Blestemul tutankamonului romanesc

Ce ironie a sortii si ce destin tragic poate avea aceasta tara. Parca e blestemata si acest blestem parca nu se mai risipeste in patru zari ca aceia care l-au aruncat peste ea in decembrie 89! Incet, incet, blestemul distrugerii nationale pornit de activistii febrei rosii decembriste transformati in morto democrati, liberali sau cum dracu se vor mai numi azi, se abate asupra celor cateva suflete pure care rasarisera din cenusa vechiului imperiu comunist si le secera unul cate unul.
Asa este de puternic. Ca moartea. Unde sufla, pustieste. E precursorul ei.
A suflat si asupra lui Cristi Paturca si l-a luat dintre noi. Ca atatia altii care s-au dus, el lasa un mare gol in constiinta pura romaneasca, trezita la viata in decembrie 89.
Trezita atunci dar omorata incet incet de blestemul tutankamonic al activistilor naparliti, care acum isi spun politicieni sau oameni de afaceri.
Ce blestem! Cristi se duce de tanar si bunicuta va trai poate 100 de ani. Ca sa ne mai mustruluiasca din cand in cand cu vreo prelegere mestesugita cu limba de sarpe, despre revolutia romana.
Mai bine mort decat activist!
Odihneste-te in pace Cristi si poate pui o vorba buna pe acolo ca sa se inceapa epurarea celor responsabili de drama nationala postdecembrista a Romaniei noastre. De acolo sa se dea semnalul epurarii celor vinovati pentru ca de aici, din pacate, nu se mai poate.
Caracatita strange prea puternic tara in tentaculele ei.