asa cum suntem

Un amic mi-a trimis aceste randuri si m-a rugat sa le postez aici, ca o incercare de explicatie a marasmului conceptional si comportamental in care ne lamentam. Ma grabesc sa dau curs rugamintii sale, mai ales acum in prag de Craciun, cand ar trebui macar 5 minute sa facem o retrospectiva a comportamentului propriu si sa indeptam ceea ce este de indreptat:
1. Pentru că ne urâm între noi. - Ardeleni vs. bucureşteni, olteni vs. moldoveni, posesori de „Logan” vs. posesori de „BMW”, dinamovişti vs. stelişti, corporatişti vs. antreprenori, cumpărători vs. dezvoltatori imobiliari, etc
2. Pentru că suntem “Gică Contra” din naştere. - Orice iniţiativă în mintea noastră este sortită eşecului. “Cum, afacere în agricultură? Nu ai nicio şansă. Să vinzi cartofi la piaţă, nuuuu! Să deschizi un chioşc, nuuu, te mănâncă mafia locală, îţi sparg ăştia magazinul, vine banca şi îţi ia casa, etc, etc…”. Nici nu vedem că alţii reuşesc în jurul nostru … “Ei, ăştia au pile...”
3. Pentru că indiferent cât de scurt este drumul de parcurs sau cât de aglomerat este traficul, noi ne urcăm în maşină (chiar sa ducem copilul la scoala desi scoala e la 100 de metri distanta sau ducem gunoiul la ghena din coltul blocului)
4. Pentru că nu ne bucurăm de viaţă si suntem mici roboţei doborâţi de grija zilei de mâine
5. Pentru că vecinii mai vechi din bloc se consideră proprietari ai locurilor de parcare publice din faţa blocului
6. Pentru că ridicăm 100 de biserici şi doar 2 şcoli si o gradinita
7. Pentru că ne înfofolim copiii cu 2 tricouri şi 3 pulovere chiar dacă sunt 20 de grade afară.
8. Pentru că daca vad o coada de 10 insi la un magazin, se mai adauga instantaneu inca 30 de pensionari care intreaba “ce se da?” ca inainte de 89
9. Pentru că suntem egoişti; investim tot ce avem în propriile locuinţe, însă nu vrem să dăm niciun ban pentru reparaţia blocului în care trăim, pentru parcuri, pentru curăţenie publică, pentru multe altele care aparţin şi altora....
10. Pentru că l-am ales de trei ori pe Iliescu şi de două ori pe Băsescu
11. Pentru că deşi avem o mulţime de femei frumoase, suntem o naţie de “frustraţi”
12. Pentru că am lăsat să apară Guţă, Salam, Minune …
13. Pentru cozile de la loto de Crăciun şi înainte de alegeri
14. Pentru ca daca stam mai mult de 3 secunde dupa ce a aparut lumina verde la semafor si cel din fata n-a pornit, incepem sa claxonam frenetic
15. Pentru că la nuntă invităm toţi cunoscuţii şi necunoscuţii la nunţile cărora am mers şi noi la rândul nostru
16. Pentru că McDonald’s este un succes în România
17. Pentru că românii care mai fac ocazional un sport sunt atât de rari încât întorci capul după ei prin parcuri
18. Pentru că burta la bărbaţi este ‘sexy” iar fusta de o palma la femei este trendy
19. Pentru că pădurile noastre (câte mai sunt), după weekend-uri cu multe gratare arată ca o groapă menajeră
20. Pentru că nu facem nimic dacă nu suntem plătiţi
21. Pentru că nu înţelegem termenul “solidaritate socială” – mulţi dintre noi consideră că banii pe care îi dau la fondul de pensii sunt un fel de “deposit bancar” pentru bătrâneţe, nicidecum că acesta este ajutorul nostru pentru bătrânii şi bolnavii care nu mai pot munci.
22. Pentru că facem rate la bancă pentru plasmă, maşină de spălat vase si BMW, fără să ne pese de comisioane şi dobânzi, apoi dăm vina pe bănci că ne jefuiesc.
23. Pentru ca ne uitam isterizati la OTV
24. Pentru că suntem invidioşi pe colegul care a fost promovat, pe vecinul care şi-a pus termopane, pe fratele care şi-a făcut vilă şi pe colega care arată mai bine. Nu ne întrebăm ce au făcut ei ca să ajungă acolo (muncă, sport, învăţătură, efort etc). Nuu, e mai simplu să găsim explicaţii de genul “şi-o trage cu şeful, fură de rupe, are noroc…”
25. Pentru că mai ţinem mileul şi peştele de sticla pe televizor si rapirea din serai pe perete
26. Pentru că deşi turcii ne-au cotropit sute de ani, noi la şcoală învăţăm despre cele câteva victorii pe care le-am avut împotriva lor. De parcă “Istoria” trebuie să fie motiv de mândrie, nu ştiinţă de studiu
27. Pentru că acum, din şcoală ieşi aşa cum ai intrat
28. Pentru că aruncăm mizeria din maşină pe geam si golim scrumiera la stop
29. Pentru că mergem la Mall fără să intenţionăm să cumpărăm ceva ci ca sa ne plimbam
30. Pentru că donatorii de sânge sunt muritorii de foame care au nevoie de bonuri de masa si-si dau sangele nu ca sa salveze vieti ci pentru a avea o paine pe masa
31. Pentru ca in spitale furam medicamentele si hrana bolnavilor
32. Pentru ca nu exista unul care sa nu fi dat cel putin o data o mita si multi care sa nu fi primit mita
33. Pentru ca pentru a ne schimba conceptiile, comportamentul si gandirea, trebuie sa treaca cel putin aceiasi perioada petrecuta sub comunisti.

Si asa mai departe ...