Se implinesc 70 de ani de la inceputul celei mai mari nenorociri care s-a abatut vreodata asupra omenirii. Al doilea razboi mondial. Am citit prin diverse parti ca se aniverseaza chiar aceasta cifra. E grea exprimarea cand citesti asa ceva. Ce sa “aniversezi”? Moartea a mai bine de 55 de milioane de suflete? Distrugerea unui continent? Stergerea de pe harta Europei a atator tari? Distrugerea si devastarea atator orase, monumente, opere de arta si valori ale umanitatii? Batjocorirea a atator concepte scumpe omenirii cum ar fi dreptul la viata, libertatea, egalitatea, dreptatea? Halal “aniversare”.
Ce destin crud are inscris umanitatea in codul sau genetic. Acela de a avea inscrisa gena devianta a autodistrugerii, ca rezultanta a conceptului de “superiorioritate” a unora fata de altii. Si asta nu de ieri de azi. Asa a fost dintotdeauna. De la homo erectus si pana azi. Din clipa in care o jumatate maimuta a ridicat piatra si a lovit alta jumatate maimuta. Mare nenorocire pe capul umanitatii. Si mare blestem totodata.
Ironia sortii este ca ne consideram fiinte inteligente. Sa ucizi este in acceptiunea noastra indobitocita, o arta. Unii au considerat-o chiar o datorie sau un fel de onoare. Un dar cu care ei, cei mai puri dintre cei puri, exponentii superioritatii unora fata de altii, au fost inzestrati si daruiti de catre insasi legile firii.
Ce crud destin au unele natiuni. Sa produca unele din cele mai inteligente fiinte de pe pamant, in toate domeniile, dar si cei mai mari criminali la nivel de stat, sursa a relelor si nenorocirilor care au dus la atata varsare de sange, pierderi de vieti omenesti si distrugeri materiale. Nici acum, dupa ce am parcurs atatea scrieri de gen, nu-mi pot explica de ce neamuri importante ale Europei care au dat umanitatii atatea capete luminate, au putut zamisli si cei mai mari criminali la nivel statal, aducatori de mari nenorociri Europei si umanitatii in general.
Intr-un moment de extrema inspiratie, Einstein, un produs al unuia din neamurile ce au dat Europei multa inteligenta dar si multa nenorocire, a spus ca doua lucruri sunt infinite, dar de unul nu este chiar asa sigur. De cel de al doilea insa era convins ca este infinit. Asa este. Prostia umanitatii atunci cand este vorba de propriul ei destin nu are limite.
skip to main |
skip to sidebar
