Omul cu genunchii rosii

Am mai discutat cate ceva depre personajul la care facem referire acum dar niciodata cu un atat de mare dispret. Un om in care multi isi pusesera sperante si-l investisera cu incredere, dar care pe zi ce trece se dovedeste cel mult demn de compatimirea noastra, ca sa nu zic de dispretul nostru.
A intrat in politica, precum mai toti pseudo-politicenii nostri postdecembristi, pe usa din dos, cu uneltiri de grup si cutite infipte in spatele oponentilor din propriul partid. A intrat apoi in parlament tot prin usa din dos (deh, s-a specializat omu') datorita redistribuirii mandatelor, el nefiind in stare sa convinga nici macar babele de la cele 15-16 blocuri din colegiul unde a candidat, sa-i dea o sansa.
Dar odata ajuns unde si-a dorit cu ardoare, a dovedit ca este un om care crede cu ardoare in sintagma "dupa mine potopul" si a distrus si distruge in continuare unul dintre cele mai importante partide istorice din tara, singurul care a mai ramas din pacate, pentru ca celelalte au fost distruse rand pe rand de valatucii tulburi ai miscarii de dezorganizare nationala din decembrie 89.
Odata ajuns in functii inalte in stat, acest gagauta al politicii aiuristice a invrajbit viata dinlauntrul propriului partid, si-a facut din dusmani prieteni si din prieteni dusmani si cel mai grav, a inchinat partidul, strutocamilei hidoase iliesco-felixiene.
Gagauta asta se uita cu privirea-i ratacita catre binefacatorul si asmutitorul sau, felix motanul, pentru a se injecta cu ura asupra tuturor celor care nu sunt de acord cu mentorul sau, neintelegand ce se intampla si anume ca e manipulat in cel mai ordinar mod posibil. Sefut de partid ar fi trebuit sa fie in perioada stalinista, pentru ca atunci si-ar fi pus in aplicare planurile de inlaturare a celor ce nu sunt de acord cu el, intr-un mod mai rapid, fara batai de cap.
Si acest specimen se vrea viitorul presedinte al Romaniei!!!
Vade retro!!!