Doua inimi


Tacerea s-a asternut peste doua pietre funerare. Ele adapostesc doi eroi. Ambii au multe in comun. Ambii au murit de moarte naprasnica. Ambii au murit pentru ca au incercat sa ajute. Ambii au murit pentru ca inimile lor au fost strapunse miseleste. Una de glont, alta de cutit. Una de glontul unul criminal care si-a batut joc de justitie (sau mai bine zis de asa numitii "justitiari legali din Romania"), altul de cutitul unei jigodii de tigan care credea ca are dreptul sa decida cine traieste si cine moare.
Ambele morti au fost cumplite si ne-au umplut de multa revolta si obida. Revolta fata de autoritati, pentru ca sistemul este atat de corupt incat nu se intrevede nici o speranta, revolta fata de tiganii imputiti, obida fata de nedreptate in general, pentru ca a permis ca asemenea grozavii sa se produca.
Ce este de facut? Sa incepem sa ne infiintam hoarde de Arkani ca sa ne facem dreptate singuri, omorand criminalii pe care justitia corupta ii lasa sa se plimbe linistiti pe langa noi? Sa incepem sa omoram tiganii pentru ca o parte dintre ei nu inteleg sa traiasca alaturi de ceilalti si ca munca e singura cale de a-si educa copiii?
Nu cred ca asta e solutia. Cred ca singurul care are drept de viata si de moarte este CREATORUL. O singura exceptie, foarte mica, poate fi facuta, in cazul oamenilor. Principiul dreptatii sociale impuse, care se traduce prin PEDEAPSA CU MOARTEA. Dinte pentru injustitia sociala. Ochii mortii pentru ochii nelegiuitului.
Cerem clasei politice reintroducerea pedeapsei capitale! Este din pacate singura modalitate de a tine sub control o societate tare bolnava, adusa in asemenea hal de coruptie endemica de catre nemernicii de politicieni, cu care ar trebui de fapt facuta safteaua unei astfel de masuri.