10 Mai este ziua in care gradina noastra, pentru care neamul nostru a platit cu atata sange de-a lungul istoriei, a inceput in sfarsit sa prinda contur, in granitele firesti, de la Dumnezeire lasate. A fost visul si "pohta ce-au pohtit" atata amar de vreme, marii titani ai istoriei noastre dar si oamenii simpli, "talpa tarii". Orice suflet de roman, fie ca traieste aici sau aiurea si mai tresalta la grija fata de ea, simte o furnicatura pe sira spinarii cand se gandeste la ea in aceasta binecuvantata zi, pentru ca oricat ar spune carcotasii de aici sau de oriunde, sangele apa nu s-a facut si nici nu se va face.
A fost numita "Gradina Maicii Domnului" de catre un om care cred ca acum e aproape de Creator, cu glasul tremurand cad rostea aceste cuvinte, pentru ca stia ca Maica Domnului nostru a poposit aici la inceputile vremurilor, ca sa se odihneasca, sa se minuneze de frumusetea cu care a fost inzestrata si sa-i spuna " Binecuvantata esti tu Romanie intre tari, precum Binecuvantat este numele Meu de catre Fiul si Domnul Nostru, in vecii vecilor, Amin!"
Ne-a fost data o scumpa mostenire oameni buni. Sa nu ne mai batem joc de ea, pentru ca ea nu-si bate joc de noi. Tara e buna ca ne tine, noi oamenii suntem rai si nemernici ca n-o cinstim asa cum merita cu prisosinta.
Stiti ce se spune despre apatrizi (oameni fara de tara). Ca sunt simple fiinte fara un loc al lor sub soare. Altii se bat amarnic inca sa-si gaseasca un loc sub soare. Noi avem unul de atata vreme si de prea multa vreme ne batem joc de el, in loc sa-l cinstim cum se cuvine!
Sa uitam de vrajba si de nemernicia din noi, sa ne inchinam Gradinii Noastre si sa ne aducem aminte de marii barbati ai natiei noastre care au facut posibila ziua de 10 mai.
