Pe tanti Ana o stiu de cand eram pustan. Ne alerga prin parculet cand mai spargeam cate un geam la boxa blocului sau imi dadea bomboane cand veneam cu coronita la sfarsitul anului scolar, in clasele primare. Tanti Ana era ingrijitoarea blocului unde am locuit o buna parte din viata si mai era numita si "Ana ceasornicara" pentru ca puteai sa-ti potrivesti ceasul dupa ea. Cand o zbugheam la scoala, in functie de cum o gaseam in actiune, stiam daca sunt in intarziere sau nu, dupa cum era stadiul "lucrarii de dimineata" cu care se ocupa. In fiecare dimineata, tanti Ana matura intrarea la bloc, aleea din incinta, spala scarile blocului, intr-un cuvant facea luna. Daca era la maturat, inseamna ca eram in grafic cu timpul. Daca atunci cand plecam, spala scarile, trebuia s-o iau la fuga pentru ca eram in intarziere.
Acelasi lucru si cand am fost la gimnaziu, si la liceu si la prima facultate si la a doua.
Tanti Ana a maturat si lustruit scarile blocului nu mai putin de 32 de ani. Fara sa se planga, fara sa cracneasca. Munca bruta, dar facuta cu drag, o viata de om, pentru ca vorba dansei: "maica, de cum e curat locu' in care stai, de asa te stie lumea de gospodar". Si dupa o viata dedicata muncii ei, fara importanta statala dar de o enorma importanta in ce priveste puterea exemplului, tanti Ana a iesit la pensie. O garbovisera anii de munca bruta si era tare bolnava. A iesit la pensie cu excelenta suma de 330 de lei. Atat a considerat statul roman ca valoreaza munca ei pe 32 de ani.
Ieri, cand am cumparat un ziar oarecare, am vazut in el ca o puscariasa, fosta directoare la Sovinvest, se plangea ca traieste dintr-o pensie de 2800 de lei si mi-am amintit de pensia Anei, dupa o viata de munca, facand o paralela cu pensia puscariasei aleia.
O viata de munca facuta cu daruire, rasplatita de statul roman cu o pensie de 330 de lei in comparatie cu o viata de huzur si cu "munca" depusa la furat, pentru un nemernic schiop, care a lasat pe drumuri cateva milioane de oameni si care a scapat tot ieri, cu o saptamana de arest, eliberat de o judecatoare rapace, si ea in pragul pensionarii ca si barbatasu (care schimbase jiltul de judecator la curtea suprema cu tambalul din arestul parchetului), dupa o viata de impartit dreptatate in plic, si pe care viata de "munca", acelasi stat roman, o va rasplati pentru fiecare dintre ei, pe luna, cu pensia amaratei tanti Ana, pe urmatorii doi ani.
skip to main |
skip to sidebar
