Despre marlania ca arta - episodul 3

Fierbere mare nenica. Se apropie alegerile si viespile politice au inceput sa zumzaie mai abitir decat de obicei. Incep sa faca planuri, combinatii, imbarligaturi de genul pe ai nostri sa-i cocolosim si pe ai alora sa-i mazilim, etc, etc.
Capitolul 3 din aceasta serie a marlaniei ca arta in politica nu se termina din pacate, niciodata. Tot felul de avortoni de partid se strofoaca sa ne convinga de tot felul de "probleme sociale grave" (pentru a caror solutionare cred ca au solutii de prestidigitatori dar in a caror rezolvare nici ei nu cred o iota) pe care ni le prezinta intr-o poleiala (a se citi vrajeala) desavarsita.
In tot rastimpul asta de cand am deschis indreptarul de moravuri grele, am evocat cu diverse ocazii nemernicia acestor specimene politice care au mintit fara pic de nerusinare populatia, dar si nivelul de cunostinte politice a acesteia, care nu pot sa spun ca tinde catre zero ci ca este una din constantele universale ale constiintei publice romanesti, adica ESTE egala cu zero. Lighioanele din politica romaneasca nu puteau sa-si faca mendrele daca nu aveau un teren propice sa se dezvolte si inmulteasca precum dracii in iad, daca nu exista aceasta crasa lipsa de cunostinte politice ale populatiei.
Nici nu avea cum sa existe daca ne gandim ca iesiti de curand din pestera comunismului, dupa o jumatate de secol de negura, mai puteam sa discernem intre vrajelile smecherilor din diversele partide (dar cu sorginte unica de comunistoizi) si adevaratele valori sociale ale politicii sanatoase despre care numai cei cu adevarat indrazneti (sau norocosi) avusesera sansa sa le afle, parcurga si mai ales inteleaga. Nu ai cum sa-i ceri babei Leana din Vascautii din Deal care toata viata a lucrat la ceape sau lui nea Gheorghe de langa reductorul strungului care tot toata viata a batut din palme la sedintele de partid, sa faca distinctii intre materialismul dialectic si paradigma contractului ca sursa a puterii civile.
Pe acest fond al lipsei de cultura politica s-au format, au crescut si acum prospera broscoii raiosi ai "politicii romanesti". Din pacate, pana nu se vor face schimburile a vreo doua sau trei generatii, intre cei ca cei enurati mai sus si altii care sa poata discerne intre vrajeala de partid si politica sanatoasa, nu avem decat o singura sansa: sa renuntam la toate prerogativele statale si sa le dam acelora care pot sa le foloseasca intelept.
Din pacate, sistemul social romanesc nu se mai poate reforma din interior fiind corupt endemic. Singura sansa este ca o entitate suprastatala, externa, sa faca ordine in ceea ce au reusit sa distruga sugatorile din politica romaneasca, de 20 de ani incoace.