Primesc un telefon de la un cetatean, posibil client: Domle vreu sa-mi trag si io un lot de teren in F..... ca si-a luat si cutare si cutare, amici de-ai mei. Da' stii ceva? trebuie sa fie asa si asa si sa nu fie altcumva (zice clientu' om cu carte multa si gramatica pe masura, dar de, cu chimirul plin, el stie cum). Zona unde dorea sa-si cumpere omu' teren e langa Bucuresti. Zis si facut. Plec in explorare si pana la localitatea respectiva, admir cultura intensiva de ciulini atotstapanitoare din jur-imprejurul Bucurestiului si pomii de o parte si alta a soselei care suporta cu greu mii de anunturi de vanzare terenuri, semn ca se munceste zdravan peste tot si oamenii se gospodaresc masiv. Ajung in localitatea cu pricina, bat zona in lung si in lat si gasesc cateva locatii care se incadrau in asa si asa al posibilului musteriu. Intreb in stanga si in dreapta si aflu printre picaturi ca altfel nu se poate, ca locatiile "tineau" de dom' primar. "Tin" pentru ca locatiile mai acatarii, de vrei chiar si niste amarate de informatii prealabile, trebuie sa vorbesti cu dom' primar.
Dupa ce fac pe detectivul cam un ceas, o babuta imi spune cu juma' de gura ca pe dom' primar il gasesc la magazin. Merg la magazin - amplasat la parterul unei vile cu doua etaje - care contrasta evident cu bojdeucele de prin jur ale muritorilor de rand - si intreb de personaj.
"Nu e acasa - zice o duduita vanzatoare de dupa tejghea, masurandu-ma din cap pana-n sandale - da' vine cam in doua ore, ca e la centru". La care centru ? zic in prostia mea nevinovata. "La Bucuresti, la partid" imi raspunde fata, mirandu-se ca unul care e in sandale nu ca ceilalti din magazin care erau in papuci sau in picioarele goale, nu si-a dat seama ce a vrut sa spuna. Aaa zic, la partid care va sa zica!!! "Pai da, zice, cum altfel". Si imi petrec cele doua ore cand in masina parcata sub un dud urias, cand zgaindu-ma in curtea lu' dom' primar, curte in care se lafaia o piscina care i-ar face invidiosi pe olimpicii nostri care n-au unde sa se antreneze la inot si langa care, intr-un tarc, grohaiau alene vreo 10 purcelusi si mama lor cat toate zilele, cand injurand cheflii din "magazin" care sorbeau cu pasiune din halbele din dotare in amiaza mare, alt semn de buni gospodari, nu jucarie.
Cand incepusem sa-mi pierd rabdarea, pe sosea apare un nor de colb. In fata norului, o supermasina de teren, cu cine credeti intransa. Cu dom' primar, ce parcheaza si el sub dud si se revarsa din imensul 4x4 (pasa-mi-te era cat o zi de post), spre magazin. Il interpelez, ma recomand si incerc sa leg o discutie. Bineinteles ca primesc un raspuns elegant ce vrei ma, dar cand pricepe ca pot sa iasa bani din cererea mea, devine brusc interesat, ba chiar ma invita in viloaie.
Domle' zice (trecusem de faza cu ce vrei ma) eu am aici teren de teren. Scoate o schita cadastrala a intregii comune si o intinde pe masa, precum un general care analizeaza teritoriul de bataie. Ii arat ce si unde vreau oferte si fac greseala sa intreb daca poate sa-mi spuna proprietarii. Omu' se inverzeste si-mi tuna din rarunchi: aici io sant proprietar ma, nu intelegi? Daca vrei ceva io sant proprietar, daca nu vrei, pleaca!
In sfarsit, dupa ce aflu ce ma interesa, dau sa plec, in timp ce in curte, fecioru' lu' dom' primar deschide garajul de langa tarcul cu scoafa si-si scoate gipanu, de aceiasi marca precum al tatanesu, lasand in garaj alta supermasina.
Plec ingandurat si ma intreb daca le-or fi marit stipendiile la astia din administratia publica, pentru ca toata avutia primarului fusese dobandita negresit din salariul de functionar public. Cand ma intrebam mai abitir, trece pe langa mine valvartej fecioru' lu' dom' primar care cravasa nebuneste cei 300 de cai cu care il inzestrase taticu din salariul de bugetar si ma suna si posibilu' musteriu sa-mi spuna ca s-a razgandit.
skip to main |
skip to sidebar
