Sunt un porc

Despre Paunescu recent trecut in lumea de dincolo, se merita sa scriem cateva randuri. Nu multe. Trebuie insa facute ceva diferentieri. Intre poetul de la inceputuri si cel de dupa 70. Intre omul Paunescu si anul 1989.
Am avut extraordinara sansa de a trai si fi contemporani cu momentul 89. A fost un moment care nu se repeta in viata unei natiuni decat poate la distanta de sute de ani. Nu discut aici despre sansa unica si nerepetabila de a face curatenie in constiinta unui neam, pentru ca, din pacate, neamurile nu naparlesc, sa-si arunce la gunoi pielea unui regim si s-o inlocuiasca peste noapte cu alta. Nici unii oameni si constiintele lor nu se schimba peste noapte.
Am trait vremurile cenaclului Flacara si le-am perceput ca un fel de defulare. Ca un fel de refugiu de la serviciul unde depaseam planul, de la "Cantarea Romaniei", de la programul pentru defilare, de la culesul la porumb. Ca ceva la care puteam sa ramanem peste 10 seara cand se termina programul la tv.
Tineretea noastra era parca un pic mai altfel cand veneai la cenaclu si parca un pic de culoare adaugai vietii anoste de zi cu zi.
O atare stare de spirit putea manipula un prestidigitator in ale poeziei dedicate. Paunescu excela in prestidigitatie literara. Conform principilului "i-am fraierit pe toti", Paunescu incanta auditoriul cu balade despre parinti si iubiri pasagere si mai baga si vreo cateva soparlite de partid ca sa adoarma vigilenta "tovarasilor".
Cu timpul, tovarasii s-au prins de smecherie si au inceput sa-l traga de bracinare: baa ... tu esti cu noi sau impotriva noastra? Si dintr-o data, Paunescu, paralizat de frica sistemului, a uitat baladele nevinovate si s-a pus masiv pe lustruit funduri de partid. Atat de mult a lustruit la ele, incat acest obicei era sa-i aduca linsajul in 89.
Tineretea a trecut, tovarasii au ramas. Sunt singurii care au naparlit.
Unii au naparlit in democrati, altii in liberali, altii in "oameni de afaceri".
Cand Paunescu se duse, tovarasii si o parte din cei care si-au adus aminte cu naduf de tineretea risipita in van, se adunara sa-l planga pe prestidigitator.
Ba chiar au reusit sa-l ingroape langa Eminescu. Si cu onoruri!!!
Oare ce-or discuta intre ei? Eminescu il intreaba: tu cine esti?
La care Paunescu raspunde: sunt un porc.